179,567 matches
-
se întâmpla oare același lucru? Râsul ocolește oare arhiva? Nimic nu este mai puțin sigur. Se știe că Foucault nu a încetat să refuze identitatea sa de autor; în Arheologia cunoașterii precizează: "eu nu sunt acolo unde mă pândiți, ci aici de unde vă privesc râzând. Nu cred că ceea ce fac este operă și sunt surprins că pot fi numit scriitor. Sunt un vânzător de instrumente, un fabricator de rețete, un indicator de obiective, un cartograf, un descoperitor de planuri, un armurier
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
50, redactînd ceea ce avea să devină Nebunie și nesăbuință, își trimitea din Suedia prin poștă manuscrisele la Poitiers, pentru dactilografiere. Dar mai ales analiza întrebării "cum a scris Foucault unele dintre cărțile sale" confirmă și consolidează această ipoteză. Să amintim aici cronologia redactării a două dintre cărțile sale: ˇ Istoria nebuniei în epoca clasică își are originea în 1956. Colette Duhamel îi cere lui Michel Foucault, pentru editura La Table ronde, o scurtă istorie a psihiatriei. Foucault lucrează pentru carte la
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
Manuscrisele păstrate ale lui Foucault sunt, am putea spune, arhive involuntare. Spunem că sunt involuntare doar în sensul că au supraviețuit autorului prin neputința acestuia de a le distruge, cum făcuse până atunci cu celelalte scrieri ale sale. Boala este aici, încă o dată, singura responsabilă. Arhiva mută, arhiva ilizibilă, arhiva distrusă; rezistența lui Foucault în fața ineditului, a ștersăturilor, a căutării începutului. Dacă opera (cu toate rezervele pe care utilizarea acestui termen le presupune în ceea ce-l privește pe Foucault) are o
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
colecția de buzunar Istoria nebuniei în epoca clasică fără acordul autorului pentru abreviere și nedorind să reediteze cartea într-o versiune integrală. Dacă arhiva este în operă, aceasta nu înseamnă neapărat că are același statut cu cărțile; trebuie să deschidem aici o paranteză pentru a insista asupra atenției lui Foucault pentru obiectul carte și mai ales pentru cartea în franceză (căci nu a acordat niciodată atenție traducerilor operei sale și mai ales calității acestora). Tocmai aici lucrurile se complică; Foucault nu
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
cu cărțile; trebuie să deschidem aici o paranteză pentru a insista asupra atenției lui Foucault pentru obiectul carte și mai ales pentru cartea în franceză (căci nu a acordat niciodată atenție traducerilor operei sale și mai ales calității acestora). Tocmai aici lucrurile se complică; Foucault nu publica (în sensul de a face publice) în același fel cărțile sale și restul scrierilor lui. în vreme ce cărțile fac obiectul modificărilor și apar toate în Franța (cu una sau două excepții la Gallimard), alta este
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
arhivele contemporanilor săi la IMEC, arhivele lui Foucault s-au transformat și multiplicat. Putem oferi unele exemple de intersectare a arhivelor: Foucault-Allio în jurul figurii lui Pierre Riviere, Foucault-Genet, Foucault - Barthes, Foucault-Guattari, Foucault-Althusser, Foucault -Barbedette; dar probabil nu e nimic surprinzător aici, ci important este că aceste întrepătrunderi prefigurează o altă trăsătură a arhivei foucaldiene, respectiv caracterul ei adesea colectiv. Fără a fi anonimă, arhiva este colectivă în sensul că, asemenea scrierilor foucaldiene, participă la critica noțiunii de autor (critică pe care
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
circulație prin texte care încurajează copierea și absența verificării e la fel de gravă. Merită amintite, oricum, și formulările cele mai comice, în care o întorsătură de frază stîngace sau prost înțeleasă devine o veritabilă parodie involuntară a dogmelor subiectului tratat: "De aici facem afirmația pertinentă ce aparține numai poporului nostru și anume: Noi ne-am născut creștini", nu am fost ca alte popoare."; "în secolul al VII-lea Europa este călcată de barbarii care sunt toți de rasă galbenă"; "în mintea poporului
Iarăși despre referate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15222_a_16547]
-
în al treilea rînd, dicționarelor folcloriștilor români. Și pînă a ajunge la titlul lucrării de față, Ovidiu Bîrlea, în conformitate cu formația sa istorică, consemnează contribuțiile, autorii și cuprinderea lor ca de amplu evantai între granițele țării și dincolo de acestea. Este pus aici accentul pe importanța instrumentelor de lucru care, lipsind sau neluate în seamă de amatorii subtilelor eseuri, ar avea efectul caselor care vizează acoperișul dar, lipsite de fundamentul solid al informării, nu riscă doar să cadă, ci se prăvălesc cu siguranță
"Niciodată sfîrșit..." by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15220_a_16545]
-
în lipsa unor noțiuni de teologie ortodoxă elementare nu poate înțelege mare lucru". Se cuvine precizat, prin urmare, că rezerva sa față de democrație, de liberalism, de stînga era nu de natură propriu-zis politică, ci spirituală, reflex al unei concepții teologice: "De aici răfuiala lui Nae Ionescu cu iluminismul și cu spiritul Revoluției franceze, cu o atitudine pe care el o socotea că își are sîmburele în Renaștere. Astăzi s-a renunțat aproape pretutindeni la pozitivism și "evoluționism", dar acum 60-70 de ani
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
în Răsărit, tăios și cu neputință de confundat, ca țintă, ele se-mbină în chip straniu, în felul de a se purta al omului în fapt, în lume. Lumea de dincolo însoțește ca o mireasmă duhovnicească toată purtarea omului de aici. Ea dă tuturor faptelor omenești și tuturor țelurilor ei duioșia unor lucruri valoroase; dar știindu-le sortite pierzării, ea le dă, în același timp, și perspectiva iremediabilă a zădărniciei lor". E limpede că făcînd "teorii" precum un strateg de cabinet
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
așa cum arată el în mod firesc: dezinhibat, fără complexe, care se întreține singur, care arată bine și se îmbracă bine, care face din literatură nu un martiriu, ci o plăcere, fără obsesii, fără drame, dar cu o reală seriozitate. Cam aici s-ar opri similitudinile. Pentru că ceea ce îi aduce împreună pe cei doi în spațiul aceleiași cronici sînt de fapt diferențele. îmi închipui aceste două cărți așezate în rafturile unei librării. Ambele au coperta construită dintr-o fotografie. Iulian Tănase a
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
în speță Solaris - n.n.) este și cel mai abstract; filmul cel mai documentar este și cel mai poetic". Așa cum încearcă să iasă din prizonieratul unei dogmatici ilustrative, E.D. nu vrea să cantoneze în cinefilia prea departamentală. Este adevărat însă că - aici Alex. Leo Șerban pune punctul pe i - cineastului omagiat i se atribuie o subclasare a cinefiliei, nu fără un surîs ironic sau snob către "ceilalți" - meteahnă poate a noului val: "Tarkovski învață din și dialoghează cu înțelepciunea lumii, pe care
Filmul în trei proiecții by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15227_a_16552]
-
erau nu puteau fi văzuți. Ce tradiție păgînă va fi fost metamorfozată în această sărbătoare pascală secretă nu știu și nici nu are importanță pentru rostul acestui articol. Înțelesul ei scapă de sub controlul Bisericii. E un semn că țăranul de pe aici a cugetat el că și pe pămînt trebuie să fi rămas niște ființe în întregime bune după ridicarea la cer. Această încredere în bunătatea unui soi de oameni, fie ei și nevăzuți, care trăiesc pe acest pămînt al păcătoșilor și
Blajinii dintre noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15232_a_16557]
-
iată de ce. Într-o țară civilizată, la fel de important cu a vorbi corect este a te purta politicos. Și atunci, pe când o lege care să-i sancționeze cu amenzi usturătoare pe cei care nu bat la ușă înainte de a intra? De-aici, nu va mai fi decît un pas pînă la Normele eticii și echității socialiste. De altfel, cel puțin la nivel declarativ, dacă nu și legislativ, PSD, ca și FSN-ul din care se trage, a încercat în repetate rînduri să
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
de ziariști: "Și cum, dacă eu fac o greșeală, o să fiu amendat?", la care domnia-sa a răspuns că nu, nu se pune problema să se vâneze micile greșeli inevitabile, ci doar nerespectările flagrante ale legii. Două observații se impun aici. Mai întîi, legea e lege și, în chiar primul său articol, face vorbire despre pedepse. Ar fi cel puțin ciudat să punem în aplicare o lege despre care spunem a priori că se va aplica numai cu... simțul măsurii!? Odată
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
Și dacă francezii au ambiția să spună souris la mouse, în schimb se resemnează în fața multor altor anglicisme, precum hard, soft sau rock'n roll. Apropo, n-ar trebui traduse și numele de genuri muzicale, acolo unde se poate? Că aici s-ar putea: piatră și rostogolire sau pietros și rostogolit. Pe de altă parte, nu mă îndoiesc că vor trebui traduse toate maximele și sintagmele latine - care, de altfel, au echivalente în română, deci ar trebui interzise cu totul. A
Cum protejăm limba română ? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15236_a_16561]
-
coborîre a lui în underground pare să fie antologia zonală. Spre o astfel de antologie s-a orientat O. Nimigean, în cazul de față. Nu este însă o simplă culegere de poeți locali, uniți doar de hazardul geografic. Cei antologați aici sînt ieșeni și moldoveni atipici, sînt oameni care vor să spargă clișeele și prejudecățile care intervin cînd trebuie să definim Iașiul - un oraș calm, cuib al tradiționalismului aproape agresiv. Gestul antologatorului pare unul exasperat de inerțiile tîrgului de pe Bahlui, dar
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
spiritul "alternativ": o situare adecvată în spațiul literar de astăzi. Manifestul pe care Dan Lungu îl citează în prefață poartă o mîndrețe de titlu: De ce un monguz vorbitor să fie mai prejos decît o pisică sau ciorna unui Manifest". Găsim aici spirit ludic amestecat cu o acidă critică a politicilor de tot soiul (mai ales culturale). Clasică revoltă împotriva puterii culturale. Un limbaj care își are puternice rădăcini în discursul lui Luca Pițu. Singurul element nou și demn de luat în
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
singure limbi, unui singur trup. Vei deveni, în schimb, omul unui singur creier, CYBERBIOS, al tău și al tuturor." Un puternic spirit Matrix în acest manifest ieșean care totuși, iată, și-a găsit sfîrșitul într-un pachet de celuloză. Oricum, aici apare și o posibilă definiție a antologiei: ieșirea dintr-o singură limbă, dintr-un singur trup, legarea în rețea a cîtorva literați. Criteriile alcătuirii antologiei sînt foarte puține, foarte vagi. Principiul "conectării" la rețea a funcționat și aici - totul e
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
celuloză. Oricum, aici apare și o posibilă definiție a antologiei: ieșirea dintr-o singură limbă, dintr-un singur trup, legarea în rețea a cîtorva literați. Criteriile alcătuirii antologiei sînt foarte puține, foarte vagi. Principiul "conectării" la rețea a funcționat și aici - totul e să ai "upgrade"-urile necesare... O. Nimigean ne anunță că vom găsi aici "autori foarte tineri, tineri și mereu tineri". Alături de autori necunoscuți apar nume foarte mari. Și ar fi trebuit să apară și alte nume mari dacă
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
dintr-un singur trup, legarea în rețea a cîtorva literați. Criteriile alcătuirii antologiei sînt foarte puține, foarte vagi. Principiul "conectării" la rețea a funcționat și aici - totul e să ai "upgrade"-urile necesare... O. Nimigean ne anunță că vom găsi aici "autori foarte tineri, tineri și mereu tineri". Alături de autori necunoscuți apar nume foarte mari. Și ar fi trebuit să apară și alte nume mari dacă n-ar fi existat "rațiunile de copyright": Ioanid Romanescu, Aurel Dumitrașcu, Mihai Ursachi, Emil Brumaru
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
marii autori ar fi trebuit să se gîndească de două ori înainte să intre într-o astfel de antologie. Și tinerii ar fi trebuit să știe că riscă mult dacă intră în așa "cîrdășie canonică". Este inutil să-i comentez aici pe cei "mari". De obicei, antologiile sînt ale celor care vor să iasă în față, care vor să atace "listele"... De aceea mă voi opri puțin asupra celor "mici". Dan Sociu este unul dintre cei mai tineri semnatari (născut în
Iașiul subteran by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15241_a_16566]
-
deseori, cu bunul meu prieten, Lică. O treceam de obicei pe la vad. Rareori înot, verile, dacă apa era mai mică, fără vârtejuri. Adâncă, Ialomița rămânea doar la Cotul țiganilor. Mai era și un Cot al românilor, dar nu se compara... Aici, vedeam țigăncile...Vara, se scăldau goale și ne lăsam pe la fund după ele, duși de curent, iar fiicele Indiei țipau de frica noastră, măcar că eram băieți mici. De atunci privindu-le cum își săltau din apă trupurile șiroind în soarele
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
la incorporarea termenului brother (frate). Doar că, în portugheză, brother înseamnă amic. Așadar, limba nu-și pierde caracterul specific, fiindcă nu este atinsă în sistemul ei fonetic, în sistemul gramatical sau în fondul lexical comun. Dar cu un brother pe aici, un printat pe colo, nu deschidem oare poarta pentru o amenințare mai profundă a limbii? Lexicul, care reprezintă cristalizarea întregii vieți materiale și spirituale a unui popor, se formează pe trei căi. Prima este limba de origine care, în cazul
Un interviu cu José Luiz Fiorín ("Jornal do Brasil") Limba portugheză OK by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/15253_a_16578]
-
Cine l-a citit pe Șolohov descoperă repede abisurile și înălțările demne de Iov ale "soartei unui om", scrise și rescrise de Makine, în altă cheie. După destrămarea Uniunii Sovietice, povestitorul, adult acum, ajunge să cunoască adevărata Franță. întâlnește și aici umilințe, îi e refuzată cetățenia, dar un vis nu-l părăsește: acela de a-și aduce la Paris bunica. Apelează la bogătași din noua mafie rusească, face sacrificii, închiriază o locuință... bunica nu mai vine însă, e prea bătrână și
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]