7,862 matches
-
ruptă din iubirea florilor de rai, Din ochii blănzi de ciută Și din luturi. Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de funingini. O adiere caldă-n nopțile de mai, Un susur ce răzbate din adâncuri. Sunt o fărâmă din nimicul pieritor, Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde; Un strop de ploaie, cer nemuritor, Lumină blândă, curcubeu și zâmbet. Citește mai mult Cad stropi de purpurăși-albastru cristalin, În zorii dimineților de vară.O
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
Sunt ruptă din iubirea florilor de rai,Din ochii blănzi de ciutăși din luturi.Vreau să rămân un cântec printre ploi, Un zâmbet cald, din norii de funingini.O adiere caldă-n nopțile de mai,Un susur ce răzbate din adâncuri.Sunt o fărâmă din nimicul pieritor,Dar vreau să fiu un fir de iarbă verde;Un strop de ploaie, cer nemuritor,Lumină blândă, curcubeu și zâmbet.... XXI. ZBUCIUM, de Florina Emilia Pincotan , publicat în Ediția nr. 2227 din 04 februarie
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
veniți. În plus, veți rămâne singur, eu am să vă aduc documentele, acolo unde considerați necesar. -Sper că nu v-am tulburat liniștea. -Mă bucur, că ați venit, de mult nu am mai avut un vizitator, dornic să pătrundă în adâncul istoriei. De regulă, grupurile de vizitatori, trec în cea mai mare viteză printre exponate, am descrieri scurte ale obiectelor și descrieri ample în funcție de curiozitățile celor ce ne trec pragul. Pe dumneavoastră pentru ce vă interesează, de ce vreți, să știți atât
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
ai fi spus acum. Îți dau eu banii să-i dai Mihaelei când vine, clar? -Da, am înțeles! Dar dacă îi voi spune că sunt de la mine, nu o să mint? -băiatul pusese capul jos, vorbele lui Mihai îl lovise în adâncul sufletului său de copil, lacrimile jucau în ochișorii lui albaștrii ca azurul cerului. -Ba da, de aceea îi vei zice, că eu ți-am dat suma de bani pentru a completa banii puși de Gilă în casetă. Mihaela a intrat
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
mai rămână în acel loc, posibil să dea cineva peste ea. Mai bine o ținem noi, iar când apare băiatul, i-o dăm. Vreau să privim cu mai multă atenție lucrurile care sunt în cutie. Mihaela, -bărbatul o privea în adâncul de smarald al ochilor- , va trebui să mergem pe la diferite magazine cu specific de ”bijuteri” să vedem cine a lucrat medalionul și lănțicul, dar să descifrăm și cele două inițiale. -Da Mihai așa vom face, după ce avem caseta. Mihaela se
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
viață și să denumească ceea ce cititorul percepe și ar voi sa exprime. De multe ori ne ascundem visele dincolo de granița timpului, uitând de ele și când le regăsim în paginile unei cărți, e o aleasă bucurie. Trăim adesea cufundați în adâncurile vrăjite ale unei cărți, dar ne place și să privim dinafara ei, să o cântărim, să reflectăm asupra valorilor ei și să îi fixăm locul cel mai potrivit în biblioteca inimii noastre. O carte bună este un privilegiu râvnit de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92502_a_93794]
-
mi un sonet cum n-a mai fost pe lume!’’. Terținele din Sonetul CXXXII (care are în stânga gravura Eternita) continuă aceeași notă cu halouri din poeții olteni Macedonski, Arghezi, Sorescu: ,,Nu te uita că-s mic și nu am nume,/ Adâncul fă-l adânc, să-l pot atinge,/ Pe pajiștea din mine cadă brume!// Departele departe mă împinge,/ Tu, Cel din cer, din nevăzuta-Ți lume:/ În gând mă ia! Nu mă lăsa! Mă-nvinge!’’. Ucenicul Theo Răpan nu avea cum
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
întâlnire a minții cu inima nu se face prin ridicarea inimii în minte, ci prin coborârea minții în inimă. Aceasta înseamnă că nu inima își află odihna în minte, ci mai degrabă mintea își află odihna în inimă adică în adâncul inimii strâns unite cu adâncul lui Dumnezeu, obiectul căutării sale. Uneori, celor înduhovniciți li se dezvăluie tainele începuturilor și ale sfârșitului omenirii și universului. Ei participă la trecerea istoriei către Împărăție, la nașterea noului Ierusalim; își află locul în comuniunea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
nu se face prin ridicarea inimii în minte, ci prin coborârea minții în inimă. Aceasta înseamnă că nu inima își află odihna în minte, ci mai degrabă mintea își află odihna în inimă adică în adâncul inimii strâns unite cu adâncul lui Dumnezeu, obiectul căutării sale. Uneori, celor înduhovniciți li se dezvăluie tainele începuturilor și ale sfârșitului omenirii și universului. Ei participă la trecerea istoriei către Împărăție, la nașterea noului Ierusalim; își află locul în comuniunea „păcătoșilor conștienți”, cei care se
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
lui Dumnezeu. „Inima omului se află într-o stare prielnică primirii harului și binecuvântărilor lui Dumnezeu. Din această atingere odrăslesc o serie de transformări binefăcătoare în ființa noastră. Rugăciunea se face între noi și Dumnezeu în viața noastră umană. În adâncurile serafice ale interiorului nostru se produce, prin rugăciune, o comuniune discretă și rodnică între noi și Dumnezeu. Fără această relație personală cu Dumnezeu prin rugăciune, credința rămâne o convingere teoretică, cultul o lucrare de formă externă. Fără rugăciune, lucrării noastre
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92655_a_93947]
-
plăcere de a pupa dosuri neșterse și de a mânca rahat. Refuzând acest fel de a se înscrie cu bile albe în catalogul celor cu dosare „bune”, Mihai Vișoiu a reușit totuși să realizeze ceea ce venea ca o chemare din adâncul simțirii. Școala noii orânduiri a timpului a fost nevoită să îl accepte având ca singur document de înscriere „școala vieții”, chit că redusă ca număr de ani, dar cât de densă! Încheierea cu succes a studiilor - uleiul se ridică întotdeauna
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
religioși față de această religie de care abuzează, folosind-o ca scuză pentru faptele lor reprobabile, inumane. De ce o preferă în locul alteia, rămâne un mister. Bănuiala mea este că explicația se află fie undeva în afară, fie dimpotrivă, undeva mai în adâncul textelor sacre. Ilustrez cu o vorbă răspândită la germani - cei care în clipa de față sunt răspunzători pentru avântul valului de refugiați, preponderent musulmani, ce iau cu asalt Europa - Der Teufel steckt im Detail (”Diavolul sălăjuiește în amănunte”). Mă tem
Islam: cinci stâlpi și ultima înfățișare [Corola-blog/BlogPost/93079_a_94371]
-
nu le mai poți acorda niciun ajutor. Atunci însă, se petrece uneori un fenomen ciudat, când eroul nostru pompier este dintr-o dată suspectat de neglijență, acuzat de ineficiență și nepricepere. Căci nu a reușit să găsească în bezna nopții și adâncul munților un avion prăbușit în pădurea înghețată. Că nu a ajuns imediat, ca să nu spun instantaneu, la niște oameni prăbușiți tragic în mijlocul unui lac, de unde nu au putut fi salvați. Și apar glasuri are unora și altora care critică aceste
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93345_a_94637]
-
cultură distincte. Cu acestea din urmă s-a și confruntat, fiind vorba despre o cu totul altă civilizație. Vârstă de acum aparține mai curând bilanțului, în timp ce transformările interioare aparțin unei alte etape - a conștientizării, a dilemelor și reperelor spirituale. În adâncul sufletului, Norman Manea de azi este însă cel de ieri și dintotdeauna, căruia viața i-a dat șansă longevității, a adăugirilor și a pierderilor „furnizate” de o prelungită și extinsă aventură terestră. Spuneti-ne mai multe despre filmul Le beau
Norman Manea: ” Al doilea exil s-a petrecut când aveam 50 de ani, sub forma ieşirii de sub dictatura comunistă „ [Corola-blog/BlogPost/93321_a_94613]
-
și Constanța, plus, Covurluiul (actualul Galați) și Brăila. Ca peste tot, jertfa a fost mare, doar de Dumnezeu știută, pentru că Dobrogea fusese ocupată veacuri la rând, de ”roiuri de popoare”, scrie Eminescu, iar Hristos Se nevoia prin peșteri și în adâncurile pădurilor. În Dobrogea unde propovăduiseră Apostolul Andrei cu nouăsprezece veacuri în urmă, Melchisedec a numit protopopi, a ridicat cetăți ale credinței în inimile românilor înstrăinați veacuri la rând de Patria Mamă. A restaurat primele mănăstiri din spațiul românesc, a înființat
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
artă a cuvântului ca și celelelte ramuri ale literaturii. In jurnalism, cuvintele conțin mărturie, comentarii, critică, ele au identitate, materialitate, pot avea gust și miresme ca și în literatura de creație. Nu de puține ori jurnalistul trebuie să pritocească în adâncuri pentru a scoate la lumina limpezimea gândului întruchipat în cuvânt. Chiar dacă scrierile lor nu devin capodopere, nu putem ignora contribuția lor la cultura neamului nostru. Filozoful de aleasă cultură, Constantin Noica, sublinia:”O cultură nu se judecă numai după operele
CUVÂNT PENTRU SUSŢINEREA INIŢIATIVEI LEGISLATIVE PRIVIND JURNALISMUL DREPT CREAŢIE [Corola-blog/BlogPost/93403_a_94695]
-
limba moldovenească, așa cum le-ar plăcea unora să se zică) încă din 31 august, 1989. Poemul „Limba noastră” de Alexe Mateevici (27 martie 1888-24 august, 1917) a devenit Imn Național încă din anul 1994; “Limba noastră-i o comoară/ Din adâncuri înfundată/Un șirag de piatră rară/Pe moșie revărsată...” . Ce frumos poem a creat tânărul poet Alexie Materiei, care a trăit numai 29 de ani! Așa este - limba este o „comoară” - cel mai important element al existenței unei națiuni. „Mult
ZIUA LIMBII ROMÂNE LA MONTREAL PE 31 AUGUST, 2013 [Corola-blog/BlogPost/93475_a_94767]
-
ce se face azi în România /.../ adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale - misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni /.../”. Eminescu ținea atât de mult la această ideie încât spunea “/.../sufletul meu ține ca la el însuși”. Eminescu definea : “Vorba nu e decât o unealtă
La Cluj, CELEBRAREA EROULUI BABA NOVAC – CĂPITAN AL VOIEVODULUI MIHAI VITEAZUL [Corola-blog/BlogPost/93460_a_94752]
-
să o privească zi de zi peste îngrăditura din fundul curții. Iar eu cu Ernsti, când terminam de hrănit porumbeii, ne distram urcându-ne pe îngrăditură și aruncam de acolo avioane de hârtie, care se duceau, se tot duceau spre adâncuri, până le pierdem din priviri. Caietele noastre ajunseseră de râsul lumii, așa ne spusese dirigul Chioreanu, că de râsul lumii erau, atâtea foi rupsesem din ele ca să ne facem avioane. Plângea și Ernsti, ca toți ceilalți, dar mai târziu mi-
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
prietenul meu de la școală, cutreierând Teritoriul printre genuni, încercând să-și recunoască păsările între înaripatele sălbăticite ce cuibăreau în fisurile pereților de sare. Adeseori îl însoțeam și eu, Teritoriul nu mă mai înspăimânta, îndrăzneam să privesc fără nicio reținere spre adâncurile lui și aruncam de pe buza prăpăstiilor resturile de mâncare uitate de copii prin băncile școlii, pe care păsările se buluceau să le prind din zbor. Dacă Ernsti și-a recunoscut între ele măcar câteva dintr-ale lui, n-am aflat
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
care ar fi zădărnicit întinderea lor. Povești!... Ele și-au reluat răspândirea când nimeni nu se mai aștepta la așa ceva! L-am revăzut așadar, privea cu un aer de nedumerire apa aceea negricioasă, străduindu-se parcă să distingă ceva în adâncul ei. Mi-a atras atenția pălăria lui cadrilată, cu boruri foarte înguste, cum nu se prea purta pe la noi. „Uite, întinsese mâna, după ce ne-am bucurat de revedere, casa mea pe acolo era, cu porumbeii ei și cu...” Nu mai
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
am eu o idee deșteaptă”. Și a strigat în gura mare: -Băi, copaci nenorociți! Toporul meu e fermecat. De încercați să mă loviți, vă face numai surcele, să aprind focul cu ele! Pădurea...liniște și pace. Doar ecoul șugubăț, din adâncul ei, i-a răspuns cu un lătrat: Hau, hau, hau! S-a uitat moșul speriat la boulenii lui, care-l priveau mirați: - Ce-aveți, măi boilor, ați început să lătrați? Dar boulenii: - Nu lătrăm noi, bă! Tu latri ca un
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
12 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Celui ce-a fost Părinte de Părinți și Celei ce a fost Întâia Mamă prin sânge și prin lacrimă de sfinți rodește-n noi iubirea fără teamă, și ascultând poveștile cuminți simțim cum un adânc de duh ne cheamă să fim din nou cei inocenți și goi, căci, dragi Părinți ce ne zâmbiți din ramă, prin miile de ani, de bună seamă, copilul ...suntem noi! Rătăcitori prin moarte pe pământ, păstrând icoana părinților din cer
COPILUL SUNTEM NOI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383180_a_384509]
-
iluministul Voltaire: Îți dezaprob spusele, dar voi apăra până la moarte dreptul de a le rosti. Ori, punând în balanță noțiunea de libertate cu cea de cunoaștere de sine, sintetic exprimată de Nathaniel Hawthorne - Ce altă temniță e mai întunecată decât adâncul propriului nostru suflet? Ce temnicer mai necruțător cunoaștem, decât pe noi înșine? - atunci vom admira curajul poetului de a nu-și atribui schimbarea lumii ori a sinelui colectiv, ci doar asumarea pe deplin a motivării și schimbării eului propriu, a
NOI APARIŢII LITERARE LA EDITURA ARMONII CULTURALE de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383145_a_384474]
-
malul în care își găsește fagașul, de la izvor spre mare, le simți invadând nervurile pielii, înfiorând puful dulce al fanteziei, sau ți-ai dori să le pui un zăgaz, să ridici un baraj revărsărilor, să nu te mai privească până în adâncul durerii, până în adâncul plăcerii, până în adâncul intimității,până în ezitarea undelor, până în fuga de-a lungul întrebărilor, până în limpezirea strălucirilor. Poate că ele te prind de mână, de picioare, de umeri, de piept, ca într-un dans în care îți râde
MĂRTURII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383195_a_384524]