1,931 matches
-
să nimicească speranțele primilor deportați iudaici în invulnerabilitatea Ierusalimului și, prin urmare, să-i întărească, după zdrobirea orașului sfânt 35. În această primă perioadă a predicării sale, lezechiel anunța apropiatul sfârșit al Ierusalimului, urmare ineluctabilă a necredinței lui Israel. O alegorie (cap. 23) compară Israel și Samaria (Iuda) cu două surori care, deși erau iubite de către Iahve, "s-au desfrânat în Egipt, din tinerețile lor" și și-au continuat adulterul cu asirienii și babilonienii. Lezechiel revine continuu la tema femeii adultere
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Proză pentru poeți. Primul număr oferă un text al lui Alexandru Balaci intitulat Mama, o poezie a emoțiilor simple, în care figura feminină pare a se desprinde din miturile satului tradițional; unul al lui George Meniuc, Clasa III-a, o alegorie a existenței umane, un poem al întrebărilor fundamentale, în care se conturază un tablou sumbru al contemporaneității, al dezorientării umane: "Se vestește a ploaie, a vânt, nu se știe.(...)// Răsăritul pașilor tăi, răsăritul acesta nou./ De undeva, din jalea norodului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
feminitatea aceasta tulbure se dovedește adesea salvatoare. Voce fără trup, venind din înalt, dar și din negură, destramă iluzia și lasă loc renașterii. Exclamațiile care pigmentează textul țin poate de retorica romantică, dar structura poemului e apropiată de cea a alegoriei baudelairiene. Spațiul exterior e cel al angoasei care își ia libertatea să capete proporții "cosmice". Lumina este "închisă", "asediată", pentru a avea acces la ea trebuie să se deschidă "porțile" turnului, un simbol ascensional, dar și unul al sinelui care
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cafenie, Fanții, Salomeea), altele par a fi titluri desprinse din ziare (Fapt divers, Moment solemn) sau fac, pur și simplu, trimitere la o modalitate de creație (Proiect abandonat de madrigal, Conspect de toamnă, Cântec de hârtie, Preparative pentru tăcere, Retrospecție, Alegorie generală), sunt mult mai puține titlurile evident metaforice (Demonul sângelui, Fruntea Soarelui-Rece). Titlurile acestea descriptive, multe dintre ele formate dintr-un singur cuvânt, maximum două sunt oricum redimensionate, redefinite prin textul în sine, nimic nu rămâne atât de simplu precum
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prin textul în sine, nimic nu rămâne atât de simplu precum pare. 3.2. Intertext. Certitudine și incertitudine - jocul probabilităților Discutarea și rediscutarea modalităților de scriitură este un procedeu care-i apropie pe acești poeți de literatura postmodernistă. La Tonegaru, Alegorie generală pune în discuție, încă din titlu, o modalitate de contrucție a textului. Procedeul stilistic al alegoriei a fost destul de des utilizat, indiferent de epoca literară, de generație. Termenul "generală" nu face decât să transpună textul din registrul serios în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
incertitudine - jocul probabilităților Discutarea și rediscutarea modalităților de scriitură este un procedeu care-i apropie pe acești poeți de literatura postmodernistă. La Tonegaru, Alegorie generală pune în discuție, încă din titlu, o modalitate de contrucție a textului. Procedeul stilistic al alegoriei a fost destul de des utilizat, indiferent de epoca literară, de generație. Termenul "generală" nu face decât să transpună textul din registrul serios în cel ironic, parodic. Distanțarea de literatura anterioară se face și în incipitul textului, prin adverbul "de mult
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
accepta pentru mult timp alunecările fanteziei, textul serios - dacă poate fi numit așa un text care nu are niciun moment pretenția asta - se tranformă rapid în parodie. Apele mari reia o metaforă a literaturii din toate timpurile, refăcându-i semnificația, alegoria univers uman-natură e transformată în joc al analogiilor. Personificarea spațiului citadin conduce la o desfășurare ciudată de secvențe în care obiectele împrumută ceva din automatismul oamenilor, " Răsucind toracele acoperit cu afișe/ copacul se înclina, spunea: "Îndurare" -/ pudic acoperit cu afișe
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
transgresării limitelor, dar și una a revoltei chiar și împotriva scrisului însuși. Ironia e și aici prezentă "Nu vă temeți, prieteni, zburăm/ iată-ne sus, peste timp, peste om,/ în curând îi veți vedea pe Dante și pe Adam/ mâncând alegorii din același pom", numai că de data aceasta ironia este una amară, care se combină cu revolta de pe finalul textului, "Mai sus, mai sus! - vom trece de Dumnezeu,/ - pământul este o virgulă, cerul un ban -/ de sete, de veacuri suntem
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de Dumnezeu,/ - pământul este o virgulă, cerul un ban -/ de sete, de veacuri suntem beți," (Odă). Atât universul real, cât și cel ideal nu mai pot fi interpretate decât prin prisma literarului: "îi veți vedea pe Dante și Adam/ mâncând alegorii din același pom", granițele dintre lume și text fiind șterse. Recitirea lumii ca pe un imens text se realizează din aceeași perspectivă parodică și în poezia lui Lucian Vasiliu. "Dumnezeu este singura metaforă/ (...) într-un câmp petrolifer" (De anima). Și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ca jandarmii italieni la chipiu/ iar alții păstrau integral geometria în Oceanul Celest/ unde Luna enormă chelie plutea printre tot ce nu era viu./ (...) și revenea lustruită pe talazuri lângă stelele veștede/ de care visătorii anină caligrafia romantismului pe cer." (Alegorie generală). Este motivul asupra căruia revine cel mai des Constant Tonegaru într-o manieră demitizantă și totodată novatoare: viziunea poate fi modificată sub influență bahică așa cum sugerează și titlul, Puțin alcool, totuși fără a exclude nota polemică: "Cum stelele s-
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
114, 115, 116, 117, 120, 121, 123, 124, 126, 151, 158, 161, 162, 163, 164, 165, 166, 167, 168, 170, 173, 176, 184, 185, 190, 191, 192, 193, 196, 204, 210, 211, 218, 219, 220, 226, 227, 240, 244, 246 Alegorie generală, 166, 219 Tonegaru. Constant Amurg, 165, 191, 226 Apele mari, 176, 218 Cântec pe hârtie, 124, 170, 204 Conspect de toamnă, 184, 211, 218 Cruciera, 126 Cules de rod, 169 Debemur morti, 163 Decor, 185 Demonul sângelui, 120, 175
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
era postmodernă. În inima acestor dezbateri stă faptul că cercetătorii, criticii și scriitorii văd într-o operă literară opusul uneia care este făcută pentru a demonstra lucruri care transcend "literarul". În al treilea rând aceste texte sunt literare pentru că, în calitate de alegorii sociale, evită retorica directă în favoarea unei figurativități, sau a unei rezonanțe literare care ascunde în ea posibilități de interpretare diferite, incluzând aspecte etice, existențiale, filozofice și culturale într-o manieră care poate fi asociată cu forma tradițională a cuvântărilor și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lui lume muzicală" (11). Așadar, este vorba de oportunitatea refuzată și nu de diferența rasială. Însă Hearn nu încheie printr-o reprezentare compătimitoare a oportunității refuzate. În schimb, el profită de acest șuierat uman pentru a sugera, sub formă de alegorie socială, că îi oferă lui Jones imagini și percepții ale "celorlalte" lumi, de altfel inaccesibile societății civilizate: Probabil că pentru el Cântecul Vaporului este cel mai iubit dintre toate sunetele muzicale, o importantă sursă care a captat amintirile lui de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
propriu, prin apelul la un numitor comun al dialectelor și aspectului exterior, Cahan a încercat să reducă distanțele retorice și culturale - să depășească "scindarea" de care vorbea Rischin - dintre subiectivitățile alienate care se confruntă una cu Cealaltă. În aceasta constă alegoria culturală. Astfel, ar fi poate potrivită constatarea conform căreia jurnalismul literar din această perioadă nu s-a opus doar curentului principal de jurnalism obiectiv, ci și academiei de literatură: Theodore Dreiser a inclus în romanul Sora Carrie materiale publicate anterior
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de ani romanul lui Truman Capote, Cu sânge rece, și pe cel al lui Norman Mailer, Cântecul Călăului, care în încercarea de a înțelege subiectivitățile criminalilor condamnați, au devenit clasici ai noului jurnalism din perioada 1960-1970, iar operele lor sunt alegorii ale părții întunecate a experienței americane. Crane, Hearn și Dreiser se opun și ei concluziilor majore, sau imaginii distanțate a trecutului absolut, pentru a se confrunta cu prezentul neconcludent al unei lumi nedeterminate, sub forma unei oglinzi a nedeterminării fenomenologice
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
miasmă care nu a putut fi acoperită de nici o cantitate de tămâie. "Astfel, preoții s-au grăbit să termine ritualurile funerare și s-au întors imediat tremurând la casele lor" (107). Pentru Vitalis, moartea regelui a fost o omilie - o alegorie spirituală - despre vanitatea rangului lumesc: "Iată, vă arăt la toți din ce este făcută loialitatea oamenilor... Atunci când domnitorul drept a căzut, au început fărădelegile și s-au arătat în jefuirea celui care fusese răzbunătorul jafurilor" (103). Totuși, în alte cazuri
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
primul rând: "Dorind să văd o priveliște către ocean mai bună decât până acum... am mers la Cape Cod" (3). Dar schițele nu sunt numai o interpretare transcedentală, deoarece sunt pline de construcție de scene, dezvoltarea caracterului personajelor, dialog și alegorii sociale. Despre naufragiul de la începutul cărții, Thoreau scrie: Puțin mai departe se adunase un grup de oameni în jurul ofițerului de punte al navei St. John, care își spunea povestea. Era un tânăr slab, care vorbea despre căpitan ca despre stăpân
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
unei crize de epilepsie și se adună o mulțime: Între timp alții cu pasiuni extraordinare pentru informații abstracte statistice îl întrebau pe băiat: "Cum îl cheamă?", " Unde locuiește?"" (When Man Falls a Crowd Gathers, 107). Și Crane și Thoreau oferă alegorii sociale despre cei ce deviază traumele, în acel caz, evaluând ce este abstract din punct de vedere statistic și, în celălalt, comportamentul de parcă ar avea un pariu de onorat dar nu ar avea nici un interes personal față de subiect. Prin această
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
un pariu de onorat dar nu ar avea nici un interes personal față de subiect. Prin această metodă a ironiei Thoreau și Crane își confruntă cititorii cu problema subiectivităților care evită implicarea lor cu Celălalt. Astfel de caracterizări pun în opoziție o alegorie despre ceea ce reprezintă jurnalismul narativ literar: încercarea de a implica subiectivități. Având acest lucru în vedere, putem explica parțial de ce serializarea manuscrisului în Putnam's a încetat brusc după capitolul 4. Editorul (și prietenul) lui Thoreau, George William Curtis s-
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
putea ordona să le vărsăm în grădinița domnului Directeur [al închisorii] în care se zvonea că acesta cultiva trandafiri pentru fiica lui" (87). În plus, asemeni lui Thompson cu vreo cinzeci de ani mai târziu, Cummings se va orienta spre alegoria burlescă, parodiind cartea alegorică a lui John Bunyan, Călătoria Creștinului (The Pilgrim's Progress), inspirându-se din titlurile de capitol ale acestuia din urmă: "I Begin a Pilgrimage" ("Îmi încep călătoria"), "A Pilgrim's Progress" ("Călătoria unui Creștin"), "An Approach
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Mark Edmundson, literatura ca discurs reușește să scape în cele din urmă de finalul critic, deoarece "nu necesită explicații" (31). Altfel spus, Edmundson este doar unul dintre numeroșii critici care au considerat că literatura poate oferi mai multe sensuri - sau alegorii - și că nu se limitează doar la un sens definitiv. Literatura analizează și vede ambiguitatea ca ambiguitate, în timp ce știința, sau cel puțin știința laplaciană, susține că noțiunea de "ambiguitate" este descifrabilă și poate fi determinată în cadrul acestui sfârșit critic. Literatura
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
contemporani. Spre exemplu lucrarea lui Tony Horwitz Confederates in the Attic mi se pare a fi eligibilă în această direcție datorită distanțării sensibile a modului de a judeca lucrurile. Una din consecințe este aceea că poate fi clasificată drept o alegorie socială. Pe de altă parte Bright Shining Lie a lui Neil Sheehan, care a și primit premiul Pulitzer, mi se pare mult mai problematică, pentru că aici proza este mult mai flască și obiectivă. Cu alte cuvinte, ultimul sfert de secol
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
275, 329 Ade, George, 65, 66, 329, 348 AEJMC (Association for Education in Journalism and Mass Communication), 23, 301, 329 Agee, James, 41, 197, 221, 266, 284, 325, 329, 338; Let Us Now Praise Famous Men, 10, 117, 198, 238-241 alegorie socială, 110, 311 alegorie, 110, 125, 173, 311 Allenby, Gen. Edmund H. H., 218 American Guide Series (Federal Writers Project), 228 American Journalism Review, 318, 340 analiză estetică, 324 Anderson, Chris, 23, 26, 31; Theory, Criticism, Pedagogy, 232, 233, 235
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
65, 66, 329, 348 AEJMC (Association for Education in Journalism and Mass Communication), 23, 301, 329 Agee, James, 41, 197, 221, 266, 284, 325, 329, 338; Let Us Now Praise Famous Men, 10, 117, 198, 238-241 alegorie socială, 110, 311 alegorie, 110, 125, 173, 311 Allenby, Gen. Edmund H. H., 218 American Guide Series (Federal Writers Project), 228 American Journalism Review, 318, 340 analiză estetică, 324 Anderson, Chris, 23, 26, 31; Theory, Criticism, Pedagogy, 232, 233, 235, 238, 324 Anderson, Sherwood
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ar fi Puterea, Libertatea și Creația, pun problema unei democrații pe care femeia începe să o cucerească. Pariziana este în căutarea și aflarea soluției, care trebuie însă mereu inventată. Femeia pariziana este o formă originală de manifestare a modernității, o alegorie a modernității. Femininul francez schițează unele scenografii originale ale modernității. 1.1. Femeia pariziana în imaginarul colectiv și individual Epoca modernă a fost decisivă pentru identitatea Parisului și a Parizienei sub toate aspectele. Pe parcursul secolului al XIX-lea Franța s-
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]