1,684 matches
-
urmă, Almind și colaboratorii au sugerat existența asociației alelei 972Arg cu T2DM [3]. Ulterior au fost efectuate mai multe studii pe loturi de rude sănătoase ale pacienților cu T2DM, unele dintre acestea (dar nu toate) stabilind existența unei asociații între alela 972Arg și prezența insulinorezistenței [58]. Ulterior s-a arătat că polimorfismul Gly972Arg se asociează și cu obezitatea, iar la pacienții obezi, alela 972Arg este puternic asociată cu parametri metabolici caracteristici sindromului de insulinorezistență [10]. Mai recent s-a dovedit că
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
de rude sănătoase ale pacienților cu T2DM, unele dintre acestea (dar nu toate) stabilind existența unei asociații între alela 972Arg și prezența insulinorezistenței [58]. Ulterior s-a arătat că polimorfismul Gly972Arg se asociează și cu obezitatea, iar la pacienții obezi, alela 972Arg este puternic asociată cu parametri metabolici caracteristici sindromului de insulinorezistență [10]. Mai recent s-a dovedit că la purtătorii alelei 972Arg, celulele beta au un conținut scăzut de insulină, un număr redus de granule secretorii mature și o capacitate
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
prezența insulinorezistenței [58]. Ulterior s-a arătat că polimorfismul Gly972Arg se asociează și cu obezitatea, iar la pacienții obezi, alela 972Arg este puternic asociată cu parametri metabolici caracteristici sindromului de insulinorezistență [10]. Mai recent s-a dovedit că la purtătorii alelei 972Arg, celulele beta au un conținut scăzut de insulină, un număr redus de granule secretorii mature și o capacitate insulinosecretorie redusă [58]. Astfel, această mutație ar putea fi implicată în apariția insulinorezistenței dar și a unui defect insulinosecretor, putând contribui
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
a indicat un posibil efect asupra capacității insulinosecretorii dar nu și asupra sensibilității țesuturilor la insulină sau a riscului de T2DM [30]. În ceea ce privește implicarea genei ApoE, este cunoscut că în populația generală există trei izoforme ale ApoE, codificate de trei alele diferite ale genei, codificate ε2, ε3 și ε4. Studiile de până acum nu au putut evidenția implicarea acestor alele în riscul T2DM [75] dar există date despre asocierea alelei ε2 cu riscul crescut de apariție a nefropatiei diabetice [5]. PPAR
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
de T2DM [30]. În ceea ce privește implicarea genei ApoE, este cunoscut că în populația generală există trei izoforme ale ApoE, codificate de trei alele diferite ale genei, codificate ε2, ε3 și ε4. Studiile de până acum nu au putut evidenția implicarea acestor alele în riscul T2DM [75] dar există date despre asocierea alelei ε2 cu riscul crescut de apariție a nefropatiei diabetice [5]. PPAR reprezintă un grup de receptori nucleari implicați în reglarea transcripției mai multor gene. Ei fac parte din aceeași familie
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
în populația generală există trei izoforme ale ApoE, codificate de trei alele diferite ale genei, codificate ε2, ε3 și ε4. Studiile de până acum nu au putut evidenția implicarea acestor alele în riscul T2DM [75] dar există date despre asocierea alelei ε2 cu riscul crescut de apariție a nefropatiei diabetice [5]. PPAR reprezintă un grup de receptori nucleari implicați în reglarea transcripției mai multor gene. Ei fac parte din aceeași familie de receptori nucleari ca și receptorul pentru acidul 9-cis-retinoic (RXR
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
populația generală și mai amplu studiat este polimorfismul Pro12Ala al genei PPAR-?2. Purtătorii variantei Ala12 prezintă se pare un BMI mai scăzut, risc mai mic de apariție a T2DM și chiar creșterea sensibilității tisulare la insulină. [28,84] Dimpotrivă, purtătorii alelei Pro12 ar prezenta se pare un risc de 1.25 ori mai mare de a dezvolta T2DM comparativ cu homozigoții Ala12Ala [4]. Datele sunt oarecum contradictorii deoarece mai recent, un grup finlandez a indicat că pacienții cu toleranță alterată la
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
se pare un risc de 1.25 ori mai mare de a dezvolta T2DM comparativ cu homozigoții Ala12Ala [4]. Datele sunt oarecum contradictorii deoarece mai recent, un grup finlandez a indicat că pacienții cu toleranță alterată la glucoză purtători ai alelei Ala12 ar prezenta un risc de 2 ori mai mare de progresie către T2DM comparativ cu homozigoții Pro12Pro [52]. Este de remarcat totuși că la acești pacienți cu IGT, în cazul respectării unui program intensiv de modificare a stilului de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
factorilor respiratori nucleari [29]. Gena PGC-1este localizată pe cromozomul 4p15.1 și este înalt polimorfică (au fost identificate cel puțin 7 polimorfisme de tip SNP). Studiul acestor polimorfisme pe 684 subiecți cu T2DM și 509 subiecți control a arătat că alela Gly a polimorfismului Gly482Ser se asociează cu un risc relativ de apariție a T2DM de 1,34 [29]. După cum am arătat anterior, transmiterea predominent maternă a T2DM ar putea fi explicată prin existența mutațiilor la nivelul ADN-ului mitocondrial care
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
mutației (Arg64Arg) prezintă o vârstă mai mică la debutul diabetului zaharat [91,93]. În plus, purtătorii mutației prezintă o tendință crescută de creștere în greutate și o frecvență sporită a obezității morbide [22]. Este interesant de notat că mai recent, alela 64Arg a fost asociată și cu insulinemie à jeun crescută și nivel crescut al AGL plasmatici, ambele elemente importante ale sindromului de insulinorezistență [18]. Același grup suedez a descris și asocierea cu T2DM a unui polimorfism Gln27Glu al genei receptorului
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
constă dintr-o tranziție A/T la nivelul exonului 5 care determină o substituție Met229Leu în lanțul aminoacidic. Analiza acestor polimorfisme pe 320 subiecți cu T2DM și 250 subiecți de control a indicat o frecvență semnificativ crescută la diabetici a alelei C a primului polimorfism (p=0.017) precum și a alelei Leu a polimorfismului Met229Leu (p=0.038) [65]. Cele două polimorfisme sunt în strâns asociere disequilibrium, adevăratul locus de susceptibilitate părând a fi polimorfismul de la nivelul regiunii 5’UTR care
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
care determină o substituție Met229Leu în lanțul aminoacidic. Analiza acestor polimorfisme pe 320 subiecți cu T2DM și 250 subiecți de control a indicat o frecvență semnificativ crescută la diabetici a alelei C a primului polimorfism (p=0.017) precum și a alelei Leu a polimorfismului Met229Leu (p=0.038) [65]. Cele două polimorfisme sunt în strâns asociere disequilibrium, adevăratul locus de susceptibilitate părând a fi polimorfismul de la nivelul regiunii 5’UTR care influențează activitatea transcripțională a promotorului genei UCP1. [Mori și col
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
având risc crescut pentru T2DM [63]. Aceste rezultate nu au putut fi confirmate pe o populație din Danemarca [25]. Același polimorfism s-a dovedit a influența distribuția țesutului adipos la femeile de origine europeană și asiatică, în sensul în care alela -55T este asociată cu un WHR crescut [20]. În ultimii ani a început să fie acordat un interes crescând adipocitului în ceea ce privește funcțiile sale de adevărată „celulă endocrină”. Nu vom reveni aici asupra semnificației funcționale a peptidelor hormonale adipocitare care includ
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
Gena adiponectinei localizată pe cromozomul 3q27, face parte dintre cele a căror expresie adipocitară este reglată prin intermediul PPAR?. Un studiu recent a arătat că un polimorfism al genei adiponectinei poate conferi risc de apariție a obezității și insulinorezistenței [85]. Astfel, alela G a substituției 45 T/G din exonul 2 crește moderat riscul de apariție a obezității și insulinorezistenței în cazul subiecților fără risc familial de T2DM [85]. Ulterior aceste date au fost confirmate, descriindu-se chiar un alt polimorfism 276
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
T/G din exonul 2 crește moderat riscul de apariție a obezității și insulinorezistenței în cazul subiecților fără risc familial de T2DM [85]. Ulterior aceste date au fost confirmate, descriindu-se chiar un alt polimorfism 276 G/T, pentru care alela G este asociată cu insulinorezistența [64]. A fost descris chiar și un haplotip 45T/276G care este un mult mai bun predictor al insulinorezistenței decât fiecare polimorfism luat în parte [64]. Și mai recent (iulie 2002), un grup de cercetători
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
45T/276G care este un mult mai bun predictor al insulinorezistenței decât fiecare polimorfism luat în parte [64]. Și mai recent (iulie 2002), un grup de cercetători japonezi a descris un alt polimorfism - Ile164Tre la nivelul exonului 3. Pentru acesta, alela 164Tre s-a dovedit a fi asociată cu T2DM, studiu pe populația japoneză: 218 pacienți cu T2DM și 452 subiecți control [51]. Deși descrisă pentru prima dată doar cu un an în urmă, și deși semnificația ei este deja înconjurată
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
același timp, îi și configurează structura pentru îndeplinirea acestei finalități. Prin urmare evoluția și organizația sunt inconștiente pentru ființă, iar scopul ei este complet ignorat, conchide Paulescu. Ceea ce zigotul conține - in potenția - este în fapt codul genetic, structurat în gene alele (perechi), la rândul lor organizate în cromozomi, caracteristici ca număr și structură fiecărei specii, aspecte pe care genetica avea să le demonstreze cu prisosință mai târziu, confirmând de fapt ceea ce Paulescu deducea prin observație. Trebuie făcută precizarea că genetica abia
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
genetice haploide) și formarea zigotului (diploidia reconstituită genetic); 2. recombinarea cromozomială, care are loc după fecundare și permite o variabilitate care depășește de 8 mii de ori populația globului, fiind practic infinită; 3. recombinarea genică, care se realizează între genele alele și care în fapt este nelimitată dar toate în cadrul strict al speciei și nu în afara ei. De reținut că fiecare tip de recombinare permite exprimarea unor caractere ce vor fi mai mult sau mai puțin compatibile cu mediul în care
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
prin: - unitatea genică - este formată dintr-o genă structurală și una reglatoare, realizând împreună operonul, adică unitatea operațională; - genele sunt perechi - exprimarea lor fiind posibilă în funcție de starea de homozigotism sau heterozigotism, caracterul dominant sau recesiv. Rareori mutația interesează ambele gene alele (perechi); - numărul genelor este extrem de mare, iar mesajul pe care-l poartă este practic infinit, cuprinzând o imensă paletă de caractere ce se pot exprima în condiții date de mediu, realizând în fapt procesul de adaptare. Prezența genelor oncogene, genelor
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și poate produce modificări fenotipice neutre, dăunătoare sau favorabile. Acestea din urmă, prin selecție și transmitere ereditară, realizează subspeciile sau rasele în cadrul speciei. Astfel genele sunt de fapt unități operaționale formate din genă structurală și genă reglatoare (operoni), sunt perechi (alele), exprimarea lor fiind diferită în funcție de starea de homozigotism sau heterozigotism (dominant sau recesiv), iar numărul lor acoperă practic întreaga paletă de adaptare la condițiile de mediu în care individul urmează să trăiască, exprimarea lor fenotipică fiind în funcție de acestea. În plus
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de condiții dovedite a determina sporirea riscul de apariție a HTA: Ereditatea: Studiile care au inclus gemeni au demonstrat că HTA are o componentă genetică în 30-40% din cazuri (22, 23). Interrelația între HTA și susceptibilitatea genetică este poligenică și alelele susceptibile ale unor multiple gene pot interacționa cu factorii de mediu (dietă, efort fizic, stil 24 de viață, răspuns la stres, etc.) pentru a crea un model ereditar al HTA. Transmiterea de tip poligenic este demonstrată prin faptul că incidența
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
clinică primar progresivă H.L.A.-DR4 și H.L.A.-DPB10501 la forma optico-spinală tip Devic ce apare frecvent la asiatici. Pe cromozomul 14 au fost localizate genele pentru lanțurile grele ale imunoglobulinelor. Nu au fost găsite asocieri constante cu privire la polimorfismul alelelor genelor pentru imunoglobuline și SM. Variabilitatea acestora poate fi una din cauzele diferențelor etnice privind susceptabilitatea pentru SM (TUȚĂ S., 2002). Pentru complement ar exista totuși relații mai strânse, în sensul că prezența unor alele nule sau nonfuncționale pentru funcția
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
găsite asocieri constante cu privire la polimorfismul alelelor genelor pentru imunoglobuline și SM. Variabilitatea acestora poate fi una din cauzele diferențelor etnice privind susceptabilitatea pentru SM (TUȚĂ S., 2002). Pentru complement ar exista totuși relații mai strânse, în sensul că prezența unor alele nule sau nonfuncționale pentru funcția C2 au fost asociate 28 cu SM. TUȚĂ S. (2002) remarcă faptul că doar condiția genetică nu este suficientă pentru declanșarea bolii, deși aceasta survine pe un anumit tipar de răspuns imun condiționat genetic, la
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
Ulterior s-a dovedit și o implicare a tuturor acestor componente în procesele din bolile autoimune. Locul ocupat de genele CMH pe brațul scurt al cromozomului 6 este caracterizat de un mare polimorfism, derivat din existența a mai multor gene alele, formate sub influența proceselor de duplicare sau mutație în genă. Practic, reprezintă variante ale aceleiași gene, de unde derivă marea variabilitate fenotipică. Spre deosebire de genele pentru receptori, care variază de la celulă la celulă într-un organism, genele pentru proteinele CMH sunt aceleași
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
clasa I și II-a. Acestea sunt alcătuite similar, din două lanțuri polipeptidice legate între ele prin legături necovalente. Sunt similare ca structură, dar sunt codificate de regiuni genetice diferite: - pentru H.L.A. clasa I-a lanțul alfa este codificat - alelele ce ocupă locusurile A, B și C de pe brațul scurt al cromozomului 6 (pentru locusul A există 25 de alele, pentru B - 32 alele și pentru C - 11 alele). - pentru H.L.A. clasa II-a, atât lanțul alfa cât și
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]