25,860 matches
-
acel la trai îndeamnă și la dreaptă făptuire, Iar acestuia-n necazuri ea-i liman de mântuire. Amândoi prin moarte învață Și căință ș-altă viață! În sală se afla aninate stemile lui Ghete, ce înfățișa o stea în ceriu albastru, sicriu era încongiurate de șese chiparese, simbolul întristării și între aceste era așezate diplomele de evghenie, de doctorie și de dregătoriile, împreună cu ordinile răposatului, pentru a căruia slavă poetică, le-au dat curțile: Rosia, Austria, Prusia, Saxonia, Franța și alte
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
încât își pierde, la rândul ei, individualitatea. Pasajul matein - din Remember - care trasează, punctat, raționamentul e arhicunoscut: "Acum, fie că trebuiseră veacuri ca, la asfințitul ei, o înaltă rasă să înflorească așa de strălucit, într-un semeț avânt al sângelui albastru spre tipul ideal, fie că fusese numai o nemereală fericită, în toate chipurile mai mult nu se putea da." Remarca formidabilă vine abia acum și Cornel Mihai Ionescu are inspirația de a o plasa chiar în finalul paragrafului. Anume că
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
de pe ultima terasă, deschisă înspre toate zările, populată cu fantasmele acestui artist halucinant. Plimbarea labirintică printre ele, conjugată cu priveliștea asupra orașului, de la terasele și interioarele vecinătăților din jur, până departe, pe Montjuic, cu crângurile sale verzi, sau înspre scăpărarea albastră a mării. Un univers absolut personal, irepetabil și de nimic prevestit, eruptiv, rod al unei imaginații debordante, aflată într-o empatică și perpetuă comunicare cu natura lui Dumnezeu și cu însuși Dumnezeu. Cu un nivel mai jos, pătrundem de altfel
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
despre strania legănare pe care o simțeam, dar nu e nevoie, nu-i așa? Înainte de a vedea știam deja, ieșiserăm în larg. Am privit prin tambuchiu și ceea ce am văzut nu era deloc liniștitor: nimic, nimic, decât un imens orizont albastru, un albastru indistinct, de sus până jos, dintr-o parte în cealaltă, doar albastru, o imensitate albastră, un balans albastru. Aș minți dacă aș spune că m-am întrebat unde mă aflam, fiindcă, odată trecută toropeala, mi-am amintit imediat
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
știam deja, ieșiserăm în larg. Am privit prin tambuchiu și ceea ce am văzut nu era deloc liniștitor: nimic, nimic, decât un imens orizont albastru, un albastru indistinct, de sus până jos, dintr-o parte în cealaltă, doar albastru, o imensitate albastră, un balans albastru. Aș minți dacă aș spune că m-am întrebat unde mă aflam, fiindcă, odată trecută toropeala, mi-am amintit imediat tot ce se întâmplase: piața, zarva cu gărzile regale, aproape căderea mea în apă, vasul. Tinerii pot
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
în larg. Am privit prin tambuchiu și ceea ce am văzut nu era deloc liniștitor: nimic, nimic, decât un imens orizont albastru, un albastru indistinct, de sus până jos, dintr-o parte în cealaltă, doar albastru, o imensitate albastră, un balans albastru. Aș minți dacă aș spune că m-am întrebat unde mă aflam, fiindcă, odată trecută toropeala, mi-am amintit imediat tot ce se întâmplase: piața, zarva cu gărzile regale, aproape căderea mea în apă, vasul. Tinerii pot să nu aibă
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
decis să adun într-o carte, mare parte din ceea ce scrisesem în ultima perioadă (ceva mai puțin de un an). Și chiar dacă unii amici sau cunoscuți, ageamii sau cititori instruiți, și-au dat cu părerea cum că între firavele coperți albastre ar fi ceva substanță poetică, iertat să îmi fie, îi ignor și mă adresez dvs. îndrăznesc să vă rog a-mi răsfoi cartea și dacă veți găsi ceva poezii demne și de atenția altora, m-aș simți onorat să le
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
Constantin Țoiu Dețin, bătute la mașina de scris cu o panglică albastră azurie, nuanță mai rară, expediate la 8 august 1958, două scrisori adresate domnului Vasi Bater de către prietenul său plecat din țară, Lazăr Haberthal - din Montreal, - acesta, evreu, găsindu-și o altă patrie dincolo de Ocean, după cum reiese din scrisoarea plină de
Scrisori din Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8866_a_10191]
-
râpele roșii "formațiuni geologice bizare ca o arhitectură de poveste, sau ca o așezare de temple egiptene, cu columne de cremene și foc" și i-a înstrăinat zeitățile copilăriei: Mai departe, pe rîu în sus, către miazăzi, se profilează Munții albaștri, iar pe rîu în jos - spre miazănoapte, alți munți: Munții Apuseni, în depărtarea cărora deslușeam două vîrfuri. Două vîrfuri: unul boltit, altul ascuțit. N-am aflat niciodată numele acestor zeități ce mi-au străjuit copilăria": Munții albaștri și Apuseni au
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
se profilează Munții albaștri, iar pe rîu în jos - spre miazănoapte, alți munți: Munții Apuseni, în depărtarea cărora deslușeam două vîrfuri. Două vîrfuri: unul boltit, altul ascuțit. N-am aflat niciodată numele acestor zeități ce mi-au străjuit copilăria": Munții albaștri și Apuseni au dispărut după pereții sălii de sport. Ca Blaga au pățit cei mai mulți; nu mai au case, iar locul lor trebuie căutat altundeva, în cărțile pe care - slavă Domnului - nu le revendică nimeni. în rest, plăci de bronz sau
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
un arici: de la ușă, de la ferestre, de la burgul cu cavaleri, de la lacul de argint, de la curțile din Fort Sud - de pretutindeni venea și fusese aici dintotdeauna și tu ai crescut acolo înăuntru înalt. Acum scotocești în fotografia veche: Vedeți ușa albastră modestă deschizîndu-se odinioară prietenilor familiară ca intrarea micului bordel din copilărie: cu slujnice, lampadare și cearceafuri aburinde, atît de fierbinți, o oglindă oarbă te zgîrie; pe ea cămila oarbă învîrte cerul orb în jurul fîntînii ceai de izmă dulce. Mirezme de
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
publicat de acesta în numărul amintit din Miș-ca-rea literară. Virgil Rațiu notează și aceste vorbe nefast-premonitorii rostite de Gheorghe Crăciun la Bistrița: "scriu pentru că vine moartea, o presimt, și-n unele stări o doresc". Un fragment dintr-un roman (Femei albastre) , despre care nu știm în ce stadiu a fost lăsat de autor, și un "foto-album" cu imagini de la vizita lui Gheorghe Crăciun la Bistrița completează grupajul din Mișcarea literară, dedicat scriitorului care va pleca dintre cei vii peste puțină vreme
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9829_a_11154]
-
dădea de ceasul morții să prindă un contract undeva prin Spania sau Italia. }ări în care nici nu-i trece prin cap c-ar putea fi văzut ca un țigan, arab sau, de ce nu, chiar chinez. Un chinez cu ochi albaștri, solid, cu zâmbet tâmp și plesnind de resentimente.
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
în calcule nici Roșca-Stănescu și nici, să zicem, Zoe Petre, Eugen Simion, Bedros Horasangian, Ioan Groșan, Șerban Orescu, Ion Bogdan Lefter, Gabriel Andreescu, Adrian Severin, Brândușa Armanca, Bălăceanu-Stolnici și ceilalți e că onoarea nu e un datum personal, precum ochii albaștri sau înălțimea frunții. Onoarea se câștigă cu fiecare gest pe care-l faci - sau nu-l faci. Dar ea se pierde definitiv într-o singură clipă de ticăloșie sau în împrejurări în care ai nutrit iluzia că dacă stai cu
Casieria sau onoarea by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9831_a_11156]
-
Vatican San Giovanni in Laterano, pe care îl străbăteam zilnic, adăpostindu-mă în el din cauza arșiței romane. La un moment dat, am văzut acolo un tablou mare al lui Giotto cu Mântuitorul și cu o pasăre plutind într-un văzduh albastru - nuanța lui Giotto - și care părea lipsit de legea gravitației. Puțin mai târziu am descoperit și ce scria Sfântul Ambrozio despre felul cum trebuie să pictezi, și aceasta a devenit motto-ul romanului de mai târziu, Istorisirile signorei Sisi. Vreau
Despre motto-uri, ca stil literar by Constantin Ţoiu () [Corola-journal/Journalistic/9866_a_11191]
-
personală Henri Matisse... Lista este impresionantă, demonstrând o intuiție cu totul remarcabilă. Gustul pentru culori îndrăznețe și figurativ l-a făcut pe Vollard să aprecieze, pe lângă lucrările lui Van Gogh și Gauguin, pictura fovistă și creația lui Picasso din perioadele albastră și roz. Asta nu înseamnă că nu s-a înșelat de numeroase ori. A ignorat cubismul, mișcarea suprarealistă și, paradoxal, opera lui Matisse de după 1905. Mai mult, a promovat, în expozițiile pe care le schimba la fiecare câteva săptămâni, o
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]
-
Shakespeare. "Mă gîndesc de multă vreme la acest personaj straniu și enigmatic numit Richard. Mi-l imaginez ca pe un tînăr asemănător personajului descris de Thomas Mann în nuvela sa Tonio Kroger. Un tînăr înalt, subțire, blond și cu ochi albaștri. Pentru a face o comparație asupra condiției sale, vă sugerez acel moment, cînd un copil aflat într-un puhoi de oameni își pierde părintele însoțitor. Cine a văzut o asemenea scenă, ce unora li se pare cotidiană, își va aduce
El condor passa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9893_a_11218]
-
face să detecteze mirosuri neplăcute oriunde și oricând. În viața searbădă a acestor "eroi" literari fără urmă de eroism ajunge să se întâmple, până la urmă, ceva; dar "saltul calitativ" nu li se datorează. Ca dintr-un con fantastic de lumină albastră, din aburul dorințelor nemărturisite ale cehovienilor funcționari de a trăi altfel, la o intensitate diferită, la o temperatură mai ridicată, se întrupează fascinanta Iulia, o femeie de serviciu la antipodul baborniței tradiționale, respingătoare. Iată-l pe craiul Norbert, bătând neputincios
Cum ne trece viața by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9916_a_11241]
-
uitat regulile. Să-i învățăm în primul rând pe tineri, în școală, pentru că mulți profesori suferă de un fel de frigiditate estetică și nu pot transmite bucuria lecturii. Am văzut cândva într-un manual de literatură ceva grotesc - poezia Floare albastră de Eminescu, diafana poezie a lui Eminescu, analizată astfel: care sunt actanții? schițați diegeza poemului! stabiliți seriile sinonimice! treceți într-un tabel, pe o coloană, arhaismele și, pe altă coloană, neologismele! etc. Și mă gândeam: ce improprie și alienantă metodă
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
altă coloană, neologismele! etc. Și mă gândeam: ce improprie și alienantă metodă de a trata un asemenea poem au găsit autorii manualului! Dacă aș fi elev și aș studia întâi manualul, nu aș mai citi în vecii vecilor poezia Floare albastră. Să reînvățăm să citim și să colaborăm pentru a reînvăța să citim, aceasta mi se pare prima urgență în momentul de față. (fragment dintr-o conferință ținută la Teatrul Național București în 2006)
Profesia de critic literar by Alex. Ştefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9899_a_11224]
-
caiet "versuri dulci, de pildă / Către vreo trandafirie și sălbatică Clotildă", eroina lui Dimov este puternică ("masivă"), "ușor sașie", dar total dezinhibată. Cu înclinații mai degrabă spre vir decît spre femina, Clotilda preia inițiativa și îl seduce pe melancolicul "vîrcolac albastru". În Cină cu Marina, numele propriu conduce spre delicii culinare culese din adîncuri marine. Stînd de o parte și de alta a unei mese imense, în fața celor doi sînt etalate cele mai ciudate feluri de mîncare : "Meduzele roze gătite cu
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
Angelo Mitchievici Ultimul film românesc din anul 2006 îi aparține lui Radu Muntean: Hîrtia va fi albastră" (Premiul pentru Cel mai bun film în cadrul celei de-a doua ediții a Festivalului Internațional de Film Eurasia, desfășurat la Antalya, în perioada 16-23 septembrie). Filmul face parte din seria de war movies, măi apoape, însă, de felul de a
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
aflat în fundal îi curată pe toți. Unul dintre lucrurile care mi se par reușite: Radu Muntean nu mai reia acest final. La sfîrșit avem doar o explicare a scenei: parolă, cea care dă și titlul filmului, " Hîrtia va fi albastră", valabilă pentru trupele MI, nu este cunoscută și de cei de la armată. Solicitați să se identifice, cei din TAB dau singură parolă pe care o știu, șunt luați drept teroriști, aceeași confuzie că și în cazul lui Coști, si șunt
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
lor nu are cum să desființeze ceva ce depășește puterea lor de decizie. Este ceva care există pur și simplu. Și este mai mult decât au ei chef să accepte. Eu am apărut în univers ca hoinar și ca lup albastru, și nimeni nu va avea cum să înțeleagă vreodată că acest lucru este absolut esențial, în directă legătură cu acele adevăruri la care nu oricine are acces... Așa a fost: am găsit solzii aurii, am întâlnit-o pe Iasomia în
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
alergat cu Regele Lup... am vorbit cu spiritual muntelui și m-a pândit Pantera dintre ierburi. Și licuricii au venit după mine. Aceste lucruri s-au petrecut întocmai astfel. Este adevărat. Am zburat cu aripi argintii, mi-am zbârlit blana albastră și am aflat o mulțime de adevăruri miraculoase despre întregul univers, în esențialul său infinit. Ar fi inutil să încep să argumentez aici ceva ce n-am nevoie să argumentez. N-am de ce să apăr cu orice preț aceste rânduri
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]