1,494 matches
-
motere" (mouvoir), verb latin care înseamnă ,,a mișca" plus prefixul ,,e", adică ,,a te da la o parte" sugerând că tendința de a acționa este implicită în orice emoție. Sentimentele de bază influențează mișcările instinctive ale corpului și de asemenea alchimia comunicării interindividuale, pe care Daniel Goleman a intitulat-o inteligența emoțională. Fiecare emoție și sentiment pregătește corpul pentru o reacție diferită și determină anumite gesturi, completându-l astfel pe autor 50 (imagini preluate din Desmond Morris, 1997): a) furia accelerând
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Ele ne pot umbri mintea pentru o vreme, ca un fel de nor emoțional (p. 100). Cercetătoarea nord-americană consideră că ne putem schimba aceste scheme mentale (rigide și înguste, automate și ineficiente în relațiile cu semenii) și numește acest proces alchimie emoțională. Ea se referă la "transformarea unei stări emoționale confuze, cețoase în claritate și iluminare" (idem, p. 17). Presupune, mai întâi, o cunoaștere a schemelor (de inadaptare). Dacă ne observăm prin contemplație obiceiurile emoționale, scrie psihologul nord-american (2002), în cele
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
se transformă în izbucniri, teama în pierderea siguranței, suferința în lacrimi și groază. Or, rafinarea cunoașterii de sine presupune observarea impulsului dinainte de a acționa în virtutatea lui, astfel încât să putem hotărî dacă să îi dăm curs sau nu. Putem realiza alchimia emoțională fie prin intermediul contemplației, fie prin cel al relațiilor interpersonale. Contemplația poate schimba modul în care ne raportăm la stările emoționale și maniera în care (ni) le percepem; nu înseamnă eliminarea acestor stări. Ea este o cultivare a conștientizării, un
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
atenție "înțeleaptă". Contemplația este "o cale de a lărgi sfera conștientizării și de a-i rafina precizia" (idem, p. 17), de a ne calma și elibera mintea de tensiunea și de schema emoțională. Și relațiile pot participa (împreună cu contemplația) la alchimia emoțională. Însă, precizează autoarea, când este vorba de tipare emoționale, relațiile noastre sunt un cuțit cu două tăișuri. "Pe de o parte, schemele pot face ca orice relație să devină un câmp de bătălie emoțional, însă, pe de altă parte
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
May, T. (2008), Gândirea sociologică, București, Editura Humanitas. Baumgart, H. (2008), Forme ale geloziei. Experiențe și încercări de soluționare în triunghiul relațional, București, Editura Trei. Bell, A.H. (2007), Gestionarea conflictelor în organizații, Iași, Editura Polirom. Bennett Goleman, T. (2002), Alchimia emoțională, București, Editura Curtea Veche. Berne, E. (2006), Ce spui după "Bună ziua"? Psihologia destinului uman, București, Editura Trei. Berne, E. (1981), Gamea People Play. The Psychology of Human Relationship, Londra, Penguin Books. Boncu, Șt. (2006), Negocierea și medierea. Perspective psihologice
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
servit lui Vasile Alecsandri drept punct de plecare în Istoria unui galbân), O execuție, Istoria arapului de la Veneția, „adevărata istorie a arapului Othelo, care a dat lui Șekspir materie la tragedia sa”, ca și relatări asupra magnetismului animal, note despre alchimie ș.a. Autorul preferat este E.T.A. Hoffmann. L. era interesat deopotrivă de valorile morale, de unde prezența în revistă a mai multor fabule ori pilde ( Ochii, O scrisoare a unui părinte către fiul său ce umbla în străinătate spre desăvârșirea meșteșugului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
dar devin „îndemânatici“. În toamna anului 1930, Wittgenstein își începea lecțiile cu câteva exprimări memorabile în această privință: „Nimbul filozofiei s-a pierdut căci acum avem o metodă a filozofiei și putem vorbi de filozofi îndemânatici. Să considerăm deosebirea dintre alchimie și chimie: chimia are o metodă și putem vorbi de chimiști îndemânatici. Dar de îndată ce s-a găsit o EXISTĂ UN WITTGENSTEIN I ȘI UN WITTGENSTEIN II? 239 metodă, posibilitățile expresiei personalității sunt limitate. În epoca noastră există tendința de a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
care nu a citit sau nu a înțeles scrierile lui Frege și Russell. Progresul pe care îl reprezintă utilizarea noii logici matematice în filozofie este comparat cu cel care a fost înfăptuit prin trecerea de la astrologie la astronomie, sau de la alchimie la chimie. Judecățile lui Wittgenstein sunt nu numai în spiritul, ci, uneori, chiar în litera exprimărilor lui Russell. La rândul său, acesta simte pentru noul său student „cea mai perfectă simpatie intelectuală“. „Noi amândoi posedăm“, va scrie Russell, „aceeași pasiune
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
pentru claritate, simțul nuanțelor, acuratețe, rigiditate, exactitate, precizie, paradox, fapt ce l-a determinat să afirme că „nu locuim într-o țară, locuim într-o limbă. Asta înseamnă patrie și nimic altceva”. Lirismului pre-parizian, lamentării valahe i-a urmat o „alchimie internă” ce a presupus autodistrugerea / otrăvirea pentru „a-și face auzite cuvintele”, „pentru a se salva” și a dobăndi o „unitate interioară” cum precizează S. Barsacq. Scriitura-împotriva-sinelui elaborată de Cioran, este cum spune Derrida despre textul platonician, un zoon (o
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2287]
-
Paco Rabane, Tocadilly de Rochas., Eden de Cacharel. Pentru bărbați: Héritage de la Guerlain. Leu Datorită energiei solare pe care o aveți, folosiți parfumurile ce exprimă vitalitatea prin note florale și de pădure. Ele favorizează perseverența, acțiunea, spiritul de dominare - o alchimie regală. Parfumurile pe deplin potrivite leoaicelor cura joase, altruiste, dar și posesive sunt cele subtile, rafinate, elegante: Calèche de Hermes, Femme de Rochas, Sublime de Patou, Knowing și Youth Dew de Estée Lauder, Donna de Troussardi. Pentru bărbați: Antaeus de
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
carnet de operațiuni. El transformă - ca să folosim terminologia lui Jankélévitch - nu-știu-ce-ul și mai-nimic-ul Într-o nostalgie cu ochii deschiși a ireversibilului. Nostalgia maladivă, fascinația cenușiului, dificultatea de a trăi, conștiința melancolică a imposibilității atingerii absolutului intră, În proporții variabile, În alchimia derutantă a sinuciderii. Nici albedo, nici nigredo, sinuciderea e, pentru toți scriitorii care au experimentat-o, o ieșire. O despărțitură, un drum scurt și luminos spre altceva. E greu să-l definim, pentru că nici unul dintre ei nu ni l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
logică a acumulării violente de detalii atroce, de sentimente greu de suportat și de frustrări care se adună În cascadă. Nici unul dintre aceste detalii, considerat singur, nu ar conduce, În mod normal, la ideea sinuciderii. Prin combinarea lor, Într-o alchimie a Răului, se ajunge Însă la tensiuni insuportabile și la construirea obsesională a salvării prin dispariție fizică. În aceeași măsură, se poate vorbi de un cod al onoarei și de un gentleman’s agreement pe care Drieu Îl face cu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și exotică, RL, 1980, 7; D. Micu, Valențe ale fantasticului, LCF, 1980, 10, 11; Aurel Sasu, „Te iată iarăș singur”, ST, 1980, 5; D. Micu, La „rădăcini”, RL, 1981, 14; G. Muntean, Valorificarea modernă a etnosului, RL, 1982, 22; Paleologu, Alchimia, 112-120; Diaconescu, Dramaturgi, 1983, 251-256; Mihai Ungheanu, Valeriu Anania, „Rotonda plopilor aprinși”, LCF, 1983, 30; Șerban Cioculescu, „Ș-altul e vâlcean...”, R, 1983, 8; Firan, Profiluri, 22-26; Măciucă, Motive, 77-81; Laurențiu Ulici, Singurătatea ca destin, RL, 1988, 16; Dan Stanca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
tehnic și discursul obișnuit este mai mare aici și are mai multe șanse să inducă în eroare. Există ceea ce Jackall (1980: 52-53) numește "o neîncredere față de valori intangibile care amenință să submineze atingerea obiectivelor calculate". Această neîncredere conduce la o "alchimie greșit direcționată a moralei spre pragmatică" și are drept consecință utilizarea unui "vocabular neutru". Jackall dă drept exemple "stabilirea prețului" pentru fixarea prețului, "rezolvarea problemei" și "asigurarea că lucrurile nu vor scăpa de sub control" în cazul mărturiilor false, a furturilor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
care, cel puțin în ultimele sale opere, l-a urmat pe Sfîntul Augustin, condamnînd toate minciunile (cf. Bok 1978:37 ff., 295 n.15; Kant 1930:224-229), și se leagă mai puțin de începuturile științei moderne, apropiindu-se totuși de alchimie și astrologie (cf. Uberoi 1978). Moraliștii secolului al XX-lea au tendința de a aproba minciunile inofensive și pe cele sociale, în timp ce dezaprobă minciunile rău intenționate. Condamnarea fără nici o discriminare a tuturor minciunilor, care îi aparține lui Kateb (1980), este
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ca și franceza. Intonațiile din franceză seamănă mai mult cu cele din dari. La sfîrșitul frazelor, accentele cad. Sunt două limbi retorice, spre deosebire de engleză, pe care o consider mai degrabă o limbă funcțională, și de germană, care e mai gramaticală. Alchimia dintre cuvinte, așezarea lor în frază, ritmul, tonalitatea. Aceeași idee poate fi exprimată în mai multe moduri. Lucrez și relucrez fiecare frază, fiecare cuvînt pentru a găsi ritmul potrivit. Am dorit să creez o punte între Orient și Occident. Chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
culisele unei reușite literare, la finele căreia te întrebi dacă mecanismele ce pun sub lupă așa-zise coduri și formule savante destinate asigurării unei căi regale în literatură nu se reduc, pînă la urmă, la acea magie pură, la acea alchimie impalpabilă între un om, un text, un moment. Dincolo de bloguri și strategii demne de un Sun-Tzu al literelor, dincolo de justificări și inutile întrebări retorice, totul se închide în relația intimă, individuală, exclusivă, dintre un cititor și o carte. Care e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din toate zările Europei (amintim doar pe Fernando Savater, Roland Jaccard, Sylvie Jaudeau, Sorin Alexandrescu, Florin Țurcanu, între mulți alții), savuros moderați de George Banu și Horia-Roman Patapievici. Abordările, foarte variate ca stil și tematică, au reușit să evidențieze o alchimie cu totul specială între două orizonturi, două culturi, două limbi diferite, rezultanta fiind o expresie unică a unui pesimism jubilatoriu și a unei formule paradoxale care, departe de a închide gîndirea într-un impas, oferă soluția unei cunoașteri complexe și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fabulos. Dar aparențele sunt înșelătoare: nici o „piatră filosofală” nu satisface setea noastră de adevăr, nici o transmutație miraculoasă nu ne este livrată la capătul acestor relatări, când grandilocvente, când naive, când hermetice, când pur narative: adevăratul Opus Magnum, marea operă de alchimie constă, aici, în rostirea poetică însăși. Actul de a poematiza și parcurgerea poemului n-au nevoie de nici o concluzie teoretică, de nici un „extract” ideativ al poeziei, spunerea poetică nu are altă spusă decât pe sine însăși, în deplina integritate a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
229-230; Nicolae Ciobanu, „Missa Solemnis”, RL, 1972, 8; Liviu Leonte, „Missa Solemnis”, CRC, 1972, 10; Daniel Dimitriu, „Missa Solemnis”, CL, 1972, 4; Ion Pop, „Missa Solemnis”, ATN, 1972, 4; Nicolae Manolescu, Critici și poeți, RL, 1973, 12; Mihai Dinu Gheorghiu, Alchimia versului: între real și ficțiune, „Alma Mater”, 1973, 7-8; Andriescu, Relief, 120-127; Ciobanu, Incursiuni, 101-106; Piru, Poezia, II, 473-477; Ungheanu, Arhipelag, 233-236; M. Nițescu, Un romantic deghizat, VR, 1976, 6; Constantin Coroiu, Dialoguri literare, I, Iași, 1976, 146-156; Laurențiu, Eseuri, 236-242
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
editoriale la zi. Scrierile clasicilor sunt abordate din perspectiva unor concepte ale teoriei și criticii actuale, urmărindu-se identificările miturilor și arhetipurilor recurente. Bunăoară, lectura Poveștii lui Harap Alb de Ion Creangă se face pe baza teoriei arhetipurilor și a alchimiei, iar motivul Ondinei eminesciene este apropiat de mitul creației. Pastelurilor lui Vasile Alecsandri li se valorifică semnificațiile date de „calorismul” extremelor nord-sud (ger-căldură), de diferențierile între parnasianismul pastelurilor hibernale și impresionismul celorlalte, punându-se în evidență imagismul descriptiv relaționat cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
2003. Cu un limbaj prețios și o hermeneutică ostentativă, S. pare să aibă în atenție, mai mult decât anterior, exercițiul diversității metodelor de interpretare - de la decriptarea, în linia Bachelard - Durand, a simbolurilor imaginarului până la fenomenologie, fără să omită referiri la alchimie, cosmologie, ontologie etc. -, și nu o nouă lectură de ansamblu a operei. Pe de altă parte, criticul dialoghează polemic cu detractorii lui Nichita Stănescu, încearcă să explice mecanismele „clasicizării premature” și ale „mitizării” poetului ori deplânge aviditatea acestuia în a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
Adam, Planetariu, 187-191; Râpeanu, Scriitori, 5-12; Dinuța Marin, N. Iorga și creația populară, București, 1986; Băncilă, Portrete, 167-180; Nicolae Dragoș, Mihai Stoian, Drumeț în calea lupilor. Filmul unei existențe reale liber interpretată, București, 1987; Holban, Literatura, I, 257-269; Mircea Muthu, Alchimia mileniului, Cluj-Napoca, 1989, 140-146; Marin Sorescu, Iorga, poetul, L, 1991, 3, 4; D. Micu, Iorga în corespondență, CC, 1992, 5-6; N. Iorga. Opera, omul, prietenii, îngr. Valeriu Râpeanu, București, 1992; Valeriu Râpeanu, N. Iorga, Mircea Eliade, Nae Ionescu, București, 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
mai este bună de nimic, doar să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni (Mt 5,15). Reacționând la această provocare, papa Grigore l-a excomunicat pe Elia (p. 234-235). A unsprezecea vină a fost că el practica alchimia... (p. 235). Cea de-a douăsprezecea vină a fost aceea că, după ce a fost demis și hoinărea cu împăratul, într-o zi a mers într-un convent al fraților minori și, convocându-i în capitul, a început să demonstreze inocența
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
află pe latura de nord a lacului Maggiore, la câteva mile de Locarno. Pentru mulți intelectuali, numele Ascona se leagă de ideea constituirii aici a unei comunități spirituale pe principii creștine și oculte, unde urma să se practice, printre altele, alchimia și ascetismul. Inițial, ideea proiectului ar fi aparținut poetului Ludwig Derleth. De la el ar fi preluat-o mentorul de mai târziu al Eranos-ului, Olga Froebe-Kapteyn. Personaj celebru în memoria participanților la sesiunile Eranos (bineînțeles și în cea a lui Jean
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]