7,379 matches
-
prin ministrul plenipotențiar la București, Ghighi, să-și expună solicitările în acest sens. La 8 aprilie, România și-a reafirmat neutralitatea, în ciuda faptului că Iugoslavia bombardase Orșova, ca răspuns la atacul aerian german asupra Belgradului, cu avioane ce decolaseră de pe aerodromuri românești. La 23 aprilie, însă, generalul I. Antonescu a adresat un memorandum Germaniei și Italiei în care preciza că, deși România nu a urmărit până acum o expansiune teritorială asupra Iugoslaviei, considerabilele concesii făcute Ungariei și Bulgariei au creat o
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
dar este porcul nostru de câine.” În planul relațiilor internaționale se plasează articolul „Clica fascista a lui Tito, ațâțătoare de război în Balcani”, semnat de șeful comuniștilor bulgari, Todor Jivkov, ce insistă pe componentă militară. Se construiesc fortificații, porturi, șosele, aerodromuri, cresc importurile de armament, „sosesc sute de foști specialiști militari hitleriști și specialiști militari americani, care reorganizează armata iugoslavă și care învață pe ofițerii și aviatorii lui Tito să mânuiască armamentul american și german.” Efectivele iugoslave depășesc mult cifrele forțelor
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
bașbuzucii de la Ankara, vor s-o sugrume și s-o strivească”. În ce priveste Grecia, inițiativa nu reprezintă decât o subordonare clară față de cercurile politice de la Londra și Washingthon. Unicul tip de „construcție” inițiat pe pământul Eladei „sunt zecile de aerodromuri moderne, perfecționarea porturilor, o largă rețea de șosele militare, interminabilele manevre ale flotei americane și ale celei engleze în apele grecești”. Proaspătul mareșal Papagos, „care nici n-a mirosit praf de pușcă”, vorbeste despre efective de 500.000 militari, armata
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
aflată într-o situație dificilă, în articolul „Tineretul iugoslav lupta împotriva clicii fasciste a lui TitoRankovici”, publicat în noiembrie 1950. Autoritățile regimului „îi mâna cu forța pe tinerii muncitori, țărani, soldați, studenți și elevi la munci gratuite pentru construirea de aerodromuri, de autostrăzi strategice, în întreprinderi și în mine, în exploatările forestiere și la alte munci”. În același stil, folosit frecvent de propagandiștii epocii, autorul susține că „tineretul muncitor al Iugoslaviei, credincios poporului său și Uniunii Sovietice - eliberatoarea și apărătoarea să
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
pentru scopuri militare camuflate în întreprinderi cu scopuri pașnice, nici milioanele zile de muncă ale „brigăzilor de front”, folosite la construirea drumurilor, aeroporturilor și altor obiective strategice. Foarte documentat, autorul prezintă cele mai recente investiții în domeniul amenajărilor de porturi, aerodromuri, șosele, căi ferate etc. Se remarcă faptul că la granițele cu România și Bulgaria au fost construite numeroase obiective militare. Astfel, regiunea Porțile de Fier este dominată de șoseaua care trece prin vârful muntelui Miroci, unde se află mai multe
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
din închisori a „criminalilor de război hitleriști”, declarațiile sale amintind pe alocuri de conducătorul Germaniei naziste. Armata pe care o are la dispoziție numără peste un milion de oameni, pe litoralul Mării Adriatice și la frontiere construindu-se porturi și aerodromuri, pentru a primi flotă aliata și „fortărețele zburătoare americane.” Concluzia este categorica și dura: „Tito a transformat Iugoslavia într-un uriaș arsenal de pregătire a războiului”. Totală subordonare a presei românești, din acei ani, față de Moscova este ilustrata și de
Despre „titoism”. Cu aplecare specială asupra prezenţei sale în presa Gorjului by Gheorghe Nichifor () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91558_a_93007]
-
Dunării, eram salvați. Dacă mai rătăceam deasupra mării încă un sfert de oră, combustibilul se termina...Am avut noroc, asta e! Câte avioane au plecat în misiune și nu s-au mai întors! Multe, foarte multe... Când am aterizat, mecanicii aerodromului au luat în primire avionul și l-au cercetat. Unul din ei a venit la mine și mi-a spus: Vino să vezi. Și mi-a arătat blindajul din dreptul pieptului meu. Dacă nu era ăsta, erai mort. Uite, aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
avioane nu s-au mai redresat, s-au zdrobit de pământ. În est ajunsese până la Marea Caspică, în vest până la Viena. Nu se gândise că va zbura vreodată pe distanțe atât de lungi. În timp de pace zbura de la un aerodrom la altul, câteva sute de kilometri. Abia se înălțau că și trebuia să coboare. Pista nu era totdeauna asfaltată, încât aterizarea se executa dificil, cu zdruncinături mari. Odată a aterizat cu avionul pe burtă. Era unul nou-nouț, trenul de aterizare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
era totdeauna asfaltată, încât aterizarea se executa dificil, cu zdruncinături mari. Odată a aterizat cu avionul pe burtă. Era unul nou-nouț, trenul de aterizare se ridica automat. O defecțiune mecanică n-a permis coborârea lui. Au zburat o oră în jurul aerodromului. În cele din urmă au coborât forțat, elicea s-a rupt, o aripă a plesnit, hurducăturile au fost groaznice. Au petrecut câteva zile în infirmerie să le treacă șocul. Echipajul a primit alt avion și jocul de-a zborul continua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
se apropia parcă de prezent, prezentul se contopea pe nesimțite cu trecutul. O demarcație precisă nu mai exista, existau doar împreună: realitatea trăită și cea pe care o trăia. În somn se visa zburând cu avionul doar câteva rotocoale deasupra aerodromului, apoi deschidea ochii mari. Se săturase parcă de atâtea zboruri nocturne, vroia altceva. Acum, la senectute, se plictisea de avion, se înfricoșa de el. Doar albastru imaculat al cerului, soarele arzător de deasupra norilor, verdele străveziu al câmpiilor și sclipirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
vadă, să i se pară că pereții sunt goi. Câteva zile a dormit liniștit. A doua zi nu-și amintea ce a visat. Poate n-am visat, se bucura. Bucuria n-a ținut mult. După un timp se visa pe aerodrom. Ceilalți plecau în misiune, el rămânea la sol. Avioanele se întorceau și el tot visa, nu se trezea, stătea pe pământ și le privea. Fostul aviator coborî din pat, se apropie de radio și-l deschise. Fanfara cânta un marș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să meargă la aeroport, să vadă piloți, parașutiști, acrobații, picaje. Spera ca amintirile chinuitoare din trecut să dispară, memoria să se încarce cu imagini liniștitoare, care să-l ajute în prezent. Ajuns în afara orașului, acolo unde trebuia să se afle aerodromul, văzu doar o întindere cenușie de asfalt pe care se lăfăiau la soare ca râmele zeci de rachete gata de misiune. Călătoria Vae soli Până la ora de plecare mai avea timp destul, încât își puse în geantă de mâncare, încălzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
dispuneau încă de terenuri de aviație în Europa și nici chiar, potrivite, în Africa de Nord. Au pornit atunci tocmai din Sudan, deci, fatal, cu o slabă încărcătură de bombe. Vizanty e imediat numit comandant al Grupului 6 Vânătoare, cu baza pe aerodromul Popești-Leordeni, lângă București. Și acum încep extraordinarele lui performanțe în lupta inegală cu escadrele de "superfortărețe zburătoare". Toți aviatorii noștri care au avut de înfruntat acești monștri ai aerului, dotați fiecare cu mai multe tunuri și mitraliere, au subliniat nemaipomenita
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
iulie 1931 este repartizat în Flotila 1 Aero București. Aviația era socotită în acea vreme nu doar o ocupație romantică, ci și foarte primejdioasă. "Iată că o văd pe mama, care de obicei mă conducea până la mașină când plecam spre aerodrom avea să-și amintească el, mult mai târziu. Totdeauna zâmbind, cu încredere și mare căldură, desigur, puternica ei personalitate îi dădea această forță pentru ca în fața mea să-și ascundă probabile îngrijorări firești ca, fără ca ea să știe, privind prin retrovizorul
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
teren improvizat din luminișul unei mari păduri, unde se afla centrul de trageri al artileriei, având ca pasager un tehnician radio (maistrul Braun), care ocupa, bineînțeles, locul din față și, după ce-și îndeplinise misiunea, ne întorceam mulțumiți la bază (aerodromul Pipera, București). Abia decolasem, aveam circa 25 m altitudine, când motorul începe să "pocnească", să "trosnească" și se oprește. Potrivit regulamentului, trebuia să aterizez drept înainte, orice viraj provoca pierderea vitezei și angajarea avionului în pământ, fără excepție. Da, trebuia
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de această fugă, desigur, datorată șocului nervos". Pe 16 octombrie 1936, cu ocazia zilei de naștere a regelui Carol al II-lea, Vizanty a fost ridicat la gradul de locotenent aviator și repartizat la Flotila de Luptă, cu baza pe aerodromul București-Pipera. În 17 aprilie 1939 este avansat căpitan aviator, grad cu care va face și războiul. Din martie 1939, până la intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost aproape continuu concentrat. Pe 25 octombrie 1939 este numit
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
poloneză, aparate monoplan cu aripa sus, monomotor, monoloc, cu carlinga deschisă, cu tren neescamotabil, destul de slab înarmate, fragile și cu slabe performanțe în comparație cu noua generație de avioane de vânătoare. În primele zile de război, escadrila lui Dan Vizanty acționează de pe aerodromul amenajat în satul Bosancea, lângă Suceava, zburând zilnic peste Prut. Acolo, PZL-urile românești fac misiuni de însoțire a bombardierelor, atac la sol, și angajează vânătorii sovietici, care acum, la începutul războiului, pilotează "celebrele" I-16 Rata. Acestea erau inferioare
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
României" în grad de Ofițer (sau clasa a IV-a), cu spade și panglică de "Virtute Militară". A fost, de asemenea, citat prin ordin de zi. Întoarsă din această campanie spre finele anului 1941, Escadrila 43 va avea baza pe aerodromul Galați. Pentru Vizanty, prima campanie se terminase. Primise botezul focului, doborâse avioane inamice, se aflase în fruntea escadrilei sale, văzuse camarazi de-ai săi murind. Rămâne la comanda escadrilei până la 1 august 1942, când va fi repartizat ca șef de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
concret, în stare de război nu doar cu sovieticii, ci și cu americanii. Generalul Jienescu trece la reorganizarea imediată a aviației de vânătoare, iar Dan Vizanty este numit, la 1 august 1943, comandant al Grupului 6 Vânătoare, cu baza pe aerodromul Popești-Leordeni, în marginea Bucureștiului, alocat apărării teritoriului. Grupul va fi compus din trei escadrile: 59 (comandant: Petre Constantinescu), 61 (comandant: Mircea Dumitrescu) și 62 (comandant: Gheorghe Posteucă). Prima aterizează pe aerodrom Escadrila 59, pe 9 octombrie 1943. Personalul de zbor
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
1943, comandant al Grupului 6 Vânătoare, cu baza pe aerodromul Popești-Leordeni, în marginea Bucureștiului, alocat apărării teritoriului. Grupul va fi compus din trei escadrile: 59 (comandant: Petre Constantinescu), 61 (comandant: Mircea Dumitrescu) și 62 (comandant: Gheorghe Posteucă). Prima aterizează pe aerodrom Escadrila 59, pe 9 octombrie 1943. Personalul de zbor este integral provenit din Escadrila 45 Vt. Urmează lucrări de amenajare a spațiilor de pe aerodrom, după care aterizează și celelalte două escadrile, 61 și 62, la începutul lunii noiembrie. O dată cu ele
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
59 (comandant: Petre Constantinescu), 61 (comandant: Mircea Dumitrescu) și 62 (comandant: Gheorghe Posteucă). Prima aterizează pe aerodrom Escadrila 59, pe 9 octombrie 1943. Personalul de zbor este integral provenit din Escadrila 45 Vt. Urmează lucrări de amenajare a spațiilor de pe aerodrom, după care aterizează și celelalte două escadrile, 61 și 62, la începutul lunii noiembrie. O dată cu ele vine pe Popești- Leordeni și noul comandant, cpt. Dan Vizanty. Sub directa sa supraveghere se va desfășura, în perioada imediat următoare, instrucția de luptă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
Popești- Leordeni și noul comandant, cpt. Dan Vizanty. Sub directa sa supraveghere se va desfășura, în perioada imediat următoare, instrucția de luptă a grupului. Iată cum descrie cpt. Petre Constantinescu această activitate de organizare a zborului și a luptelor: "Pe aerodrom, prealarma era dată de sirena grupului, la al cărei semnal piloții își ocupau locul în carlingă; porneau și încălzeau motoarele, verificau armamentul și aparatele de radio. La racheta roșie, trasă de la baraca post de comandă a grupului, piloții decolau în
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
la descoperirea inamicului, sau în cazuri deosebite. După cod, indicativul grupului era "Paris"; al escadrilelor era: "Paris 1", "Paris 2", "Paris 3". Avioanele de bombardament inamice: "camioane". Avioanele de vânătoare inamice: "indieni" cu 1 pană monomotor; cu 2 pene bimotor. Aerodromul propriu: "Cuib"". În iarna 1943-1944 se vor încadra în Grupul 6 încă doi piloți de valoare, ambii, prieteni cu Dan Vizanty. Primul a fost Dumitru (Tache) Baciu (va supraviețui războiului, pentru a fi împușcat de niște tâlhari la scurt timp
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
ajun, pe 3 aprilie, câteva aparate P-38 Lightning din Escadrila 60 Recunoaștere americană fuseseră trimise până deasupra Bucureștiului, luând fotografii cu zona Gara de Nord-Chitila de la 8500 m altitudine. În dimineața zilei de 4 aprilie, de la Foggia (Italia), de pe aerodromurile Pancrazio, Grotaglia, Manduria și Brindisi, decolează 178 de bombardiere ale Forței a 15-a aeriene americane, aparate de tip B-24 H și B-17 (există lucrări care avansează cifra de 350 de bombardiere). Ele trebuiau să fie însoțite de 119 Lightning-uri
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
6, dotate cu avioane Messerschmitt 109G și IAR 80 și 81C. La ora 13,20 Grupul 6 Vânătoare decolează de pe Popești-Leordeni. În același timp, de pe Pipera decola Grupul 7 Vânătoare, iar de pe Otopeni, Escadrila 53. Cu 10 minute înainte, de pe aerodromul Roșiorii de Vede se ridicase și Grupul 1 Vânătoare. Grupul 6 comandat de către căpitanul Vizanty a decolat cu 33 de avioane IAR-81 și a angajat bombardierele americane la sud de Târgoviște (la 4500-6000 m altitudine), lupta continuând apoi deasupra localităților
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]