KorAP: Find »[drukola/base=alb & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...56 57 58 ...505 >

12,606 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

Dorei rămâne coborât. Dora a prins puteri și înalță căpătâiul patului. Se întoarce pe o parte ca să poată examina noua vecină de cameră. Un profil de o frumusețe pură, ca tăiat într-o stâncă de culoarea ciocolatei, se profilează pe albul pernei. În imobilitatea lui amintește chipul reginei Nefertiti pe care l-a admirat nu demult în medalioanele de la muzeul din München. Două mici proeminențe argintii, care par lipite de creștet, accentuează asemuirea chipului încremenit cu o ființă venită din altă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
în apropiere. Un ultim, mai mult ghicit, apel disperat : "Nu mă lăsați singur !... Nu mă părăsiți !..." Câteva momente de liniște de mormânt se instalează, momente în care în patul de lângă Dora se desfășoară o dramă, probabil obișnuită pentru oamenii în alb care veghează "liniștitele" nopți de spital. Nefertiti, cum o numește Dora în gând, este agitată. Face mișcări de neînțeles care reușesc să deconecteze de la monitor micile antene de pe creștet. A reușit să se ridice în șezut și să se aplece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
răspuns, dar tăcerea este și ea un răspuns. Când Dora își ridică pentru o clipă privirea spre el, poate ghici după expresia chipului său că asta este soluția cea mai bună. "Camera de muzică" este o încăpere spațioasă, spoită în alb. Aproape jumătate din încăpere este ocupată de un pian negru, mare, cu coadă. "Degete de pianist..." Gândul nechemat, sau poate niciodată ieșit din mintea ei, de când degetele lui o mângâiase, ca nici unele până atunci, o tulbură, o tulbură nespus. Patul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
câteodată pianistul pare ascetic, dar în realitate este foarte confortabil. Dora simte povara oboselii. Călătoria lungă, hotelul neodihnitor, frigul din tren și din gară ar fi fost destul și prea mult ca să adoarmă de îndată ce pusese capul pe perna înfățată în alb și cu miros de busuioc. La acest "destul" s-a adăugat însă un "mult prea destul" tulburător, acel "început al începuturilor", cum denumise Dragoș scurtul lor răstimp de dragoste. Și acest "mult prea destul" nu o lasă să adoarmă. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
el îl servește cu cel mai mare devotament Atanasie. Motivațiile acestui atașament reciproc ar trebui căutate și ele cu ani și ani în urmă, pe când frații Frunză erau în pantaloni scurți, mama lor cânta la pian în camera spoită în alb, Ovidiu Frunză se devota Sumanelor Negre, iar Atanasie era un fecior chipeș și neînfricat. Ciprian, gândul îmi revine și nu contenește să dea târcoale spuselor tale de adineauri, că Atanasie a rămas fără vorbire de când a fost snopit în bătăi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
de vise. Este trezită de lumina soarelui, care doar atunci când întâlnește hlamida de zăpadă poate fi atât de strălucitoare. Se simte odihnită și în plină formă. Privește cu încântare pe fereastră. Fire de lumină se ridică de pe întinderea spoită cu alb din spatele casei și se întâlnesc, într-o fulgurantă sclipire orbitoare, cu altele care coboară de pe crengile brazilor încărcate și ele de omăt. "Trebuie să fie târziu", își spune Dora. Da, e trecut de ora nouă", confirmă minusculul cadran al ceasului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
trebuie să îi fac jocul sau să o determin și pe ea să mă tutuiască", gândește Dora. M-am odihnit cum nu se poate mai bine. Iar aici, la dumneavoastră, este atât de frumos, totul în jur este de un alb atât de pur. Plăcintele făcute de doamna Ștefana sunt atât de îmbietoare... Dar, spuneți-mi ce noutăți aveți despre posibilitatea continuării călătoriei mele ? Dacă găsiți că este atât de frumos și îmbietor, de ce n-ați mai rămâne o săptămână aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
ea va rămâne unica de acest fel. Iată-i ajunși în apropierea mănăstirii, care poartă același nume cu satul Arbore. De fapt este o biserică mică, pierdută în imensitatea unei întinderi albe pe care străjuiesc troițe înveșmântate și ele în alb imaculat. Sătenii sunt încă la slujba care se va termina în curând și vom putea intra dar până atunci merită privit exteriorul. Spre deosebire de toate celelalte mănăstiri din Bucovina, în care predomină culoarea albastră, mica noastră mănăstire a fost pictată în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Dragoș, dacă ne-ai cânta ceva la pian. Știu că preferi să cânți în singurătate, dar azi poate faci o excepție pentru Dora. De data asta Dragoș nu se lasă rugat. Iată-l instalat în fața pianului din camera spoită în alb. Cei patru spectatori șed cuminți în așteptare. Dora, căreia îi este teamă ca emoția care o stăpânește să nu fie vizibilă, și-a tras scaunul puțin mai în spate, dar în așa fel încât să vadă bine profilul și degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
mi-a pornit în galop : "De ce o cheamă ? Ce vor de la ea ?" Costumul din lână albă pe care îl primise cadou de Crăciun îi venea atât de bine ! Se părea că toată puritatea ei de copil ieșea la suprafață prin albul îmbrăcăminții ce o purta. Și totuși, grija mea de mamă mi-a șoptit : Îi pune prea bine în evidență feminitatea care a început a prinde formă în ea. Curbele sunt unduioase, sânii abia înmuguriți se conturează. Dumnezeule Mare, fă ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

un biscuit tocat... Dar ți-ai găsit biscuiți! Cât despre pliculețe cu hrană specială, nici pomeneală, fraților! Papagalii noștri n-au decât să ciugulească măzăriche, ori de nu, grăunțe de păpușoi. Cât despre frig, vopsește-l în roșu sau în alb și învață-l să se laude că-i porumbelul păcii și-ai să vezi că-i vor da căldură la colivie... Vorbește tu mult că acușa te trezești tu în colivie pe post de Papagal!.. Sărăcuțul de el cum îndură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
de după-amiază. Dar timpul se încăpățâna să stea în loc. Cele două ore de așteptare i s-au părut a fi două veșnicii... Sute nesfârșite de gânduri și amintiri i s-au derulat prin fața ochilor sub forma unor imagini cinematografice în alb și negru. Și a conchis că nu-și merita postura de cerb sub niciun chip, precum și faptul că Iosefina a deviat de la comportamentul normal din cauza unui puseu de orgoliu feminin, a unei crize nervoase motivate de scurgerea implacabilă a timpului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

pentru că mi se agățau așa de tare ochii de țâțele lor, încât... Drăcoaicele simțeau asta, dar mă torturau, știind că sunt doar un puțoi inofensiv. Iar eu, care uram vizitele de lucru, tot repovestind puștanilor scenele acelea cu fetișcanele în alb, eram ascultat de parcă le citeam din Decameron. Mai mult, după orice mărturisire de acest gen, spuneam că mor de dor după o vizită de lucru de-a lui Dej, dar numai dacă se lăsa din nou cu spital. Și, pentru că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
nou cu spital. Și, pentru că după fiecare mărturisire țâncii de pe maidan chicoteau de nu mai puteau, m-am trezit cu doi domni sobri, la școală, care mi-au cerut să le povestesc și lor ce și cum cu fătucele în alb și dorul după vizitele de lucru. Pentru c-am amuțit, domnii cei sobri mi-au zis că-s un depravat mic și nu am respect față de partid, așa că tata o să-mi croiască multe curele la cur, ca să-mi vină mintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
o adunare la care era așteptat Ceaușescu, aruncându-mă în vâltoarea ispititoare a unui meci de fotbal. N-o să vă vină a crede, dar au venit iar doi domni foarte sobri, mi-au adus aminte de episodul cu fătucile în alb, de dorul după vizitele lui Dej și m-au întrebat dacă nu cumva cred că atitudinea aceasta a mea este fără leac. N-am apucat a răspunde, pentru că au ținut să adauge că au leacuri eficiente și pentru boala mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
șugubățul meu prieten îl purta mereu, spunând că, în vreme ce unora morcovul le caută mereu fundul, lui îi curtează mereu mintea... Și-atunci tatăl său m-a făcut să cred că vorbele memorabile s-au născut numai în Ferentari: "Ești singurul alb care a plâns la moartea unui bronzat din cartierul ăsta. Nici nu știu cum te cheamă, dar Marele Bronz ar fi mândru de tine. Era fericit atunci când vorbea despre tine. Chiar am fost un pic invidios. Ai fost marea bucurie a vieții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
clipe aruncarea de pe piedestal... Atunci, în așteptarea aceea încremenită de cocor cu ghearele pregătite de o luptă pe care n-aș fi putut-o angaja, am auzit de lângă fiorosul Scarface vocea speriată a unui locotenent de-al său: "E Marele Alb!" Surprins, am rămas tot de teamă, în aceeași poziție amenințătoare. Deodată, ca prin minune, mafioții rivali, în frunte cu marele Scarface, au tulit-o atât de repede, încât chiar am crezut că au simțit că vine sfârșitul lumii. Când am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
mine erau numai bune de stors. În jur era o tăcere de mormânt. Datorită Marelui Bronz, îmi păstrasem toate titlurile. Îmi mai reușise o cacealma, dar pentru nimic în lume nu aș fi vrut să mai trăiesc asemenea clipe. Marele Alb devenise un brand al școlii, un brand de Ferentari. Câtă cacealma ascundea el, aceasta era o altă poveste... Am rezistat apoi aidoma unui ermit. O vorbă n-am scos atunci când unii și alții au încercat să-mi cumpere "schema cocorului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
de cuviință că valoarea îmi dă dreptul să mă umflu în pene. Urcat pe scenă, cu fesul negru și "morcovit" pe cap, am făcut un pas în față, către sală, și am cuvântat aidoma unuia care primise un Oscar: "Marele Alb oferă aceste premii marelui său prieten: Marele Bronz!" Am sărit de pe scenă și am mers glonț la tatăl Marelui Bronz, aflat în mijlocul sălii. Omul n-a putut decât să reia, cu alte cuvinte, o parte din declarația sa veche de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Bronz!" Am sărit de pe scenă și am mers glonț la tatăl Marelui Bronz, aflat în mijlocul sălii. Omul n-a putut decât să reia, cu alte cuvinte, o parte din declarația sa veche de dragoste: "Să te ia dracul! Ești singurul alb îndrăgostit de un bronzat". Când am plecat definitiv din Ferentari, eram alt om. Mă așteptasem să văd, la fiecare colț de stradă, scripcari cerșetori cântând "La crâșma din Ferentari", să fiu ciuca bătăilor și gazda tuturor ponoaselor. Mă lovise însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
lady, zice colegul meu de plantație, poate nu vezi, dar omului i s-a pus pata, vrea cu orice preț să te cucerească și nu se va lăsa. Majed vine îmbrăcat la patru ace arăbești, cu haine tradiționale de un alb imaculat. Numai pantalonii din piele de cerb sunt roșii. Are oarece șarm, zice că a pierdut nu știu câți ani pe la Cambridge și nici nu-i chiar aproape de granița vârstei a treia. E așa de insistent, încât nu-l deranjează nici măcar zeflemeaua

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
umpli sufletul cu otravă, pentru un țânc abia sărit din al doilea rând de pelinci, Z?... Explic, tot prin tăceri așa găseam eu cele mai grozave argumente că meseria de detectiv e dată dracului, că niciodată nu vezi totul în alb sau negru, lucrurile sunt amestecate, te poți trezi oricând cu mari surprize și, de aceea, un pic de precauție nu strică... Pe când trebuia să ascult și argumentele concluzive ale Suzanei, eram deja departe de ea, pentru că femeile pot fi, uneori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

în general) și am privit cerul. Erau zorii zilei dis-de-dimineață, pe care eu îi vedeam de pe deal, cu fața la laterala sa dreaptă și înspre vârful lui. Luna în înaltul cerului era arcuită splendid în sfertul său vizibil și era de un alb smălțuit, strălucitor. Iar cerul era de un senin odihnitor, foarte luminos spre cei doi copaci, un nuc înalt, bătrân, parțial uscat și pe trei sferturi înfrunzit încărcat, cu frunzele verzi, și un vișin mai mic. Între cei doi copaci și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-i trimite și un prinț care să-i ia bucățica ce a oprit viața și să-i curgă iar sângele prin vene, să-i redea roșeața în obraji, și buzele să prindă iarăși roșul rubinului. Pielea ar fi de un alb strălucitor, ca de fildeș, în loc de această culoare fadă de moarte. I had been wondering on those roads all day long. I was tired and I was lost. I needed to find a place to spend the night in. When I

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
ușoară, ca din pânză topită, cu bagheta ei magică, albă și ea. Iar în jos balaurii, cinci la număr, verzi și mari, încolăciți, scuipă foc. Dacă ți-ai dorit vreodată să mergi cu zăhărelul, atunci stai. Grena cu albastru închis Alb cu maro. Terasa însorită, casa făcută în praf de marmură alb pe trei sferturi, terasa acoperită de un geam din aluminiu maro. Soarele strălucește cu putere. Lumina dulce cade lin pe sticlă și pătrunde prin ea cu duioșie. Natura e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]