8,468 matches
-
front, unde nu aveai de ales - trăiești tu sau dușmanul? - s-a Întipărit În toată ființa noastră, a celor care am simțit suflarea morții În ceafă! Noi nu vom putea fi Îmblânziți cu nici un chip! ― Câtă dreptate ai, Petrică, omule! Acuma, Însă, să-l așteptăm pe Gruia, ca să vedem cum Îl primim pe... ― Pe minunea ceea de om... Toader Toaibă! Cum Îi numele, așa-i și omul! Nicu Îl asculta urmărindu-i mimica, care exprima Încărcătura fiecărui cuvânt. Bătăile În ușă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
plăcinte și setea, au rămas În așteptarea continuării povestirii lui Petrică... ― N-au trecut nici câteva clipe și Toader a luat comanda. „Petrică și Păpădii, o luați pe făgaș și mergeți ca visul... Dacă observați ceva suspect, cântă cucuveaua, că acuma, iarna, doar n-a cânta pitpalacul. Noi vom veni În urma voastră, la vreo sută de pași”... Mergeam de vreo jumătate de ceas. La un moment dat, o scurgere de zăpadă stârnită de nu știu unde, de pe marginea prăpastiei, a curs În fața noastră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să spună că sânt bat... Dar când o văzut cum Îmi clănțăneau dinții În gură, mi o zis: „Hai În casă, să te Încălzești puțin, că până acasă ai să Îngheți de tot... Saraca Maranda. Te așteaptă acasă și tu...” ― Acuma n ai să spui că nu ai intrat - l-a incitat Petrică. ― Cât de frig, cât de rușine, am intrat. ―Și te-ai așezat lângă sobă clănțănind din dinți până - În sfârșit - ți-ai revenit? ― Nici pomeneală, fiindcă bătrâna Dochița
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
uralele comesenilor, a intrat nenea Mitru, cu două străchini cu gogoși aburinde... După ce le-a așezat pe masă, a vorbit, mai mult pentru sine: ― Fugi, băiete, și adu celelalte două străchini, că bieții oameni or fi flămânzit de aseară până acuma... La o vreme, s-a auzit glasul lui tata Toader: ― Apoi omul vine, stă, da’ mai și pleacă. Să nu pățim ca cel căruia i-o vinit cumătru-su În vizită. ― Da’ ce, nu s-au mai vizitat cumătrii? - a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
da. Atunci când, cocoțați Într-un turn pentru apă al unui colhoz, căutam să prindem mișcările celor din comandamentul rusesc... ― Și... le-am prins! ― Nu se putea altfel! După vreo trei sferturi de noapte... Era musai să le dăm de capăt! Acuma, ascultă comanda la mine! Mâine o iei pe „fata moșului” la braț și... vom hălădui prin Iași. ― Dacă ai să-mi spui și la ce oră plecăm „În misiune”, vom fi gata de „luptă”, frate. ― Apoi așa cam pe când soarele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Acolo vei urmări și vei nota dacă În evoluție au intervenit situații deosebite. Importante sunt concluziile privind acest caz. Sper să finalizezi lucrarea la nivelul necesar. Sâmbătă ne rezervăm două ore pentru a discuta lucrarea ta. ― Am Înțeles, domnule profesor. Acuma - cu Îngăduința dumneavoastră - aș vrea să vă spun că adineauri, la intrarea În spital, m-a Întâmpinat piranda... ― Ooo! Da, știu că te-a Îndrăgit! ― Ne-a Îndrăgit pe amândoi, domnule profesor. Până să mi spună scopul pentru care m-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nu merită să-ți faci probleme. Mâine voi lămuri lucrurile cu acest individ. Noapte bună, Gruia. Pe mâine. ― Noapte bună, domnule profesor. Noapte bună, Despina... Nene Mitrule, te rog să aduci niște apă proaspătă la mine În cabinet. Am musafiri. ― Acuma, noaptea - domnule profesor? ― Păi, ziua nu am vreme de stat la taclale. ― Mă iertați că am Îndrăznit să vă Întreb. Cât despre apă, o voi aduce Îndată. ― Nu-i nici o supărare, nene Mitrule. După acest dialog cu brancardierul, profesorul a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și rusă iar mama și Vasili și în limba română. A fost o adevărată sărbătoare la care nici nu mă așteptam. Seara mama a venit în patul meu și am stat mult, mult de vorbă. Mi-a spus că de-acuma sunt mare, că în curând voi deveni femeie și că trebuie să știu o sumedenie de lucruri. Mi-a spus cu vorbe pe înțelesul meu care este deosebirea între băieți și fete și s-a oprit îndelung, găsindu-și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întreg la trup, întreg la minte și cu neamul întregit. Și-a revenit destul de repede că era tare ca un ciot de stejar, oțel curat, nu alta și încet-încet a reușit să-și pună moara pe măsele că nu era acuma vreme bună de murit ori de lâncezit, ci prielnică de muncit și dănțuit în hora mare. Mai întâi, a reparat digurile de la Iazul Morii, că așa se numea de-acuma locul cu pricina, unde rușii cu muscalii au săpat decuncuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
reușit să-și pună moara pe măsele că nu era acuma vreme bună de murit ori de lâncezit, ci prielnică de muncit și dănțuit în hora mare. Mai întâi, a reparat digurile de la Iazul Morii, că așa se numea de-acuma locul cu pricina, unde rușii cu muscalii au săpat decuncuri; apoi a adaptat câteva piese inox de la niște tunuri părăsite pentru activitățile lui pașnice de morărit pe care le-a ridicat la cote destul de performante. Și valțurile erau acționate de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
de bântuielile noastre îndată după prăbușirea Imperiului Roșu? Da de unde, vere-Stepane? Că toate rânduielile de la graniță au rămas ca 'nainte! Nici pasărea cerului nu îndrăznea să zboare peste sârma ghimpată, nici știrile radio-TV nu ajungeau la noi, darămite oamenii... Și-acuma-i greu, că linia ferată înspre Seletin de la Putna tot blocată a rămas și trebe să faci cățărări ca alpiniștii pentru a trece pe la punctul din zona Izvoarelor. Crede-mă că am reușit cu multă trudă să ajung la destinația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ajuns să trăim și clipa revederii noastre. Da, vere! Dar Huțulia noastră tot ruptă în două a rămas. Iar noi am cerut atunci să călătorim fără opreliști... Stai să vezi și să mă crezi. Când s-a spus că de-acuma a venit slobozenia, oamenii noștri au împânzit întreaga Huțulie de dincoace, de la Șipote și până la Vijnița și Putila pentru semnături ca să ni se recunoască identitatea huțulească, apartenența la străvechiul spațiu al dacilor liberi și asemănarea cu neamul valahilor. Caiete fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mele și m-am ales până la urmă cu un apartament din prefabricate la Târgu și ... Nu degeaba îmi spunea tata când am părăsit învățământul pentru institutul de subingineri în construcții: Gavriluță, stai pe loc, tu te faci făr' de noroc! Acuma chiar că am confirmarea înțelepciunii acelor îndemnuri părintești, că și piatra care stă mai multă vreme într-un singur loc prinde în jurul ei un fel de mușchi, darămite omul!... Rogu-te Gavriluț, să dansăm mai la vedere și nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
stau și dorm... Da-i bine că oamenii mol? Sții, bica, plietena mea de la glădiniță zițe că-i bine... că când i-a mulit mama, a avut pâine albă multă-multă si colăței si covridzei. Si mâncale multă a avut. Si acuma asteaptă ca să moală si tata. Că-i flumos să ai un molt în casă... că vine lume multă si pălintele-popa cântă tale... Vezi, bica, numai eu nu am un molt!... Spune, fetița!... Vrei covrigei și colăcei și mâncare mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a adus balza în panelas. Dar cine ți-a spus lucrurile astea, fetița mamei? Un coleg ne-a spus la toți în pauză că si pe el pălinții tot asa l-au mințit... Si ne-a mai zis că de-acuma balza-i moaltă, că au omolât-o oamenii lăi... Că nu mai este nevoie de ea... că mama ne naste după țe o pompează tata si-i face bulta male... ca la doamna noastlă... Fetița ar mai fi avut de povestit câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
este, ce nu se exicstă! Înțelege odată! Ba există!... I-adevărat, doamna? Există, copii! Dar numai în închipuirea oamenilor mari, pentru înfrumusețarea vieții celor mici și pentru a-i face să fie cât mai cuminți și ascultători. Dar voi de-acuma sunteți copii mari, peste câteva luni veți fi școlari și înțelegeți să fiți cuminți și ascultători numai de vorbă bună, că-i în folosul vostru. Of doamna! Vai doamna! Vă rugăm frumos să nu ni-l luați pe Moș Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Vouă nu, i-adevărat! Că m-am ocupat eu de toate cele... Dar mie mi-a lipsit... Ce anume, mama? Bărbatul, măi copii! Bărbatul! Și ce, vrei să spui că tata n-a fost bărbat? Ori că n-o fi acuma?.. Cuum? Tata bărbat? Nicidecum! Poate pentru altcineva, dar pentru mine, nu și nu! Mama, tu ai pe cineva! Tu ai un amant, mama! Ne faci de râsul lumii! Și gândește-te măcar la tata, dacă pe noi nu ne bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prezentau în toată splendoarea lor. Aiasta-i treaba leatului meu, Fodur Nicolai, pe care îl cunosc încă de când eram flăcăi. Am făcut și războiul cu el până la Cotu Donului și la Tatra. Vezi tu... pe el l-au ascultat și acuma-s gospodari peste pământurile lor, exact ca-n Cehia. Pe mine n-au vrut să mă asculte și au ajuns niște pârliți: ară cu o vacă înjugată la hulube lotul de cincizeci de ari și privesc, ca și noi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în care este mă ajunge. Lasă-mă! Nu. Rămâi. Bine, dar ce s-a întâmplat? A murit sora mea. Oh Doamne! Regret. Nu-i așa? Și nu am putut nici măcar să o văd înainte de asta. Eram certați, și... Te iubesc! Acuma mă iubești! Îl îmbrățișez. Apoi ne sărutăm. Ajungem în pat: Nu-ți pasă că faci dragoste cu un om băut? Tot tu ești. Și trăiești cum vrei. Ei, nici chiar așa beat nu-s. Pui pariu? Dimineață mă trezește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prelucrare a cărnii. Gelu era alt om. Toate năravurile și le lăsase în urmă. Lucra mult ca să producă mult. Se lăsase de minciuni, de risipă, că în afaceri cu asemenea năravuri dai faliment. De multe ori Matei îi spunea: Gelule, acuma ai pâinea și cuțitul. De ce spui asta? — Păi mama-ta e cu fabrica de pâine, tu ești cu cuțitul la porcăreață și la celelalte. Nu am dreptate? — Cât s-a mai necăjit și mamă-mea din cauza mea, că de aceea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
tu ești cu cuțitul la porcăreață și la celelalte. Nu am dreptate? — Cât s-a mai necăjit și mamă-mea din cauza mea, că de aceea m-am și ambiționat să arăt că dacă vreau să fac ceva, pot să fac. Acuma este și ea mulțumită. —Cum să nu fie când îi geme frigiderul și congelatorul de cărneturi. Ce să fac, eram și eu prost pe atunci. Bine că recunoști, că erai dezastru. — Greutățile întotdeauna te disciplinează. Câte n+am întâmpinat eu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
reușesc mâine, poimâine, iau primul avion înapoi. Matei îi povestește cu lux de amănunte cum a fost în America, deși tristețea i se strecura în suflet la vestea întoarcerii rapide a Ceciliei în Germania. —Eu ți-am spus despre mine, acuma spune-mi tu ce-ai mai făcut? —M-am logodit. —Cuum? Nu se poate! Nu poți să faci lucrul acesta, Cecilia. Tu nu ești în stare de așa ceva. Simt că nu este adevărat, este foarte afectat Matei continuând să-i
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
-Până aici am înțeles. Trebuie să mă mai gândesc dacă să te cred sau nu. -Cum adică? mi-a replicat Toxina, adică eu m-am cuibărit aiurea-n ficatul omului și o fac pe nebuna, așa crezi tu despre mine acuma? -Stai, stai, nu te supăra, i-am zis eu, când am văzut că Toxina s-a umflat, spui una și eu să cred două? Dacă așa este, că ești legată de acel tip, vrei să-mi spui cum? -Hm! Se
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
căpitanul a ieșit din temniță. Din ziua aceea care - nici unul din noi n-o știa pe-atunci - avea să ne schimbe atât de mult viețile, s-a scurs mult timp și multă apă pe sub podurile râului Manzanares; dar parcă și acuma Îl văd pe Diego Alatriste, slab și nebărbierit, oprindu-se În prag, cu imensa poartă neagră și bătută În piroane Închizându-se În urma lui. Îmi amintesc perfect de clipitul lui des din cauza luminii orbitoare a zilei, de mustața aceea groasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
până și steagurile de luptă și numele Domnului sunt scoase pe tarabă și vândute celui ce oferă mai mult. Dacă după răspunsul acesta se aștepta la comentarii, nu avu parte de ele. Mascatul se mulțumi să-l privească la fel de fix. — Acuma, desigur, știi cine sunt cei doi englezi. Alatriste rămase puțin tăcut, apoi lăsă să-i scape un scurt suspin. Dacă aș nega, m-ați crede?... De ieri o știe tot Madridul. Se uită În mod semnificativ Întâi la dominican, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]