3,016 matches
-
zborul li-i frânt, Și rădăcini le-au crescut în pământ, Astfel rămânând doar goi și triști în vânt... Cerul plânge alături de îngeri Și geme de-ale lor înfrângeri. Îngerul devenit om pe Pământ E frunză rătăcitoare în vânt, E adiere, speranță și gând Și zbor în cuvânt. E ploaie, e soare și rouă în zori, E trecerea discretă a fiecărei flori, Viața lui e clipă în Univers, E fir de nisip în deșertul imens. Îngerul plânge când Omul râde, Trecând
UNEORI, ŞI ÎNGERII PLÂNG... de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342521_a_343850]
-
văzându-se că este Cineva venit din lumea lui Dumnezeu: era chiar Fiul Său! Era un Copil cu ochii de culoarea cerului cu soare blând, cu părul ca para focului, cu vocea plină de farmec, ca un cântec șoptit în adierea de vânt și cu notele bucuriei, aducătoare de speranță și lumină în sufletele oamenilor... Apariția acestei ființe angelice printre oameni ca un meteor, într-un moment al istoriei umane de răscruce, a însemnat cel mai important eveniment petrecut vreodată, în
VESTEA BUCURIEI de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342484_a_343813]
-
fără speranță, care pot găsi farul călăuzitor, iar cei bolnavi medicul cel Bun. Privirea Copilului din ieslea Betleemului a fost ca o mantie de aur peste Carpații împăduriți, când toamna poposește pe plaiurile Mioriței, iar vocea Lui era ca o adiere de vânt după o arșiță apăsătoare și ca un pahar de apă rece și proaspătă pentru însetat... Acest Prunc Sfânt era bucuria noastră! El trebuia să vorbească în locul nostru și să audă pentru noi, iar prin credința în El, să
VESTEA BUCURIEI de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 7 din 07 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342484_a_343813]
-
de măreție... el se avânta cu putere și mai sus, spre vârful ierbii, călcând-o cu mângâieri dulci pe mijloc și la decolteu, până reuși să escaladeze întregul corp înalt și subțire, care se unduia de astă dată nu în adierea de vânt, ci sub greutatea pașilor săvârșiți. Într-un final gândacul ajuns în vârf, se uita la iarba captivă prin dăruire. Ea se apleca în stânga, apoi în dreapta, mișcată de emoție, de desăvârșirea clipei, iar gândacul își dezvelea pieptul în toată
GÂNDĂCELUL ÎNDRĂGOSTIT DE UN FIR DE IARBĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342539_a_343868]
-
putem aminti: clipă, oră, zi, an, secol (cu sinonim veac), prezent, trecut, viitor, noapte, seară. Dacă seara din "Thalassa"(1916) este parte componentă a unui baroc al ornamentației specifice: "Seară palidă, și-n ceruri, ochi de îngeri plini de raze.../ Adierea își ascute fremăturile de stânci, (...) la Eminescu, Sara pe deal este timpul uman, unde actorii iubirii au nostalgia decorurilor fluctuante. Să nu uităm că vremea la Eminescu, poate măsura și timpul etern, imuabil, circular, al naturii. O astfel de dublă
COMPLEMENTARITATEA OGLINZILOR PARALELE -EMINESCU-MACEDONSKI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342564_a_343893]
-
Si ne puneam dorințe sub stele căzătoare, Eu te credeam jumătatea,dar tu erai opusul. Noi din cuvinte ne-am făcut un jurământ, De nimeni, niciodată, nu fie dezlegat, Însă, iubirea ta a fost doar vorbe-n vânt Și-n adierea vântului s-au spulberat. Azi visele pierdute s-au dus în depărtare, Iubirea din izvorul lor s-a terminat, Din ea rămas-au doar semne de-ntrebare, A fost aievea? Chiar a existat? Și astăzi îmi mai pun o întrebare
IUBIREA IN SEMN DE INTREBARE de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342612_a_343941]
-
Articolele Autorului Nu regret vară o clipă c-ai să treci, Din a mea inima nicicând tu n-o să pleci, Albul din valurile mării și roșul iubirilor din maci Sau regăsit cuprinși în rozul catifea, îl simți? Îți voi simți adierea în amintiri fierbinți, Mă voi juca cu tine topind iernilor reci Frică de frig, cu el mă voi împrieteni Și vară-n plină iarnă razele tale-mi vor oferi. Parfumul culorilor dăruit florii, ființa mi-a înmiresmat Și verdele ierbii
VARĂ-N ROZ de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342714_a_344043]
-
para-analizată sau poate pe motive de stabilire raport amor-greutate. Suntem inventatorii unui tip nou de dragoste, dragostea per kilogram de manechină furajată ... științific. De când lumea și pământul familia la români a fost bine cimentată și nu se destrăma la prima adiere de vânt. Primii soți care au poftit la carne proaspătă au fost bineînțeles cei care s-au îmbogățit dupa anii nouăzeci muncind, unii dintre ei, cot la cot cu soția. Având ceva cash, toții gușații, burdihănoșii, crăcănții și impotenții s-
TEXTE FĂRĂ NUME – DRAGOSTEA, KILOGRAMELE ŞI FANDACSIA de FLORICA BUD în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341658_a_342987]
-
Cu toate că ne-au părăsit, din punct de vedere fizic, ei rămân în sufletele noastre și ne veghează în chip nevăzut. Nu trebuie să-i uităm. Pentru că ne-am uita rădăcinile. Iar cine nu are rădăcini, poate fi smuls la prima adiere de vânt. Ucenic al Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, Părintele Constantin Galeriu avea preocuparea constantă pentru dialogul știință - religie, teologie - știință. Tema dialogului între credința creștină și cunoașterea științifică a rămas o preocupare constantă a Părintelui Constantin Galeriu. Această preocupare a
ÎMPLINIREA A ZECE ANI DE LA NAŞTEREA ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ A PĂRINTELUI PROFESOR CONSTANTIN GALERIU DE LA BISERICA „SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 941 [Corola-blog/BlogPost/340528_a_341857]
-
lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei... nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. Cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgăre ce zace în stare latentă. La o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumina si zâmbetul, spre a uitării lui Lethe... Suntem călatori pe cele
CEL MAI FRUMOS TANGO DIN LUME... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340601_a_341930]
-
același rost; Ca noi muritorii, să trăim învățând a iubi Și în apus, să fim entuziasmați de ce a fost. Nu cântă greierașii în ale tale seri Căci unii au pierit, și alții au plecat; Eu mă bucur încă de blânde adieri Și poate de furtună spre înserat. Zilele-ți ploioase mă țin mereu acasă, De la geam îți număr frunzele căzând Și numai un ciorchine am acum pe masă! Și doar o gutuie stricată, putrezând. Așa-i toamna mea? Ai venit atât
CULOARE DE AUR de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340612_a_341941]
-
să-și adune lucrurile împrăștiate prin toată camera. Preda o privea fix, din cadrul ușii, stânjenindu-i mișcările, îndrăgostindu-se de ele. A doua zi, ieșind la plajă, Aurora a primit prima scrisoare de dragoste de la el: “Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăște din inima mea. Te-am făcut să suferi (nu știu unde, când și de ce), dar simt că acest lucru s-a întâmplat și mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul
PATIMA UNEI IUBIRI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 954 din 11 august 2013 () [Corola-blog/BlogPost/340537_a_341866]
-
fericirea primară; poate simpla, suprema și singura fericire, necondiționată decât de existență. Ființa umană își iese din rol; devii o părticică din divinitate. Nu există cuvântul, nu s-a născut încă gândul. Ești firul de iarbă ce se mișcă în adierea răcoroasă ești chiar acea adiere, ești răbdarea pietrelor ce așteaptă neclintite dezlegarea tainelor universului, ești nisipul clepsidrei acestui univers. * Starea atemporală în care se afla o datora sedativelor al căror efect se apropia de sfârșit. Urma să simtă durerea, o
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
și singura fericire, necondiționată decât de existență. Ființa umană își iese din rol; devii o părticică din divinitate. Nu există cuvântul, nu s-a născut încă gândul. Ești firul de iarbă ce se mișcă în adierea răcoroasă ești chiar acea adiere, ești răbdarea pietrelor ce așteaptă neclintite dezlegarea tainelor universului, ești nisipul clepsidrei acestui univers. * Starea atemporală în care se afla o datora sedativelor al căror efect se apropia de sfârșit. Urma să simtă durerea, o durere insuportabilă. Avea însă un
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
tăcere Să îmi acopăr cu un zâmbet orice urmă de durere Să spun spun că sunt bine deși nu mai am putere Sa imi tin fruntea sus chiar și-n liberă cădere Ca-n viața asta rareori mai vine-o adiere Și tot de-atatea ori găsești lapte și miere Știu că sunt mulți care spun că vor să te ajute Dar ai grijă că pentru mulți, nu contezi nici 5 minute Și necazurile tale,pe mulți poa' să îi încânte
INCREDERE de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340647_a_341976]
-
nădejdii, Coloană spre biruință, iar din jertfa sa curată, punte spre înălțimile serafice. Ființa lui luminată de har, cu chipul răsfrânt ca într-o Icoană de Zamfira a marelui Nicolae Grigorescu, ce risipește reflexe de topaz, suie armonios într-o adiere de smirnă împrăștiind celest manifestarea de o desăvârșită subtilitate a genialității sale. Toată chemarea lui, toată lupta, toată credința și toată dăruirea lui ne străbat ca un cutremur lăuntric de o intensitate capabilă să se prelungească transcedental într-un urcuș
DEŢINUTUL PROFET de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340565_a_341894]
-
undeva, de sus, din munte, văzând, în drumul ei, atât de multe... Pe lângă sălcii galbene ca ceara, lovind în pietre și săpând în maluri, văzuse-n lume dragoste și multă ură, văzuse adevăr, dar și minciună. În vânturi suple, cu adieri de flaut, legende de iubire lângă maluri, când steaua sus pe cer străluce, stând pe gânduri, sau ziua-n Soare, sub un zbor de fluturi. Veneau iubiții jos la râu, cu ochii visători, își împărțeau surâsuri, din amurg și până-n
CÂND PIETRELE VORBESC... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1379 din 10 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341114_a_342443]
-
eroina unui roman de epocă, gata să ia cu asalt zidurile Troiei ori să se arunce în vâltoarea unei lupte sentimentale cu orice risc! Puteai crede orice despre ei. Vârsta s-a topit undeva în neant, luându-i locul o adiere neașteptată de tinerețe. În atmosfera aceasta ireală era un sâmbure de poezie, care plutea deasupra lor, luminându-i și amintindu-ne de versurile sublime ale francezului Paul Eluard: „Stăm față-n față și nimic nu scapă privirii// Delir neîntrerupt. Noi
MIREASA NEBUNĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341074_a_342403]
-
răsunară ecourile până pe crestele cele mai înalte ale munților și țâșni pe drumul de întoarcere. În seara următoare erau toate pregătite pentru primirea zgripțuroaicei și întreaga suflare o aștepta cu nerăbdare. Se întunecase de mult, iar străjerii moțăiau pe metereze. Adierea vântului le produse o somnolență ciudată. Deodată liniștea nopții fu tulburată de o vijelie iscată din senin. De după creasta muntelui năvălesc nori negri, fioroși, care acoperă luna și întinderile rămân în negură. Vuietul vântului este spintecat de fulgere ce luminează
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
cu o privighetoare în fapt de seară și m-am simțit minunat. Am făcut pe bufonul în fața unui greiere și el m-a răsplătit cântându-mi din vioara lui fermecată. M-am luat la harță cu o urzică, dar o adiere malcomă de vânt ne-a împăcat. I-am zâmbit unei raze de soare și ea mi-a redat “căldura” sufletească. Am sorbit din roua fermecată a unei petale de bujor. Am fugit nebună prin pădurea de fagi, m-am aruncat
CONVORBIR de LIDIA FLORINA TURCUŞ în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341189_a_342518]
-
cu o privighetoare în fapt de seară și m-am simțit minunat. Am făcut pe bufonul în fața unui greiere și el m-a răsplătit cântându-mi din vioara lui fermecată. M-am luat la harță cu o urzică, dar o adiere malcomă de vânt ne-a împăcat. I-am zâmbit unei raze de soare și ea mi-a redat “căldura” sufletească. Am sorbit din roua fermecată a unei petale de bujor. Am fugit nebună prin pădurea de fagi, m-am aruncat
LIDIA FLORINA TURCUŞ [Corola-blog/BlogPost/341190_a_342519]
-
cu o privighetoare în fapt de seară și m-am simțit minunat.Am făcut pe bufonul în fața unui greiere și el m-a răsplătit cântându-mi din vioara lui fermecată. M-am luat la harță cu o urzică, dar o adiere malcomă de vânt ne-a împăcat.I-am zâmbit unei raze de soare și ea mi-a redat “căldura” sufletească.Am sorbit din roua fermecată a unei petale de bujor.Am fugit nebună prin pădurea de fagi, m-am aruncat
LIDIA FLORINA TURCUŞ [Corola-blog/BlogPost/341190_a_342519]
-
ziua în care le-am trecut și eu pragul, terasa era plină de oameni veseli, de râsete de copii și de voie bună, de parcă ajunsesem la o petrecere la care toți se cunoșteau între ei. Terasă prietenoasă Vremea frumoasă și adierea vântului ne-au făcut să alegem să stăm pe terasă, alături de toți oamenii aceia veseli. Cel mai mult pe terasă mi-au plăcut beculețele colorate despre care pot presupune că, în timpul serii, creează o atmosferă mirifică. Practic, locul perfect pentru
Good vibes, good food, good mood la Bistro Felix [Corola-blog/BlogPost/100138_a_101430]
-
ținem uneori mult prea mult la ideea de corectitudine politică pentru a lăsa să se simtă parfumul sau aftershave-ul, în locuri publice. România este opusul. Îmi place să simt mirosul de Ermenegildo Zegna, când trec pe lângă un bărbat, sau fantastica adiere florală de la Chanel pe care o lasă în urma ei o femeie, pregătită să impresioneze mulțimea. Astfel de momente îi dau Bucureștiului meu vervă, fler, exuberanță. Dă-mi voie să-ți povestesc o altă amintire cu privire la miros. Mireasma cimbrului. Un prieten
Cântarea României. „Este dorul pentru o țară care mă face să mă simt întreagă, completă ca ființă umană” () [Corola-blog/BlogPost/337716_a_339045]
-
Și lacrimi calde-n suflet strâng? Da, lutul meu e-arid, se sfarmă Fără de Tine-mi seacă-ades’ Fântânile, fiori de spaimă Mă înconjoară și-și dau ghes! Nu vreau să-i iau în custodie! Alung cu-nverșunare fiara Tu-n adieri de iasomie Îmbracă-mă cu primăvara! Miresmele-i să curgă-n mine Ca un izvor de apă vie Flori de iubire, cu stamine De vers curat, în poezie... Cum sufletul smerită-Ți dărui Tu, Doamne, binecuvântează! Din calea mea ziduri
DE CE MĂ DOARE ASTĂZI GÂNDUL? de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 145 din 25 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344337_a_345666]