2,641 matches
-
fi temut să nu-l spargă, înainte de a-l scoate de-acolo. Dar acel ceas de aur era însuși sîmburele vieții animalului; Stubb îl atinse, căci, ieșind din starea-i de letargie pentru a intra în agitația de nedescris a agoniei sale, monstrul se bălăci în propriu-i sînge și se înfășură într-o impenetrabilă spumă clocotitoare. Ambarcațiunea primejduită se trase numaidecît înapoi și ieși orbește, cu mare greutate, din acel amurg fantastic la lumina limpede a zilei. Balena, parcă mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
adîncul amiezii ei veșnic albastre, din care nu răzbătea nici un geamăt, nici un strigăt și nici măcar vreo bășică de aer. Care om al uscatului și-ar fi închipuit că, sub întinderea asta placidă și tăcută, se zbuciuma și se zvîrcolea în agonie cel mai grozav monstru al mărilor? La prova atîrnau doar vreo opt degete de saulă. Cum să crezi că marele leviatan ar putea fi prins în trei fire atît de subțiri, așa cum greutatea unui orologiu masiv, făcut să meargă opt
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și-am putea bea din ea ca dintr-o fîntînă cu apă vie! Tot trăncănind așa, Stubb își repetă iscusita manevră, iar lancea se întoarce la el, ca un ogar ținut de stăpînul lui într-o lesă. Balena intră în agonie, parîma de remorcare era slăbită, iar dibaciul aruncător de lance se așază la pupa și, cu mîinile încrucișate pe piept, contemplă în tăcere sfîrșitul monstrului. Capitolul LXXXIV FÎNTÎNA Faptul că timp de șase mii de ani - și cine știe de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o parîmă, ca să poată fi trasă înapoi. O balenă rănită ușor în această parte a trupului - după cum aveam să ne dăm seama mai tîrziu - se depărtase brusc de ambarcațiunea noastră, trăgînd după ea jumătate din saula harponului: iar în cumplita agonie provocată de rana aceea, se repezea acum printre cercurile rotitoare, semănînd panică pe unde trecea, întocmai ca deznădăjduitul călăreț solitar Arnold în bătălia de la Saratoga. Oricît de chinuitoare i-ar fi fost rana și oricît de înfricoșător ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
în om. Iar apropierea morții, în fața căreia toți sînt egali, îi impresionează pe toți, cu o ultimă revelație, pe care doar un scriitor înviat din morți ar putea-o descrie cum se cuvine. De aceea, nici un chaldeean sau grec în agonie n-a avut, cred, gînduri mai sublime și mai sfinte decît umbrele misterioase ce se tîrau pe fața sărmanului Queequeg, în clipa cînd zăcea nemișcat în hamacul lui, iar marea părea ea însăși să-l legene blînd, purtîndu-l pe ultimul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Din nou potolit, deși cufundat într-o liniște și mai sumbră, Ahab - care se depărtase de balena ucisă ședea în ambarcațiunea lui și urmărea atent ultimele zvîrcoliri ale monstrului. Căci pentru Ahab, spectacolul acela ciudat, oferit de toți cașaloții în agonie, care-și întorc spre soare capul și mor astfel - era, mai ales într-o seară blîndă ca asta, o priveliște de un farmec inedit. Ă Se răsucește spre soare, încet de tot, dar cu cîtă forță își pleacă fruntea în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și întreaga ta forță creatoare nu-i decît forță mecanică. Prin tine, prin sufletul tău de flacără, ochii mei arși îl întrezăresc vag. O, focule orfan, schivnic etern, îți ai și tu enigma ta incomunicabilă, durerea ta de neîmpărtășit. în agonia mea trufașă îmi descifrez tatăl și stăpînul. Sări, sări și linge cerul! Eu sar cu tine-odată, ard cu tine, m-aș contopi cu tine! Te sfidez și mă închin ție! Ă Ambarcațiunea, ambarcațiunea! strigă Starbuck. Privește-ți ambarcațiunea, bătrîne! Harponul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
după multă trecere de vreme, prin grija lui Arșavir Acterian, în „Steaua”, „Studii și cercetări de istoria artei”, „Apostrof”, „Litere, arte, idei”, „Echidistanțe”. În afara câtorva articole (despre muzică, artele plastice, literatură), A. manifestă la început o înclinare pentru poezie. Volumul Agonia (1929), ca și placheta Urmare (1936) sunt semnate cu pseudonimul Mihail. Este o poezie de atmosferă mistică, înstelată de o simbolistică pur creștină. Între fervoarea credinței și îndoiala crispantă, între chemarea iubirii și semnele premonitorii ale morții, se consumă trăirile
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
întregime, Furtuna, rămasă în manuscris). Polemic până la trufie cu „critica shakespeareană”, pretențios și alambicat câteodată, acut însă în multe dintre observațiile lui, A., acest excesiv cu gustul insolitului, își probează și în Shakespeare posibilitățile de reflecție modernă asupra teatrului. SCRIERI: Agonia, Craiova, 1929; Urmare, [București], 1936; Gordon Craig și ideea în teatru, București, 1936; Pretexte pentru o dramaturgie românească, pref. Edward Gordon Craig, București, 1936; După un veac de teatru românesc, București, 1937; Organizarea teatrului, București, 1938; Shakespeare, București, 1938; ed.
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
lamenta de toți și de toate, fără Însă să-și dea seama de unde vine răul. (Ă). Cum spuneam, mi-a făcut impresia că mă Întorc Înapoi În timp și spațiu, la o lume pe care o depășisem pentru totdeauna. Iar agoniile și incertitudinile celebrului nostru coleg din Occident, erau simptomele unei boli al cărui nume ne este prea bine cunoscut și asupra căreia nu este nevoie să insist. Ei reprezintă acolo, numai că pe o scară mai mare, lumea aceasta a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
dat un deosebit ajutor poporului În luptă sa de izolare și distrugere a elementelor burgheze. (Ă) Azi, și În țara noastră poeții ridică glasul pentru pace. Interpreți ai popoarelor, ei neagă dreptul reacțiunii imperialiste de a Încerca să-și prelungească agonia, Întrerupând Încă o dată prin măcel, activitatea constructivă a maselor constructoare ale socialismului. Biroul informativ al partidelor comuniste și muncitorești, Întrunit lunile trecute la Praga, a dat un comunicat În care se reamintește că lumea e Împărțită În două tabere. (Ă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
vehicule lipsite de autonomie estetică: anexe convenționale născute din voința de a domina a scriitorilor. Pe cât de infailibili, pe atât de antipatici, aceștia sunt simple mecanisme de proliferare a unui model cultural în care jocurile enigmistice își disputau întâietatea cu agonia exigentei proze realiste. Suprasaturați de evenimente cotidiene și de mărunte mutații de mentalitate, cititorii se acomodaseră perfect acestui gen de literatură, în care cel mai previzibil lucru era tocmai imprevizibilul! Ținuta ridicolă a lui Sherlock Holmes, ale cărui accesorii obligatorii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
drama personală e folosită din abundență ca sursă de inspirație a cărții. Moartea iminentă a soției lasă asupra scrisului o amprentă pe care autorul nu doar că n-a ascuns-o, dar a accentuat-o pe tot parcursul anilor de agonie ai lui Cissy. Mai puțin generoase decât în perioadele anterioare, mărturiile despre dificultățile scrierii arată neputința lui Chandler de a stabili un echilibru în raport cu misterele creației. În octombrie 1951, într-o scrisoare către agentul său literar, Carl Brandt, dezvăluie paralizia
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nenumăraților alții care îl domină”; starea permanentă este ipocrizia, în sensul originar al termenului grecesc, iar sursa de suferință nu e doar criza de identitate, ci și probabilitatea, foarte mare, a instalării ipostazei abjecte sau criminale. Alte eseuri - Notă asupra agoniei, Despre moartea apropiată, Un motiv ocult al tăcerii - dezvoltă ideea morții, dezvăluind contactul cu filosofia lui Sören Kierkegaard. Luciditatea și franchețea sunt duse aici până la autoflagelare, ca și în confesiunile din interviuri și răspunsuri la anchete. Timpul interior se constituie
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
și Veler Doamne de V. I. Popa, Destăinuirile colonelului Mihu de C. Manolache, Apostol de Cezar Petrescu, Normaliștii și Vitrină cu păpuși de porțelan de B. Jordan, Calea Văcărești de I. Peltz, Tablete din Țară de Kuty de Ț. Arghezi, Agonia soarelui de C. Argintaru, Creangă de aur de M. Sadoveanu, Mamina de Al. Lascarov- Moldovanu, Regele Richard III de Shakespeare în traducerea lui I. M. Sadoveanu, Poezii de D. G. Nanu, Primele poeme de Tristan Tzara, Mormolocul de Profira Sadoveanu
CADRAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285987_a_287316]
-
două plachete ale lui C. - Declin (1934) și Mări moarte (1937) - conțin o poezie autobiografică, expresie a unei sensibilități poetice ulcerate de conștientizarea tot mai profundă, mai concretă a iminenței morții. Cea mai reușită metaforă a acestei existențe bolnave este Agonie - un suflet ce „se frânge”, într-un decor înecat în ceață, fără orizont, fără „cântec, nici speranțe”, în care cerul însuși pare a se fi prăbușit în gol. În general, C. folosește un limbaj poetic indirect, sugerând prin metafore și
CALINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286043_a_287372]
-
frică de a accepta o individualizare curajoasă, originală a eroilor. De aceea se merge uneori spre șablon, spre zugrăvirea aproape identică a unui «tip» fără caractere individuale sau cu trăsături individuale specifice, neadâncite. Tipul de tânără odraslă a burgheziei în agonie: aceeași eroină, sub trei nume diferite și realizată cu izbânzi variabile apare în Iarba rea piesa lui A. Baranga, și în romanele lui N. Jianu și Petru Dumitriu. Activistul de partid, muncitorul care conduce organizația de partid pe un șantier
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la ora restaurației de catifea”. Nu știu dacă e așa, pentru că pentru a se restaura ceva trebuie ca acel lucru să fi pierit sau măcar să i se fi pus capăt Într-un fel sau altul. A fost mai degrabă o agonie continuă, și suntem martorii unui fenomen de prelungire agonică a stagnării. Ion Iliescu În mod cert nu este nici Hugo Chávez, nici Alexandru Lukașenko, cel din Belarus, dar poate fi succesorul lor. Nu știu cum a recepționat președintele mesajul. Eu i-am
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
vizibil pe fundalul negru și cald. Și se vedea din ce în ce mai bine, în mijlocul acelui dreptunghi prăfuit, o ruptură în zigzag: unda de șoc a unuia dintre ultimele obuze făcuse o incizie în acea țesătură care ne separa de oraș și de agonia lui. „Să spunem adevărul...“ N-am îndrăznit să obiectez. Tulburat de rolul de martor sau de judecător pe care mi-l încredințai, am pus unul lângă altul în minte toate motivele care mă făceau incapabil sau chiar nedemn de o
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Paul al II-lea. Nu pot Încheia acest scurt periplu fără a pomeni de superbul roman al lui Kazantzakis, care a inspirat filmul lui Scorsese, Ultima ispitire a lui Isus. „Ultima ispitire” vine tocmai de la Maria Magdalena, ucenica preaiubită. În timpul agoniei de pe cruce Isus cade pradă Îndoielii: dacă jertfa Sa nu-i decât o glumă a diavolului? Ce-ar fi să renunțe, să coboare de pe lemnul torturii și să Înceapă o viață normală, căsătorindu-se cu Maria Magdalena, făcând copii, Într-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
în absurd. De aici, conștiința dramatică a incongruenței dintre eu și lume, sentimentul absolutei izolări. Proiectat pe fundalul irealității generale, insul își trăiește viața ca pe un coșmar. Substratul generator al introspecției și al textului este suferința ca stare existențială, agonia, al căror traseu naratorul tinde să-l reconstituie (cum o mărturisește și în motto: „I pant, I sink, I tremble, I expire” - Shelley). Criza identității eului, incoerența acestuia își au, în principal, originea în dualitatea contradictorie materie-conștiință, laitmotiv al cărții
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
în poezia lui, viii ca și morții, în mizeria lor banală până la stupoare, nu sunt vrednici nici de milă (Drumul cel din urmă). Oscilând între a lua în răspăr totul, prin pirueta ironic-sarcastică, și accentul grav al metaforelor cangrenei și agoniei, poetul cultivă cu voluptate incongruența (Amiază de april). Coșmarul și boala, tăcerea lui Pan, zeul belșugului de viață, și domnia-sa Moartea, de față sau mereu ghicită, conturează un panopticum de motive expresionist. Admirator al lui Christian Morgenstern, pasionat de
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
LCF, 1987, 6; Eugen Simion, Câteva parabole cu limpezimea lor aparentă, RL, 1987, 7; Rodica Florea, Realism modern, VR, 1989, 7; Irina Petraș, „Maria”, ST, 1989, 5; Petraș, Lit. rom., 84-87; Constantin Cubleșan, „Fluturele negru”, ST, 1996, 3; Oana Buxban, Agonia cuvântului, TR, 1998, 16-18; Munteanu, Jurnal, VII, 222-224; Irina Marin, Romanul unei poete, RL, 2002, 36. T.V.
BRAGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]
-
melancolie senină, Cadavre în vid aduce cu sine împotrivirea și revolta, concretizate într-o imagistică de-a dreptul apocaliptică. Spectacolul, pus în scenă de un regizor aflat într-o profundă criză existențială și morală, este acela al unei lumi în agonie, în care „cadavre neîngropate la timp”, infestate de viermi hidoși, stau alături de șerpi, „cameleoni anxioși” și hiene, alcătuind laolaltă un bestiar al spaimei și coșmarului. O lume a „golului metafizic” și a „eroilor apocrifi”, nouă Sodomă în care domnesc dezolarea
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
B. îi apare prima carte de versuri, intitulată Vecernii. Atmosfera imaginată este aceea a unui târg prăfuit și deprimant, cu bolnavi de ftizie, a căror suferință se află, de cele mai multe ori, în vecinătatea morții. Orașul este „o fată bolnavă în agonie”, casele par „femei tăcute”, poetul se închipuie într-un sanatoriu, unde moartea face parte din cotidian. Thanatos nu înspăimântă, ci izbăvește de osânda suferinței, prezența iubitei dispărute dăinuie, totul fiind transpus într-un filigran de culoare și sunet, în care
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]