6,178 matches
-
di Vittore di Vita”, în ***, La storiografia ecclesiastica nella tarda antichità, cit, pp. 45-112; S. Costanza, Vittore di Vita e la Historia persecutionis Africanae provinciae, VetChr 17 (1980), 229-268. 3. Vigiliu de Thaps Este personalitatea cea mai însemnată în cadrul creștinismului african din această epocă. Apare și el, ca și Victor de Vita, în lista episcopilor ortodocși convocați de Uneric. în orice caz, reuniunea organizată de regele vandal s-a sfîrșit repede și fără o dezbatere între cele două părți, fiindcă Uneric
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ortodocși au fost trimiși în exil sau au plecat din proprie inițiativă. Printre ei se găsea și Vigiliu, despre a cărui viață nu știm aproape nimic; probabil că în 484 era episcop de puțină vreme. Vigiliu a fost singurul scriitor african din acea perioadă care a participat la conflictele provocate de controversele cristologice. A scris în jurul anului 480 Contra lui Eutihes (Contra Eutychetem), un tratat în cinci cărți care se ocupă nu doar de erezia eutihiană, ci și de cea opusă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sinodale care fuseseră criticate de un monofizit. Vigiliu a scris această lucrare din teama că monofizitismul, care triumfa în Orient, putea să amenințe și provincia sa; oricum ar fi, spune multe despre amploarea preocupărilor lui Vigiliu faptul că, în timp ce scriitorii africani dinaintea lui, despre care avem informații, se limitau să discute despre arianism cu vandalii, el s-a interesat și de chestiunile teologice dezbătute în Orient. Vigiliu dorește să se exprime simplu, ca să fie înțeles de toată lumea; cu toate acestea, din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Quodvultdeus, examinat la timpul său, și cel al lui Victor de Vita, care a scris o Istorie a persecuțiilor din provincia Africa, Blossius Emilius Dracontius este un alt caz care dovedește condițiile grele în care ajunsese să trăiască populația civilă africană, mai ales cea ortodoxă, sub stăpînirea vandalilor. Literat și vir clarissimus, probabil judecător la Cartagina, Draconțiu, despre care nu știm mare lucru în afara unui singur episod din viața sa, a fost întemnițat sub regele Guntamundus, ce a domnit în Africa
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
amintite din componența Romulea. Elementele mitice sînt eliminate aproape complet din narațiune (ele deveniseră de-acum elemente exclusiv ornamentale ale expunerii literare); firește, din antica tragedie a lui Oreste și din problematica eschiliană n-a rămas nimic; probabil că poetul african nici măcar nu-l citise pe Eschil. Drama e foarte colorată, excesiv de retorică și cu foarte multe discursuri. Lui Draconțiu i-au mai fost atribuite și alte poeme în hexametri, care provin din același mediu și din aceeași epocă; unul este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
iar celălalt Boala lui Perdica (Aegritudo Perdicae), unde se povestește iubirea incestuoasă a lui Perdica pentru mama sa Castalia. Aceste poeme sînt interesante (chiar dacă nu e sigur că au fost scrise de Draconțiu) deoarece ne ajută să cunoaștem mediul literar african, în care practicarea credinței creștine nu era resimțită ca un lucru nepotrivit cu divertismentul poetic centrat pe motive păgîne și mitologice tradiționale. b) Poemele creștine Ne-am referit deja la situația istorică și la motivațiile ce au dus la scrierea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Fortunato”, în Rend. Instit. Lomb., 107 (1973), pp. 108-150; R. Herzog, Die Bibelepik der lateinischen Spätantike, Finck, München, 1975; J.M. Diaz de Bustamante, Draconcio y sus carmina profana, Santiago de Compostela, 1978; J. Fontaine, Naissance de la poésie..., cit. 5. Poeți africani minori Nu se cunoaște autorul unui Poem pentru Flavius Felix despre învierea morților și judecata Domnului (Ad Flavium Felicem de resurrectione mortuorum et de iudicio Domini), scris în hexametri; poetul ne spune că acest poem este continuarea unuia anterior, pierdut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
et de iudicio Domini), scris în hexametri; poetul ne spune că acest poem este continuarea unuia anterior, pierdut, care cînta frumusețile vieții la țară, și, dat fiind conținutul său, cel de-al doilea e mult mai angajat decît primul. Originea africană a poemului e dovedită de numele destinatarului, un poet care a trăit la Cartagina în vremea regelui Trasamundus (496-523), precum și de numeroasele pasaje în care sînt imitați poeți creștini din secolul al V-lea (bineînțeles, pe lîngă cele în care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Carmen adversus Marcionitas), în cinci cărți, ce reia polemica împotriva acelei erezii bazîndu-se în întregime pe opera analoagă a lui Tertulian, dar reinterpretează într-o manieră modernă unele aspecte ale credinței. Și acesta pare să provină dintr-un mediu cultural african posterior lui Draconțiu. Anonime sînt și cele două poeme, transmise fie sub numele lui Ciprian, fie sub numele lui Tertulian, Sodoma și Iona, exerciții retorice bazate pe episoadele biblice ale distrugerii Sodomei și pe cartea lui Iona (De Sodoma și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Vregille et L. Neyrand) 2. Arnobiu cel Tînăr Din același mediu cultural provine probabil o altă personalitate, poate cel mai important scriitor creștin din Italia secolului al V-lea, Arnobiu, numit „cel Tînăr” pentru a nu fi confundat cu apologetul african. A fost probabil călugăr la Roma în jurul anului 450; și Arnobiu, la fel ca alți scriitori romani, a subliniat primatul reședinței lui Petru; el dovedește o bună cunoaștere a evenimentelor din istoria locală, tradițiile, liturghia și calendarul roman. Totuși, numele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
subliniat primatul reședinței lui Petru; el dovedește o bună cunoaștere a evenimentelor din istoria locală, tradițiile, liturghia și calendarul roman. Totuși, numele Arnobiu este atestat doar în Africa, și de aceea putem presupune că și scriitorul nostru este de origine africană și că s-a mutat la Roma după invadarea Africii de către vandali. Arnobiu e autorul unor Comentarii la Psalmi (Commentarii in Psalmos) care conțin o scurtă exegeză alegorizantă a tuturor Psalmilor. Opera e bogată în digresiuni cu caracter doctrinal și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ar fi fost greu de realizat dacă Africa ar fi fost încă sub stăpînirea vandalilor, situație care i-ar fi determinat pe intelectualii creștini de acolo să reia combaterea arianismului, chestiune de-acum depășită. 1. Fulgențiu de Ruspe în cadrul creștinismului african din secolele al V-lea și al VI-lea, Fulgențiu a fost, poate, personalitatea cea mai importantă și mai valoroasă; activitatea sa intelectuală a fost orientată spre combaterea în primul rînd a arienilor și în al doilea rînd a așa-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu acceptaseră doctrina augustiniană a harului și a liberului arbitru; evident, Africa resimțea în mod direct puternica influență a celui mai mare episcop și teolog al său. Fulgențiu s-a născut într-o familie de nobili, la Telepte, în provincia africană Bizacena, probabil în anul 467 (după alții, în 462). A primit o educație îngrijită, în cadrul căreia studiul limbii grecești a ocupat un loc important: din biografia lui, accentuat encomiastică, atribuită lui Ferrando din Cartagina (cf. PL 65, 119), aflăm (dacă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din operele sale, adică un om foarte preocupat de problemele spirituale, uneori nesigur și înclinat spre crize cu caracter psihologic. E o descriere atrăgătoare din multe puncte de vedere, chiar dacă nu știm cît e de credibilă. Există un alt literat african, care se numește tot Fulgențiu, autor al unui Tratat de mitologie (Mitologiarum liber) și al unei Expuneri a structurii operelor lui Vergiliu (Expositio Vergilianae continentiae). Sînt două tratate ale unui scriitor creștin, însă problematica abordată de acest Fulgențiu pare destul de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
interpretează cele trei opere ale lui Vergiliu dintr-un punct de vedere strict neoplatonic. Diverși cercetători au presupus că cei doi Fulgențiu ar fi unul singur, aducînd ca probă, între alte considerații, faptul că în secolul al VI-lea cultura africană era încă bogată în elemente clasice. însă preocupările care reies din operele lui Fulgențiu de Ruspe cu greu pot fi puse de acord cu acelea ale neoplatonicului Fulgențiu, deși amîndoi erau creștini; de aceea, noi credem că e mai bine
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
este amintit de Facundus de Hermiane în opera sa care datează din anul 548. Ferrando a scris o Scurtă culegere de canoane (Breviatio canonum), adică o expunere sistematică a dreptului ecleziastic, bazată pe actele emise de numeroasele sinoade grecești și africane, din extrasele și rezumatele cărora el alcătuiește o culegere. Această culegere are în obiectiv clerul, raporturile dintre creștini și eretici și dintre creștini și iudei, botezul și postul mare și diferite alte chestiuni. S-au păstrat de la el și șapte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
niște bilete decît niște scrisori propriu-zise și nu prezintă vreun interes particular. Bibliografie. Ediție: PL 67. Traduceri: CTP 65, 1987 (A. Isola). 3. Facundus de Hermiane După Ferrando din Cartagina, care, în fond, nu a atins decît marginal problema, scriitorii africani intervin cu toții în mod activ în controversa privitoare la cele Trei Capitole: dacă Fulgențiu era încă un scriitor din Africa vandală, scriitorii ce i-au urmat trăiesc în Africa bizantină și se orientează în mod predominant spre Constantinopol și spre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
încheiate. Nu se știe după cît timp s-a întors în patrie Facundus. După ce în 553 conciliul reunit la Constantinopol a anatemizat doctrina celor Trei Capitole, iar papa Vigilius, după unele ezitări, a acceptat concluziile conciliului, Facundus, împreună cu majoritatea episcopilor africani, s-a separat de comunitatea episcopilor orientali și de papă și, pentru a justifica această atitudine, a scris alte două tratate. Adresîndu-se unui „scolastic” necunoscut, pe nume Mocianus, care comparase această schismă cu eroarea donatistă și o combătuse bazîndu-se pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
tratate. Adresîndu-se unui „scolastic” necunoscut, pe nume Mocianus, care comparase această schismă cu eroarea donatistă și o combătuse bazîndu-se pe afirmațiile lui Augustin, Facundus a scris o carte Contra scolasticului Mocianus (Contra Mocianum scholasticum), în care susține că nu Biserica africană devenise schismatică, ci adversarii doctrinei celor Trei Capitole și, în consecință, și ai Crezului de la Calcedon. Facundus a polemizat și cu papa Vigilius și și-a răspîndit opera în Africa în 571, ascunzîndu-se însă într-un loc secret tocmai pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o judecată a lui Simonetti: „Facundus nu este foarte popular printre cercetătorii moderni, care în manualele lor îi dedică puține rînduri așternute în grabă: i-a dăunat faptul că s-a aflat la sfîrșitul unui ciclu istoric, acela al creștinismului african, și că a apărat o cauză care în Occident a produs o gravă schismă. în realitate, a fost o personalitate de prim ordin, atît ca teolog cît și ca polemist... De fapt, el ne apare ca ultimul mare teolog al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de Iunca, alt oraș din Bizacena, cu toate că nu știm de cîtă vreme era în funcție. Și el s-a opus condamnării celor Trei Capitole în 551, motiv pentru care a fost convocat la Constantinopol ca să se justifice împreună cu alți episcopi africani. Verecundus a evitat condamnarea refugiindu-se la Calcedon, unde a și murit. a) Opere exegetice Prima sa operă, care datează din perioada dominației vandalilor în Africa, pe care o amintește cu durere și cu suferință, a fost un Comentariu în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
latin. Bibliografie. Text: PL 68, 15-42. II. SCRIITORI ITALICI La sfîrșitul dominației vandalilor și după recucerirea bizantină, așa cum am văzut, între Africa și Constantinopol s-au născut raporturi strînse, care au dus la sporirea interesului pentru chestiuni teologice în cadrul creștinismului african. Raporturi similare se nasc și în cazul Italiei, astfel încît, sub anumite aspecte, cultura creștină din Italia e mai apropiată de cultura africană decît de aceea a celorlalte regate romano-barbare. Dacă în secolul al V-lea Italia fusese mai puțin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Constantinopol s-au născut raporturi strînse, care au dus la sporirea interesului pentru chestiuni teologice în cadrul creștinismului african. Raporturi similare se nasc și în cazul Italiei, astfel încît, sub anumite aspecte, cultura creștină din Italia e mai apropiată de cultura africană decît de aceea a celorlalte regate romano-barbare. Dacă în secolul al V-lea Italia fusese mai puțin vie din punct de vedere cultural decît Gallia, în epoca regatului ostrogot al lui Teodoric (439-525) apare o schimbare notabilă în condițiile culturale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
romantic, boem, unde arta este la ea acasă pe fiecare stradă, Roma-cetatea eternă, plină de vervă, fascinantă prin istoria ei milenară și arhitectura impresionantă, Londra-maiestoasă precum regina Angliei, Rio de Janeiro, vivace și colorat, acolo unde samba, dansul cu influențe africane, indiene și iberice este un adevărat dans național, iar statuia lui Isus veghează parcă portul, orașul și oamenii; Tokio, asemeni unui imens joc electronic, unde modernul și ultima tehnologie, conviețuiesc armonios alături de temple budhiste și nelipsita ramură de cireș înflorit
CEL MAI FRUMOS ORAȘ DIN LUME!! de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381295_a_382624]
-
și frecventate de cine știe câți utilizatori, aceste sentințe și texte ilustrate se citeau ca atacuri la lucruri ce păreau să se-ntâmple chiar azi, deși nu erau numite nici Rusia în dezagregarea ei neputincioasă, nici ororile din Balcani și din Ruanda africană. Ca să-și ilustreze programul cu ceva nou de fiecare dată, fiului meu îi ajungeau câmpurile de luptă acoperite de cadavre ale trecutului; ele rodeau de fiecare dată, indiferent cine le cultivase. Nu-mi mai rămâne să spun decât că în
Günter Grass - În mers de rac by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14959_a_16284]