6,858 matches
-
meu, devenind singurul Prieten fidel, Protector și Sprijin.EL mă consolează zilnic, mă ajută să nu-mi fie frică, să accept orice situație sau mai bine spus, să-mi duc “Crucea”. Nimic și nimeni nu este veșnic, în afară de Împărăția Domnului.Ma agit, mă supăr, ca apoi să-i spun “Doamne eu nu pot face nimic, ai Tu grijă în locul meu. Și așa cu calm îl ajut și eu cît pot să punem lucrurile în ordine. Există oare cu adevarat distanță între Dumnezeu
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
și româna. „Avea o voce frumoasă și cânta în corul unei biserici din Montreal” - își amintește nea Mitică. Cu o atracție deosebită spre strălucirea banului, Zâna - pentru că așa se numește doamna Ștefănescu -, dorea ca Eugen să facă mulți bani, se agita, se consuma și-l impulsiona mereu pentru a câștiga cât mai mult. Probabil că așa a ajuns să stea o perioadă destul de însemnată, 26 de ani, în Africa. „Eugen era mult mai molcom, mai calm, mai relaxat” - îmi spune zâmbind
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
cotidiene. Celebrarea permanentă a persoanei autorului la nivelul faptului de detaliu și de amintire se datoreaza contactului cu opera lui Byron. Byronismul, mai putin Byron, a fost unul din spiritele directoare ale veacului al 19-lea literar românesc, antrenând condeie agitate de pasiuni, moleșite de mal du siecle, cochetând neprefăcut sau din modă cu neîncrederea și amărăciunea, dedicandu-se cu încântare ironiei și zeflemelii. Marele Byron a lăsat urme prea puține, totuși, în poezia noastră și nici acestea nu aveau să
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
îl moștenea, fără indoială, urmându-i exemplul și ținându-se de șotii. Făcea Ion a lui Irimie tot felul de glume pe seama tuturor. Venise vremea de însurătoare și feciorul poznașului își găsise mireasa. Au început pregătirile de nuntă și se agitau oamenii, nu glumă! În săptămâna nunții feciorul plecase cu treburi la oraș, erau de pus la punct ultimele pregătiri și avea de făcut multe drumuri. Într-una din zile, pe când se întorcea viitorul mire de la oraș cu târguielile pentru nuntă
SATUL NATAL, COPILĂRIA, TRADIŢIILE ŞI PĂMÂNTUL PATRIEI (CAPITOLUL XXV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357041_a_358370]
-
brațe și m-a pupat, i-a spus lui tataie: -Tăticule ne e foame și adu bre și matale vreo două oale mari din vinul meu. Mamaia a alergat să aprindă focul și a pus de mămăligă. Tataie se învârtea agitat prin curte cu felinarul în mână, se ducea și se întorcea și nu găsea oala. Mamaie mesteca mămăliga și se uita după tataie cu milă. Ouăle și brânza erau pe masă și vinul tot nu mai ajungea. Tăticu vorbea cu
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
cu o autoritate indulgentă, care ne obliga să ne supunem în masă dorințelor ei. Dacă Luminița își rotea ochii mici și negri mai ceva decât Așchiuță, știam că ceva nu era în regulă și grijulii să nu o supărăm, ne agitam să-i facem totul pe plac. Prima cață care i-a întrat în grații a fost Tatiana, care avea cea mai frumoasă trusă de creioane colorate din toată școala. Ne uitam cu admirație la ele, dar nimeni nu îndrăznea nici măcar
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
bine ascunse în sufletul meu și din care îmi hrănesc dorurile născute din copilărie sunt tocmai cele legate de trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă. Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjîind agitat pe la ferestre, viscolind zăpada în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea ca un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
bine ascunse în sufletul meu și din care imi hrănesc dorurile născute din copilărie sunt tocmai cele legate de trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă. Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjiind agitat pe la ferestre, viscolind zăpadă în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea că un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
bine ascunse în sufletul meu și din care imi hrănesc dorurile născute din copilărie sunt tocmai cele legate de trezirea naturii la viață odată cu topirea ultimelor urme de zăpadă.Dacă în timpul iernii vântul era stăpânul câmpului și al ulițelor, vâjiind agitat pe la ferestre, viscolind zăpadă în nămeți, o dată cu primii ghiocei se potolea că un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
lecturile tari, esențiale, vitale pentru o literatură a valorii, a creșterii spirituale, ca hrană zilnică destinată împătimitului de cultură, de uman, de frumos. Comentariile sale, uneori semiobiective, transformă fiecare scriere, în stări inspirate, despre care vorbește în șoaptă, fără să agite apele liniștii deja dobândite. Din sferele înalte ale spiritului, Monica Grosu culege esențele, nectarul fiecărei scrieri în parte, adăugând fermentul necesar și suficient pentru un demers critic, pe cât de simplu exprimat, pe atât de valoros. Fiecare carte analizată îi produce
CA PUNCT DE SPRIJIN AL ORICĂRUI DEMERS CULTURAL ” de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357278_a_358607]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > PLECĂRI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 319 din 15 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Plecări Plecare nici banală și nici tristă, În gând cu iarna - amintire rece; Oricât de aspră, sigur o să plece- Păduri agită frunzele-n batistă. Izvoarele speranței n-or să sece. Decor cu tentă expresionistă, Ferchezuit de trecere-n revistă- Spre el priviri uimite să se-aplece. O iarnă mângâiem caloriferul Cu amintiri de vara viitoare - Cuptor când își încinge cartierul, Iar
PLECĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357359_a_358688]
-
Stângaciul: Poți să te duci... (Dreptaciul iese din scenă) *** Scenă 4. (Rămas singur Stângaciul își pune mâna stângă streașina la ochi și privește în depărtare. Se aud valurile oceanului) Stângaciul: Nu se vede niciun țărm. Oceanul a început să se agite. Apă această imensă este că marea masă de oameni... ce duce pe umerii ei: „Răbdam nevoi, răbdam poveri și jug de boi și hâm de cai”. Eee ... ce vremuri grele pe vremea lui Coșbuc. Lupta de clasă abia dacă mijea
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
cărui succese îl plasau la burse cam pe același plan cu ceva mai puțin cunoscutul Gazprom. Domnul Costel este directorul general al acestuia, chiar dacă poartă bască trasă meseriaș pe frunte și se scobește cu unghia între măsele. O sonerie se agită isteric și Costel tresări mușcându-se de deget. Avea și de ce! Pe peretele din fața sa se lumină marele ecran privat prin care patronul dădea ordine. Într-adevăr, pe ecran, în decorul mirific al unei insule din Pacific, apăru figura boss
PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357472_a_358801]
-
smulge prada..., apoi privea în el, încercând să se autosugestioneze: „Dar eu sunt aici și nu-i voi permite! Mă voi lupta cu ea!” * Sunete îndepărtate ce par să se apropie din toate direcțiile, din ce în ce mai aproape, o tulbură și o agită... Par a fi sirene de ambulanță, de pompieri, de poliție?! Se apropie și o prind, undeva la mijloc, într-un cerc, bine închis, fără posibilitatea de a scăpa. Emanuela deschide ochii mari, îngroziți de spaimă, transpirată și cu cearșaful, care
ÎN MÂNA DESTINULUI...(10) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357766_a_359095]
-
s-au aprins la maximum, interesele au căpătat contururi precise, stimulate de economia de piață, starea de beligeranță s-a extins la nivelul tuturor așa-numitelor “generații “, fenomen inventat de Laurențiu Ulici. În special nouăzeciști întradevăr ca nou veniți, se agită cu mai multă ardoare într-un conflict dirijat strategic din centrele universitare, cum ar fi București, Cluj, Timișoara și Iași. Unul îl reprezintă diaspora, fiind de înțeles dorința celor eliminați,( de aparatul de propagandă p.c.r, din care făceau
ÎN LITERATURĂ AU ÎNVINS SCRIITORII CANONIZAŢI DE REGIMUL COMUNIST de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 539 din 22 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358330_a_359659]
-
o să învingă? Leviatanul nu trebuie trezit din somn! Știi povestea cu musca? m-a întrebat Thomas. Ei, musca! a rîs Licurișca. Lasă-l în pace, Thomas. Da' de ce?! E plină de învățăminte. E morală. Povestea! Musca este insecta care se agită cel mai mult. O gonești, pentru că te sîcîie, așezîndu-ți-se de nenumărate ori pe frunte, și ea insistă, revine, te agasează, te aduce la exasperare. Nu ai altă șansă decît s-o zdrobești cu ziarul. Brusc, instinctul de ucigaș se redeșteaptă
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
încetase, viața lui putea fi și altfel, în definitiv, umanitatea habar nu are că un individ ca el se chinuie într-o magazie nenorocită să revoluționeze ideea stării de grație a gîndirii, trebuia să spargă lemne pentru bucătărie, s-a agitat toată seara, au mîncat amîndoi, Mancuse a glumit cu Estera pînă a simțit că biata de ea era frîntă de oboseală și îngrijorare, a mîngîiat-o pe frunte și a privit-o cum adoarme, frumoasă și fericită, dar el a mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
trăda incertitudinile, și atunci, de spaimă, se purta ca o femeie modernă, care, cu ochelarii pe creștetul capului și cu pantalonii mulați pe coapsele apetisante, se pipăie degeaba la prohab și o face pe nababul, ea nu vinde nimic, își agită degeaba narghileaua, nu are barba pînă la buric, deci, nu e bună la nimic! Fufe cu zulufi ca ea, pe toate drumurile. Aici începe și se termină tragedia analizei estimative a analiștilor de la Titan Nivea Antirid, Lemon Apple Pieptănari, Oversease
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
făpturi ale lui Dumnezeu care nu sunt decât niște bieți oameni, vânați de toate ispitele, de toți idolii, de toate vrăjile și miturile lumii, trăind cu aceleași doborâtoare slăbiciuni și mizerii în plin vârtejul unei vieți întoarsă toată spre pământ, agitată de toate duhurile și sfâșiată de nebănuite încurcături, patimi și avânturi de tot felul, vecuind - cu un cuvânt - într-o lume în care totul pare sistematic organizat ca să-i gonească pe oameni afară din ei înșiși și împotriva lor - a
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
dă seama că o vor izbi curenții de stânci, spre estuar, că o vor sfârteca palele turbinelor la centrală, îi vor apuca brațele și părul....Heeiii, eheeiii, nu acolo femeie, întoarce-te!...și-a pus el palmele pâlnie și își agita brațele. Era convins că l-a auzit: femeia s-a răsucit, s-a arătat din față, a bătut apa cu palmele, s-a ridicat pe jumătate, s-a scufundat, a reapărut... se zbătea sau se juca ... Îi făcea semn cu
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
mergeam pe stradă privind oamenii în ochi, cum poate nu am făcut-o în tot cursul anului. Cunoscuților întâlniți, le-am zâmbit cu drag căutând să mă opresc, însă ei în fugă mi-au aruncat câteva cuvinte parcă la comandă, agitați după febra cumpărăturilor. M-am simțit ignorată ! Mă întreb în sinea mea; oare ce s-a întâmpalt ?! Ceva, ceva s-a stricat în spiritul acestor oameni și în rostul cunoscut al acestor sărbători ! Cu o tristețe în suflet îmi văd
DE SFÂNTUL CRĂCIUN ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 721 din 21 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358056_a_359385]
-
de peste Prut și, în finalul scrierii de față, o voi reproduce în întregime: Țara noastră zbuciumată, Mamă mult îndurerată, Ți-au furat cei răi o fată, Încă-o dată și-ncă-o dată. La-ntuneric de ursită, Când barbarii se agită, Ți-au răpit, răpit, răpită, Partea cea mai răsărită. Au venit cu mare grabă, Roșii steaguri pe tarabă, Prefăcându-se c-o-ntreabă Că știau că sângeri, slabă. Și-au făcut să fie roabă Fata ta cea basarabă, I-au
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
aș fi pus capăt zilelor. În după-amiaza aceea de vară tata mă găsise stând în pragul fierăriei. Cu brațele sale solide, ce-i ieșeau din șorțul ars, purtat direct pe pielea goală, fierarul, aflat în semiobscuritatea clădirii, cu pereții afumați, agita un burduf mare, ce se strângea și se desfăcea asemenea unui acordeon, umflându-l și dezumflându-l, de parcă prinsese de ceafă un balaur ce scotea flăcări pe gură și acum se chinuia să-l omoare. N-am să uit niciodată
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
acesta dăunătorii. Trezită din somnolența ei, o șopârlă dispăru într-o crăpătură a pământului. Mi-am ridicat bărbia deasupra tubului, ținându-mă cu mâinile de marginea lui. Un fluture, căzut în substanța aceea, fiind pe cale de a se îneca, își agita aripile cu disperare, rotindu-se în jurul său, în timp ce, mult mai prevăzătoare, câteva furnici, coborau până la nivelul lichidului și apoi se ridicau grăbite deasupra tubului. O puzderie de grauri, ca o eșarfă zburătoare, întunecă cerul, fâșâind prin aer, pe deasupra, la auzul
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
care și astăzi îl visez și de care până la urmă n-am avut parte. De undeva se auzi un fluierat, mult mai aproape decât prima dată, apoi printre rânduri am văzut cum se apropia de răzor o dihanie de om, agitând prin aer un ciomag. Chipul său întunecat, din gura căruia lăsă să-i cadă un fluier legat la gât cu ață, în care suflase până ieșise dintre rânduri, mă înspăimântă. O ploaie de înjurături, de anafură, paști și bisaltiri, la adresa
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]