2,436 matches
-
timpul și observă că „prefața nu izbutește și nici nu pretinde să precizeze în ce anume constă «spiritul modern»”. Recenzentul lasă să se întrevadă opțiunile sale poetice: „au fost lăsați deoparte, fără milă, poeții de inspirație livrescă și estetism școlar. Admiratorii, pasionați pînă la uitarea propriei lor vremi, ai epocii greco-romane, nostalgicii medievalității, făuritorii, căzuți din lună (...) migălitorii de palide compoziții gramaticale și logice au făcut loc poeților treji și atenți la vibrările atmosferei în care au trăit, poeților din ce în ce mai conștienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
numărîndu-se Elena Văcărescu, Smara și Alexandru Macedonski, ultimul fiind prezent cu două sonete în chiar numărul în care Marinetti publica „Uccidiamo il Chiaro di Luna!“ (aprilie 1909). Avînd, asemenea lui d’Annunzio, ambiția de a crea emulație, de a cultiva admiratori și de a crea discipoli (ambiție care se va regăsi, mai tîrziu, la Nae Ionescu, el însuși un admirator marinettist), F.T. Marinetti își cultivase încă înainte de 1909 relații cu protipendada culturală românească; intențiile sale erau simultaneiste: relațiile literare create de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
realizat picturi în ulei, gravuri, linoleumuri, sculpturi cinetice, colaje, reliefuri pictate, decoruri pentru teatru ș.a.), Iancu a desfășurat o acțiune de mediator modern între mainstream și avangardă, prețuit de cele mai diferite grupări ideologice (Gîndirea, Viața românească, Criterion ș.a. - printre admiratorii săi din epocă se numără Mircea Vulcănescu). Și, asemenea lui Ion Vinea, va sfîrși prin a fi „asimilat” - chiar și periferic - de canonul modernist interbelic (totuși, în mod regretabil, nu există pînă azi nici o monografie autohtonă dedicată artistului...). Numit de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noiembrie) și completîndu-le pe cele ale lui Ion Călugăru despre „pamfletarul” Arghezi („Între anticlericalism și ortodoxie“, în Integral, nr. 3, 1 mai 1925). Este pentru prima dată cînd un critic modern important face o asemenea evaluare, în acord cu entuziasmele admiratorilor (printre ei: N.D. Cocea, B. Fundoianu, Vinea însuși); primită cu rezerve la început (printre alții, de către E. Lovinescu), ea va sfîrși prin a se impune. Într-un articol mai vechi (nr. 29, 6 februarie 1923), Fundoianu făcea tabula rasa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sandu Tudor, Emil Riegler-Dinu, M. Eliade, C. Noica, M. Sebastian), obsesia promovării artei românești în străinătate cu prețul cultivării unor foști avangardiști fasciști, între timp academizați, precum Marinetti (în noul context politic, futurismul italian e respins chiar de foștii săi admiratori de la Integral, St. Roll și M. Cosma), toate acestea vor duce la ruptura - anunțată - dintre Contimporanul și unu. Sfîrșitul primei avangarde va fi parafat însă abia prin ruptura intervenită în interiorul revistei conduse de Sașa Pană, mai precis, prin „excomunicarea” lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ai revistei lui Vinea. În nr. 8, un text violent, intitulat „Cămașa de forță“, îl ia în vizor - fără a-l numi însă - pe Mihail Sebastian: „Unul dintre noii veniți în gramatică e neîncetat plictisit de literatura noastră. Îl știm admirator al lui Apollinaire și A. France, al Paradisului statistic și al Florilor de mătase, l-am văzut încercînd maturități ingenue în foiletoane scrise cu biberonul și mai știm că dacă numele lui n-ar ascunde o circumcizie - fiindcă scrie sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
desenelor animate ale lui Walt Disney, salutînd totodată cinematografia lui Eisenstein și Pudovkin). Preocupările cele mai articulate privind estetica cinematografică le întîlnim, totuși, la Integral, pe linia comentariilor și studiilor semnate de Ivan Goll, Blaise Cendrars și Fernand Léger, mari admiratori ai lui Charlot. Fascinația poeților suprarealiști pentru „marele mut” (în special pentru filmele lui Chaplin, Man Ray și ale fraților Marx) este o constantă a anilor ’20. În Opera de artă... Walter Benjamin va face o legătură între arta-șoc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
minore. Deși comprehensivă și primitoare, uneori (...) pînă la abdicare, linia ei modernistă se străvede”) este însoțită de cîteva delimitări semnificative. Este reproșat, între altele, cultul arghezian „excesiv” și „global” (după cum se știe, Lovinescu nu s-a numărat de la început printre admiratorii necondiționați ai lui Arghezi, adeptul romanului „obiectiv” rămînînd rezervat față de formula prozei „lirice” a acestuia). Opțiunea impresionistă a criticului sburătorist își dezvăluie, în finalul comentariului, fondul clasicizant: „impresionismul ei (al criticii lui Perpessicius, n.m.) nu înseamnă însă reducerea viguroasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mereu cu capul dat pe spate și care pare a nu băga de seamă atenția pe care o suscită oriunde ar merge. Michael era vedeta echipei de canotaj și, În această calitate, avea și el grupul său destul de mare de admiratori. De fapt, Linda Îl remarcase la Întrecerea anuală dintre universitățile Oxford și Cambridge și hotărîse pe loc că Michael urma să fie al ei. Desigur, asta nu a fost deloc o problemă. Ceva mai dificilă a fost situația apărută aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Încă În stare de șoc. - M-a sunat iarăși Franck, avea descrierea celui care a scos dosarul necunoscutei din Molène. Leit Morineau. - Nu-mi vine să cred... dar care e legătura Între Morineau și Mary? - Ryan! L-am căutat pe admiratorul tău, directorul Închisorii, am aflat că Morineau le dăduse benevol lecții de informatică deținuților, Între alții lui Ryan. Marie nu reușea să suprapună imaginea acelui tăntălău simpatic de Stéphane peste aceea a unei ființe machiavelice care manipulase pe toată lumea, Începînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se pregătea s-o facă, dar Milic Îi puse mîna pe umăr. Știa prea bine ce simțea ea. Mai știa și că avea să facă față situației. Iahtul intră Încet În port, escortat de zeci de bărci pline cu ziariști, admiratori anonimi, amici de pe insulă porniți În căutarea lui... Cu un aer fericit, Christian Îi saluta pe toți cei care se Îngrămădiseră În port ca să-l Întîmpine. Iahtul se opri lin de-a lungul pontonului, Christian puse piciorul pe pămînt. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dintre oamenii aceia mătăhăloși - mătăhălos, nu voinic - ale căror mâini tremură când au mici acțiuni de Îndeplinit. Nu din slăbiciune, ci dintr‑un colosal de activă energie, care‑i scutură când se descarcă. Ei bine, acum, prietenii, colegii, studenții și admiratorii lui nu mai trebuiau să avanseze bani pentru a‑i susține deprinderile de lux. Slavă Domnului, acum se putea dispensa de micile negoțuri cu argintărie Jensen și porțelanuri Spode sau Quimper pe care le practicase printre colegii lui de catedră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
petrecerii și ne Îndreptam spre golful notei de plată. Ravelstein a scos din buzunar carnetul lui de cecuri franțuzești. Până atunci, niciodată nu avusese un cont și la o bancă din Paris. Ani Întregi fusese doar un turist sau un admirator de rând al civilizației franceze - dar Încețoșat de un nor bugetar - dorind să fie un țanțoș avangardist, handicapat Însă de buzunarele goale. Există o fantomatică paralelă a acestei situații și de partea noastră a Atlanticului. Ca evreu ești totodată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
subiecte franceze, În franceza lui specifică. El Însuși studiase cu ani În urmă la Paris cu faimosul hegelian și Înalt slujbaș de stat Alexandre Kojève, care educase o Întreagă generație de gânditori și scriitori influenți. Printre aceștia avea câțiva amici, admiratori, cititori. În Statele Unite era controversat. Acasă avea mai mulți inamici decât Își poate dori un om normal, mai ales printre specialiștii În științe sociale și printre filozofi. Dar eu nu dețin decât cunoștințe limitate În aceste domenii, ca orice profan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de milenii, evreii au Învățat pe alții și au Învățat de la alții. Fără Învățătură, evreismul e o imposibilitate. Ravelstein a fost elevul sau, dacă vreți, discipolul lui Davarr. E posibil ca dumneavoastră să nu fi auzit de acest formidabil filozof. Admiratorii săi pretind că e un filozof În sensul clasic al cuvântului. Eu nu pot să mă pronunț În această chestiune. Filozofia e o treabă serioasă. Interesele mele se Îndreaptă În altă direcție. Dar În cadrul limitelor mele mentale, mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu amănunte apăsătoare. Într-o zi a fugit în Berlinul de Est, apoi a trecut în Berlinul de Vest. La capătul mai multor zile s-a văzut într-un avion zburând spre mine. — Cine ți-a plătit drumul? am întrebat. — Admiratori de-ai dumitale, interveni Jones cu căldură. Să nu te simți dator să le mulțumești. Ei simt că îți datorează o recunoștință de care nu vor fi nicicând în stare să se achite. — Recunoștință pentru ce? am întrebat eu. — Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
copii oarecare veniți de pe toate cărările vieții. — Copii care în viața de toate zilele n-ar avea nimic serios de făcut și s-ar băga în tot felul de buclucuri, preciză părintele Keeley. — A fost unul dintre cei mai mari admiratori pe care i-ai avut vreodată, îmi spuse Jones. — Nu zău? m-am mirat eu. — Înainte, când făceai emisiunile la radio, nu i-a scăpat una. Când a intrat la pușcărie, primul lucru pe care l-a făcut a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Hugo mă lăsase cu fundul în baltă - căci așa vedeam eu lucrurile. După o vreme, la petrecere, m-am uitat în jur și, cum nu l-am văzut, am presupus că era sus, la etaj, stând frumos la coada de admiratori care așteptau s-o consoleze pe Violet. Așa că am plecat, pentru că nu voiam să merg să-l caut și să-mi dau seama că voia mai degrabă să fie cu ea decât cu mine. Mândria - păcatul care mă chinuiește - îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Dumnezeu și să se orienteze spre acest scop. 4. Noțiunea de persoană la Toma de Aquino Un pas ulterior îl face Sfântul Toma , care nu se mulțumește să vorbească în general de chipul lui Dumnezeu în om, ci, ca un admirator fidel al gândirii lui Augustin, vorbește despre imaginea Sfintei Treimi în sufletul pe care Augustin îl raporta la memorie, inteligență și voință. Și în acest complex de elemente pe care le identifică, memoria este „posesia obișnuită a cunoașterii și a
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de a veni la mine. Or, el voia să treacă pragul casei mele numai din dorința de a căsca din nou gura la vorbele tale, plăcut meșteșugite, având În vedere că pur și simplu te adoră, devenindu-ți un mare admirator Încă din ziua În care i-ai prilejuit bucuria cunoștinței. Nu-i greu să-ți Închipui cât de mult regretă acest frate că, datorită ție, a rămas nefructificată o nouă ocazie de a te vedea. Ca și cum n-ar fi fost
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
drept model? Cât de prezentă este preocuparea de papiroflexie în Spania ne-o demonstrează și activitățile Asociației Spaniole de Papiroflexie și ale altor grupuri constituite în țară. De exemplu, Grupul din Zaragoza, constituit în 1956, cuprinde un număr mare de admiratori ai acestei arte. În fiecare luni, la ora 20.00, grupul se întâlnește la Cafeneaua Levante pentru a face păsărele din hârtie. Tradiția se menține de mai bine de 54 de ani. În Parcul din localitatea Huesca, Ramón Acín a
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
de motorizați pentru a regla conturile cu o alta, era treaz; niciodată nu se urcase pe motocicletă băut; de fapt, atunci, Începea un alt fel de beție: vuietul motoarelor forțate la maxim, mitraliera țevilor de eșapament, claxoanele, urletele trupei, strigătele admiratorilor, amestecate cu huiduielile unor trecători ostili, vîntul din față, care devenea aproape uragan, Îmbătau mai ceva decît alcoolul, diferit, ucigător, uneori. Thomas, norocos, se alesese doar cu bandaje, cu vreo două ghipsuri, cu cîțiva dinți zdrobiți, pe care Îi Înlocuise
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Câteodată îmi vine sa țip, și atuncea mă răzbun pe pian. Știi că m-am înscris la Conservator, dar nu sunt încă bine hotărâtă. Aș fi vrut sa urmez mai degrabă clasa de dramă. Dramă! Sa fiu actriță, să am admiratori. Mi-au spus însă că nu prea am glas sonor. Tu ce zici? Otilia se ridică în picioare pe banca din chioșc și, întinzînd mâinile, declamă cavernos: Voi sunteți urmașii Romei, niște răi și niște fameni. De sus, zărise pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe dedesubt, mormane de peisaje sentimentale aducând cu cele ale sărmanului Costache sau cu ale oricărui alt bărbat. Constatarea 335 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Nu face nimic. Despre partea cu banii îți mărturisesc că n-am bani deloc. Admirator nu era. Nu mă prinsesem totuși dacă era de la telefon sau de la priză... Ăștia de la priză erau de-un tupeu formidabil, bântuiau prin bloc și percepeau o taxă până și celor care, din neatenție, ajungeau să se curenteze. Eu aveam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
DANIEL BĂNULESCU Un funcționar, evoluând indecis către vârsta a doua, își părăsise serviciul pentru a țârâi de trei ori la ușa mea. - Dumneavoastră, zice, sînteți Daniel Bănulescu? Nu-l puteam altoi. Probabil aveam totuși de-a face cu primul meu admirator. - Bună ziua, s-a opintit el. Mă scuzați pentru că vă deranjez. - Nu face nimic, am zâmbit eu. Dar n-am bani. - Știți, s-a împurpurat, bîlbîindu-se, nu e vorba de bani. Când e vorba de Dina, nu mă uit la bani
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]