79,378 matches
-
în veac o tentație. Pentru ca să existe o tentație trebuie să te raportezi la ceva ispititor, seducător, frumos prin el însuși, or țigară ce poate oferi decât niște ani buni din viață în minus, un corp putrezit înainte de vreme și un aer greu și neplăcut în jurul tău ? Că o chestie paralelă, de ce să nu dau acei 300 lei pe un parfum, dacă tot am acei bani și sunt la discreția mea ?! De ce să nu miros plăcut, tentant, în loc să mă intoxic pe mine
Testamentul unui fumător by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82630_a_83955]
-
de practică! Nu mă las până nu pun mâna pe una! Mulțumim Dragoș! aș vrea și eu un link excange pentru blogul : cercetari-cosna.blogspot.com ms mult de tot rămân dator Faine poze Dragoș ! Te îndeamnă la o ieșire în aer liber, în parc...și nu neapărat cu bicicleta, ci poate chiar pe jos aoleu ce minte creată :D! păi pistă de piatră atunci! Super tare bicla. Felicitări că o folosești în loc să te uiți la ea! buna.super bicicleta.spor pt
Idilă pe două roţi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82629_a_83954]
-
căutat, prea studiat, pentru teme atât de firești. Din punctul ăsta de vedere, cel mai “de acolo” a fost Cătălin Ștefănescu, foarte natural și cu cuvinte simple, despre obiceiuri ce ar trebui să ne fie fundamentale. Oricum, apreciez gură de aer curat adusă de teme prea puțin văzute pe posturile TV românești! La mai multe!
Viaţa tihnită by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82671_a_83996]
-
pronunți Băsescu și ar trebui să asociezi cu prostie, nesimțire, jignire, umilire... Însă, Regele Mihai ȘTIE că Băsescu se umilește de fapt pe el însuși. Mă uit la ținută Regelui Mihai: în ciuda celor NOUĂZECI de ani purtați pe umeri, emană aerul unui OM,aerul unui Rege care știe să nu răspundă unor mojici și unor invidioși. Ai dreptate Dragoș! Băsescu nici nu merită să i se dea atenție,e prea mic și distruge cu privirea,cu vorba, cu... râsul, cu orice
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
ar trebui să asociezi cu prostie, nesimțire, jignire, umilire... Însă, Regele Mihai ȘTIE că Băsescu se umilește de fapt pe el însuși. Mă uit la ținută Regelui Mihai: în ciuda celor NOUĂZECI de ani purtați pe umeri, emană aerul unui OM,aerul unui Rege care știe să nu răspundă unor mojici și unor invidioși. Ai dreptate Dragoș! Băsescu nici nu merită să i se dea atenție,e prea mic și distruge cu privirea,cu vorba, cu... râsul, cu orice respirație bolnavă a
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
operează de la atât în sus, da nu-l slata că e bine cu secu. mama lu.... (prietena noastră)e și spioana (dragă de ea era prostituată)? prietena noastră e o “gavroche”?- era mulatra.si alte multe intrebari- puse cu un aer pe care nu l-am revăzut pe fețele copiilor de acum și nici a copiilor de atunci. rasu-plnsu, dar nici nu-mi doresc să le revăd. pe cravată mea de pionier bine că n-am prins 18 ani în vremurile
Cea mai tare legendă urbană din ’80 până azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82696_a_84021]
-
un om de mare bun simț. Dna Anghel ne-a primit în studioul de la Europa FM. De cum a intrat în încăpere, a instituit același firesc pe care i-l apreciasem în aparițiile televizate sau de la radio. N-avea nimic din aerul unei vedete invitate să dea un interviu: părea că venise, ca și noi, la muncă. Pentru probele de sunet, am întrebat-o de cât timp face radio și dacă e adevărat ce se spune, că e mai dificil decât televiziunea
Un om de bun simţ by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82655_a_83980]
-
bogdan și mă destind cu emisiunea lor. îmi place de ea la radio și intradevar e o voce excepțională dar nu sunt un fan. mi se pare un om ok chiar dacă nu o cunosc personal. un om echilibrat, fără fițe, aere și mofuturi multe,...,...și eu o ascult mereu la radio și-mi place ..// cu muzica e mai greu... @monica hanganu : Bucurenci e Dragoș , si nu Radu ! Recunosc nici eu nu-s fun M. Anghel deși vocea nu i-o poate
Un om de bun simţ by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82655_a_83980]
-
promisese cineva să mă ducă... de undeva îmi abureau ochelarii un cîntec... o harfă?... melodios, încrezător, salvator... cine își înfipsese strunele lungi în sufletul meu?...oricum, merita să fiu atent, politicos cu zînele, cu elfii, cu ielele...și-n răstimpuri aerul căpăta o lichiditate magnetică ... particule de aur clipocind în suspensie... mi se năzărea forma unor umeri orbitori de albi, omoplații unei ființe necunoscute, fascinant de frumoase, alunecînd , șoptind cîteva vorbe, surprinsă de roua clipei, hainele învolburîndu-i-se, delicate, străvezii, înțelepte, la
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
ar mai face foc cu lemne Iar tu privind la jarul lor Să vezi că astăzi tot solemne Se mai întorc alinător Povești cu vrăji și cu însemne Dintr-un trecut pilduitor Când focul se făcea cu lemne. Sonet Sorb aerul dintr-un imens pocal Cu buze rămurate de pădure, Și-ncerc lângă severe piscuri sure Dinspre vechimi, un tainic ritual... Prin lumea lor, menit-au să mă fureă Brazi constelând în straie de coral, Ascult cum vin psalmodiind pe val
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
Claudiu Komartin E 4 dimineața și tătuca tușește neîncetat. De ore bune îl auzim horcăind, zbătându-se, cerșind o gură de aer în plus. Suntem sătui, deși nu așa cum ai crede, însă niciunul nu spune nimic. E 4 dimineața și tătuca nu lasă pe nimeni să doarmă - trupul lui e-un sicriu de carne în care deja viermii și-au început lunga
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
anume. Rătăceam înlănțuiți în susul Bulevardului, lăsându-ne troieniți de acei fulgi mari, deși, pufoși, de început de zăpezi. Mergeam bucurându-ne, fără o bucurie anume. Clipe din răgazul iubirii, când descoperi, iar și iar, din simplă fulguire, din beția unui aer troienit, din nepăsarea fulgilor învârtejiți, că Lumea se naște în fiecare clipă, uimită și pură, lăsându-se în aceeași clipă pângărită, ca într-un suprem dar pe care ni-l aduce din depărtările Cerului din care a fost trimisă. în
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
gol de timp, mimând gesturi ale unora de demult, tolăniți pe canapelele roșii-vișinii așa cum, odinioară, ne imaginam, stătuseră cei despre care citisem prin cărți, sau, unul ca mine, mai auzise și din povestirile câte unuia care trăise pe atunci. în aerul proletar al Capșei, în cofetăria devenită doar un vestigiu încețoșat de timp pierdut, ne plăcea, Esterei și mie, să ne cufundăm ca și cum am fi alunecat, fie doar și în curgerea unei simple închipuiri, în poveștile păstrate încă în plușul acelor
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu vroiam să ne despărțim. Ne rugam parcă, unor stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul "Capșei" de odinioară, de a sorbi aroma unor ceaiuri selecte, rafinate, servite cu tot dichisul unor ceremonii inițiatice. Ceream parcă minciuni spre a nu uita ceea ce nu era al nostru refuzând, instinctiv, poate, de a lua chiar tot ceea ce eram
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
vroiam să amestec ceea ce simțeam eu, jucându-mă doar cu gândul că îl chinuisem puțin pe inginerul acela. Am preferat să tac. Tăcere încordată, ca un țipăt continuu. Ajunsesem în fața bisericii. Fostei biserici. Doar turlele, pridvorul cu frumoșii stâlpi și aerul acela tainic din preajma oricărui sfânt lăcaș te copleșeau cu frumusețea năruită, batjocorită acum a bisericii de odinioară. Mirosea a grajd, a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
bisericii. Fostei biserici. Doar turlele, pridvorul cu frumoșii stâlpi și aerul acela tainic din preajma oricărui sfânt lăcaș te copleșeau cu frumusețea năruită, batjocorită acum a bisericii de odinioară. Mirosea a grajd, a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi țigani se opinteau să ridice un bloc imens de piatră. Sau să-l tragă într-o parte, după cum icneau sub chingile cu care erau încinși. Au văzut că-i urmăream
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
abia la început Iar ziua scormonește pământul După divinitatea care sunt. Nici măcar imaginea unei furtuni Nu mai trece prin cartea unde am fost hărăzit. Vag trăiește pământul printre Întâmplări de demult și viitoare. 3 Și dacă sunt apă ce din aer țâșnește, Primește-mă în palma ta Și în brazda în inimă de curând săpată. Timpul a existat altădată Și altfel săpa cruzimea lui. De printre broaștele cu pâlpâiri de veselie în glas Eu mă îndepărtez în mine. Ascult și văd
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
la masă! între timp, aș dori să comand. Domnul Claudiu m-a sunat că e reținut la o ședință și mai întârzie. Iar după ce va consuma el totul pe îndelete, va plăti nota și îi va spune chelnerului, cu un aer preocupat, arătându-i ceasul: - Vă rog să îl informați pe domnul Claudiu că nu am mai putut să-l aștept, am avion peste două ore și trebuie să ajung la aeroport! îi va lăsa un bacșiș corespunzător. Dar, apoi, Grigore
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
de cei dragi, dar și lăsat singur când dorea să rămână singur. Putea să-și mai miște doar mâna stângă, însă învăță să facă extrem de multe lucruri cu ea - unele chiar complicate. Cu ajutorul tehnicii moderne, putea să-și potrivească singur aerul condiționat și căldura, putea să-și deschidă televizorul și să acceseze diferite canale, putea să stingă și să aprindă lumina. Stătea ore în șir pe terasa largă și admira, de la nivelul ei, forfota stresată a oamenilor grăbiți să ajungă undeva
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
atât de generos. Când a realizat că nu mai are nici senzația de cald sau de frig, și-a zis că a mai fost scutit de o muncă și că nu mai este obligat să îndrepte telecomanda spre aparatul de aer condiționat. (Care odată s-a și stricat. Acum, din partea lui, n-are decât să se strice tot timpul...) Își amintea cu o duioșie necunoscută până atunci de lungile săptămâni cât a trebuit să meargă la serviciu, de plictiseala de acolo
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
îl lovi din toate părțile. Urlă și avu impresia că vuietul încorporează și țipătul său. Când fu spălat și înfășat, simți cum toată liniștea i se topește. Și, pe măsură ce începu din nou să vadă, să se miște, să simtă temperatura aerului și a corpurilor celor din jur, să audă, trebui să se obișnuiască iarăși cu timpul. Acum da, acum simțea că pedeapsa capitală l-a ales și pe el. Nimeni nu scapă definitiv de pedeapsa capitală. Răsplata capitală Gough a fost
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
peste alta, cu levănțică și sunătoare între ele. Imaginea asta îi face bine, îi aduce aminte că e amiaza mare și că bate soarele amarnic, cu mingea lui înfocată și uriașe. Cât de tare rumenește lumina care parcă joacă în aer, în roiurile ei de albine care nu se văd. Privea de pe trepte la postatele care se întindeau ochilor înainte, și nu se mai sătura să-și privească pământul. Era îmbrăcat tot cu haina aceea, de capă cafenie, lungă ca un
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
măreție dar și de alte însușiri care să-l singularizeze, cu preocupări dintre cele mai banale (lectura gazetei sau a vreunui roman polițist, mai rar - vizionarea unei piese de teatru, plimbări prin grădina orașului - singur sau în compania "câinelui de aer", îndelungi și melancolice popasuri la bufetul termita, conversații prelungite cu prietenii sau cu diverse "zeițe"), mopeteiana își dezvăluie treptat resursele carnavalești. Iar protagonistul, în ciuda aparenței sale umile se dovedește, până la sfârșit o figură nu doar ieșită din comun, ci și
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
după-amiezi însorite de iarnă, cu păr de aur vechi, la bruna rowena, la tânăra nefa); animale ciudate, cel mai adesea pisici cu multă personalitate (ca theobald, motanul cu virtuți terapeutice, care știe să alunge supărarea), dar și un câine de aer, un crocomur, un rinocal, un broscoporc, un pisicâine etc.; ne întâmpină apoi o galerie de inși curioși, ca prietenul tatălui lui vasilescu, care în vacanță la mare se joacă cu mingea pe plajă, sau ca el midoff, gogo zagora, v.
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
veritabil coșmar - nu-și poate potoli setea din pricina unei "forme mioape", cu limbă "reavănă" și cu "o claie de păr" pe cap, care se dovedește în cele din urmă a nu fi altceva decât "o ipostază rea a câinelui de aer". Și toate aceste lucruri sunt povestite, după cum am mai spus, în acest stil neutru, vag (auto)ironic, de dare de seamă referitoare la lucruri... inimaginabile. Căci întâmplările care se petrec în acest univers ciudat sunt în parte nevinovate, în parte
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]