10,749 matches
-
nerăbdare! Iată-l: m-am hotărât să scriu un roman, pe care să ți-l dedic. În întregime? Sigur că da. Va fi vorba, în el, numai și numai de tine. O, ce binemi pare! și cât pot să te admir, și să te iubesc, pentru acest act eroic, la a cărui înfăptuire lucrezi, cu atâta sârguință! O, da. La întâlnirea din săptămâna trecută, i-a adus o veste și mai și. Vrei s-o afli? Cum să nu! Ei, bine
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Încă. Până să te amețesc. Norul, care îi cam ținuse în umbră, mișcându-se, ei rămaseră dezgoliți, sub soare, ca niște îndrăgostiți autentici! Din respect și stimă pentru dragostea Lolicăi... Neavând la îndemână un elicopter, pentru a-și inspecta și admira de deasupra domeniul, cum, îi sfătuiește Traian pe români, deci, și pe nepotu-su Terente Tolomacu, primar al Municipiului de pe Ape, acesta a pornit în inspecție pe jos, începând, cu parcul central. Avea după el câteva ajutoare, a căror misiune era
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
am spus, potopită de dragostea și de admirația lor, sentimentul dorinței împlinite. Un postludiu, blând și îndelungat, și dulce ca o bucățică de fagure de miere. Unde sunteți, voi, bărbați, oameni ai omeniei, ca să vedeți ce văd și eu; ca să admirați ce admir și eu; ca să luați aminte la lecția de înalt respect și de blândă iubire, la care iau aminte și eu? Unde sunteți, oare, că v-aș dori, pe toți, absolut pe toți, elevi la această unică lecție de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
potopită de dragostea și de admirația lor, sentimentul dorinței împlinite. Un postludiu, blând și îndelungat, și dulce ca o bucățică de fagure de miere. Unde sunteți, voi, bărbați, oameni ai omeniei, ca să vedeți ce văd și eu; ca să admirați ce admir și eu; ca să luați aminte la lecția de înalt respect și de blândă iubire, la care iau aminte și eu? Unde sunteți, oare, că v-aș dori, pe toți, absolut pe toți, elevi la această unică lecție de respect, de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
calm și cu hotărâre, reușea să procedeze în așa fel, încât, să nu se deranjeze prea mult unul pe celălalt. La un timp socoti că este un prea zgârcit, un prea egoist. Asta avea în vedere obiceiul său de a admira la nesfârșit răsăriturile și apusurile de soare. Hotărâ să caute o modalitate de a împărtași lumii frumusețea, bogăția sa ascunsă. Scotoci în stânga, scotoci în dreapta, și iată că descoperi modalitatea mult căutată să realizeze un film cu toate răsăriturile și cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
au scăpat de ele, cum au putut mai repede și mai fără probleme. Iar cei care le-au recuperat,s-au scăldat din plin în apele eroismului. Pe când, un oarecare din public, clama: nu pot decât să aplaud și să admir eroismul, dar, mai cu seamă, vigilența civilă, militară și de alte naturi, ale jandarmilor puși să însoțească trenul cu focoasele periculoase. Nu mai puține aprecieri, șefilor acestora, și, chiar, întregului sistem. Cu asemenea vigilență, dragii mei domni, poftiți, cu toții, cât
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
toaletizare exemplară. Vestea s-a răspândit repede: un om locuiește, cu o leoaică, într-un mic țarc, în gospodăria sa. și au început a primi vizitatori: care singuri, care nu, care cu odrasle, care, fără, și, aproape fiecare, dădea, pentru că admirase leoaica, un ban-doi. El îi primea. Cumpăra de mâncare pentru dânsul și pentru animal. Numeroși vizitatori erau dispuși să preia leoaica. Fie contra-cost, fie în vreun alt fel, și se țineau scai, de Silistrul Silistrului, să le cedeze leoaica. La
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
haz, dar e cam cabotin!”. Întîlnești și țipete alarmante de genul „Vaaaiiii!!! ce cabotin eeee!!!”... Artistul despre care vorbim, Însă, are și un partizan indiscutabil, care conferă noblețe termenului : ”E actor ambulant, Înrudit cu mimii , cu jonglerii; el posedă o admira bilă tehnică actoricească. A contribuit la Înflorirea teatrului occidental În sec. 17.[...]Organizatorii misterelor, de la el așteptau executarea sarcinilor dificile.[...] Fără cabotin nu există teatru ; și invers!” (Meyerhold, Baraca de bîlci, 1910). Însă Mihnea Gheorghiu, supărat la un moment dat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mei studenți-actori din Timișoara. Ori o șuetă cu prietenul Florin Faifer. Sau cu prietena Mona Chirilă. Dar eu nu sunt critic de teatru. Domnișoara Michai lov Însă, nu cred că are voie să facă această confesiune ( dincolo de faptul că-i admir sinceritatea!) : păi ce-ar fi ca un critic literar să se vaite că trebuie să citească, un fagotist că e forțat să cînte, un actor că joacă seară de seară sau un balerin că e somat să danseze. Unde am
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pentru ceea ce ți-au dat alții, pentru ce ai Învățat de la ei, pentru ceea ce ai Înțeles despre tine Însuți cu ajutorul lor, pentru gîndurile lor care au coincis cu ale tale. O plecăciune poate să fie expresia capacității noastre de a admira pe cineva, de care unii sunt, din păcate, lipsiți din naștere”... Just! Montez, la Ateneu, În Iași, În premieră pe țară, un text al autorului mexican - necunoscut la noi Angel Norzagaray, Scrisori la poalele unui copac. Nu am avut de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
boieri ! Găsesc o confesiune a lui Dario Fo, de prin 1989, care mă pune pe gînduri : „Teatrul este cel mai bun psihiatru. Toate experiențele pe care le-am făcut cu bolnavi, fac parte dintre amintirile mele preferate de regizor”. Îi admir pe cei care pot face teatru cu actori inadecvați - bolnavi, deținuți, copii ai străzii ș.a. Eu abia mă descurc cu cei (așa-zis) normali... Cum se Întîlnesc, din nou, peste ani, Caragiale și Ionescu! „Cuvîntul teatral Întruchipează, el Însuși, conflictul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bela nu mă mai ispitește. O fi normal?... Găsesc În Jean Prevost o subestimare a publicului (nu neapărat de teatru). Exigentul frînc susține că orice succes imediat al unei opere de artă este rodul unei neînțelegeri. „Opera de artă e admirată din rațiuni străine frumuseții sale!”. Să admitem : ce ne facem Însă cu capodoperele care nu-s apreciate de contemporani? Situația lor e dramatică, nu a celor care au succes... Aflu că un tînăr regizor a montat, ca examen de clasă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
țărișoara noastră. Toți vor bani, dar fug de muncă ca dracu' de tămâie. Numai hoție și iar hoție, cât vezi cu ochii. Nu știu unde o să ajungem, zău!". Nevastă-sa surâdea șugubeață, strângându-și a sa robe-de-chambre din mătase în jurul șoldurilor generoase, admirându-se în oglinda, așa-zis venețiană, aflată pe peretele din spatele lui bărbate-su. Rochia fusese cumpărată la jumătate de preț de la o enoriașă care se jurase că o primise de la Milano. Madam Lizica știa ea, doar nu era născută ieri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Madam Săvulescu tocmai pătrunsese în încăpere. După ce-și lăsă bagajele, o geantă uriașă și o pungă de plastic inscripționată cu numele unei firme de elită din domeniul modei, își puse paltonașul în cuier și se opri în fața oglinzii. Își admiră mutra bine tencuită cu fond de ten, după care își umezi arătătorul în gură și cu el începu să facă mici retușuri la capătul sprâncenelor. Acestea erau subțiri și atât de răruțe încât femeia simțea nevoia să le mai accentueze
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pedant e lămurit! Afirmația "Franța este o țară superbă, păcat că e locuită de francezi!" se găsește consemnată negru pe alb într-una dintre scrisorile trimise de țarină pe când se afla la vilegiatură tocmai în sudul țării pe care o admira, dar pe care o deplângea că e locuită chiar de urmașii lui Cezar și Vercingetorix. (Aș fi foarte, dar foarte curios, cum i s-ar fi părut împărătesei pământul galic dacă ar fi fost locuit de supușii săi ruși?) În
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
văzusem totuși la cineva? Da, îi văzusem aievea. Mi se părea că îi și mângâiasem. Încă puțină concentrare și deja puteam pronunța numele fericitei pământence. Îmi aminteam cum îi îmbrățișasem și cu câtă ardoare îi sărutasem. Dar cui? Sau îi admirasem, cu tot obstacolul (noroc uneori cu obstacolul!) pe care-l impun dresurile feminine, pur și simplu în tramvai sau în troleu, în tren sau la ștrand, în Cișmigiu sau în plină stradă? Răspunsul meu, doar terestru, era unul singur: totul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
baie și fără cămară, într o zi când, într-un moment de inspirație, siguri că nu va mai veni niciodată vreo lege care să le retrocedeze întreaga casă, se gândiseră să sacrifice una din camere, cea de pe colț, de unde puteai admira cele două străzi George Coșbuc și Avram Iancu, foste Nemeș și Rakozi. Nici nu ziceai că toate cămăruțele provenite prin montarea paravanelor despărțitoare frumos dichisite și cu uși croite cu gust și cu clanțe care cât de cât să se
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
deasă și rece, Epa ieșise ca tot omul, să se plimbe pe stradă. Prefera să se abată mai întâi puțin de pe strada lor și să se preumble în voie, într-o zonă cu stradele strâmte și întortocheate, pe care le admira de-a dreptul pentru șarmul lor, pentru trotuarele așa defectuoase cum erau, pentru designul clădirilor, unele vechi, altele ridicate în pripă în anii puterii populare, atât de cei veniți de la țară și pripășiți aici cu japca, cât și de băștinași
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
momente de luciditate la reversul acestora. Când revenise acasă din spital, îi povestise lui Karin despre sirenele întâlnite acolo. Că erau care mai de care mai frumoase, dar noroc că Ulise nu-i lăsa pe oamenii lui săi să le admire, ca să nu înnebunească. Ajuns, așadar, în cimitirul lui preferat, se așeză repede pe o bordură de mormânt, lângă o tufă Buxus buxus frumos coafată, ca să-și tragă sufletul și să aștepte cu înfrigurare, ridicarea cortinei. Deasupra lui statuia, care, din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
alerge Gerard și cu Valy cât mai repede, ca să găsească un nebun fără grai, care să execute doar ceea ce i se comandă. Până atunci Gerard se vedea totuși liber de a o iubi în taină pe Iozefina; liber de a admira la nesfârșit, acel chip diafan, să asculte acea voce și de a diviniza felul ei de a fi; liber de a atinge corpul care, în câteva săptămâni avea să zacă alături de Sima în mormânt și să facă împreună cu acesta, oale
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
grecilor, n-ar fi fost posibilă perceperea și transpunerea în formula trinității dumnezeirii și a conceptului de Dumnezeu ca persoană. Iertați-mă că vă întrerup. De fiecare dată când mă întâlnesc cu prietena aceasta pe care, credeți-mă, doar o admir detașat, între noi apare ca o stafie mai mult decât apetisantă, Afrodita. Stă în spatele prietenei mele și mă încurajează prin mimică. Mă faci să râd. Dacă aveai o bună educație creștină, te credeai dirijat numai de Maica Domnului. Deși n-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cât se poate de grav, ca și cum ar fi vrut numai să ofteze și nu să mai vorbească vreodată: Eu? Niciodată... Ești nebun? Vrei să se omoare? Tovarășe Valy, ai călduri? Nu glumesc, domnule Gerard. Azi când te așteptam, tocmai o admiram pe Iozefina cum își despletea părul, cum își lepăda lenjeria dezvelindu-și cu atâta artă picioarele și dându-și fusta în sus și-mi ziceam ce mult mi-ar curge ochii după ea și ce aș mai aborda-o într-
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Fusesem prezentat de către domnul Bogdan, în calitate de dramaturg, deși, sincer să fiu, nu publicasem până atunci nicio piesă de teatru, numai niște versuri și proză în niște reviste. După cafeluță, gazda mă conduse în atelierul de pictură unde avui ocazia să admir zeci de tablouri pe care dl. Bogdan le pregătea pentru o proximă expoziție. Interesant era că același domn pictor făcea și rame de epocă, din gips, foarte căutate la acea oră. În acea seară învățasem de la dl. Bogdan că orice
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
l-am auzit demult? Mă durea gura să zic? Nu. Nu se face așa. Sau să-l tratez cu indiferență. Nu puteam s-o fac? Nu. Nu se face așa ceva. Fiecare cu darul lui. Dacă lui îi place să fie admirat spunând bancuri, lasă-l, domnule, în pace. Și încă ceva: știe că noi, familia Paloș, nu ducem niciodată vorba. Ceea ce vorbim, aici rămâne. Și aceasta e o garanție de bază. Poveștile cu domnul Bogdan, acolo în atelierul de pictură, deveniseră
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Bogdan, acolo în atelierul de pictură, deveniseră memorabile. Ardeam de nerăbdare, de fiecare dată când îi treceam pragurile casei, să mă tolănesc într-un fotoliu, acolo în atelierul lui, mai degrabă în cel aflat cu spatele la fereastra dinspre curte, și să admir tabloul cu o pădure aflată sub povara zăpezilor, intitulat Poiana Neamțului. Îl admiram de fiecare dată, ca și cum trebuia sămi iau adio de la el, deoarece scria jos, lângă ramă, pe o etichetă, cu majuscule, parcă în fugă, vândut. Mă gândeam că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]