1,537 matches
-
Théâtre - je suis tombé bien bas - priez pour moi“. Nici una dintre aceste scrisori nu avea să ajungă la destinație Înainte ca soarta lui să se fi decis, dar așternerea pe hârtie a unor astfel de hiperbole amuzante Îi mai aducea alinare față de tensiunea reală de care suferea. Repetiția cu costume din ziua anterioară Îi confirmase părerea că piesa avea să izbândească sau să cadă prin propriile sale calități, căci jocul actoricesc era În cea mai mare parte mediocru și aranjamentele scenice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
titlu mai alert“. Henry veni cu una sau două sugestii, pe care Daly le respinse. Într-o stare de exasperare abia stăpânită, Henry Îi trimise o listă cu șaizeci și patru de alternative la titlu: Izbăvirea, Amânarea, Remediul, Eliberarea, Răspunsul, Alinare, Compasiune, Născocire, Remușcare... lista acoperea o foaie Întreagă de hârtie, pe trei coloane. Daly, care părea insensibil la ironie, le respinse pe toate, pentru că nu atrăgeau atenția asupra rolului Adei Rehan - așa cum, desigur, o făcea titlul inițial. În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În timp ce se desfășura, Elizabeth Robins, care stătea Împreună cu dna Hugh Bell În loja absentului Henry James la invitația lui, simți o imensă ușurare În contul autorului, dar și al său propriu, căci Își amintea cât fusese de epuizant procesul de alinare a sentimentelor lui rănite după cronicile dezamăgitoare la Americanul și după anularea spectacolului cu Calea doamnei Jasper și era Încântată să scape de repetarea acestei Îndatoriri. Îl admira enorm pe Henry ca romancier și critic și se simțea privilegiată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
îți plângi de milă, Biată lăcrămioară, Tu pe care Luna e geloasă foc Și după care Soarele nu mai poate sta-ntr-un loc, Cât ești tu de fină și cât de frumoasă, Veșnic necontestată a pădurii crăiasă, Stăpâna umbrelor, alinarea lor, Încântarea tristelor, muză a poveștilor. Lacrima-i în tine de-o pierde cineva, Albă așa ca tine nu găsești în toată lumea, Albă, străvezie, dar atât de călduță. Mândră și supusă, în același timp vitează De mult aștepți la altar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în care îi sclipesc ochii, care mă învăluie cu căldura lor. Azi am pățit ceva. Aș vrea să-i spun lui tot, ca să-mi treacă. El ar ști, m-ar alina, și totul ar trece. Aș vrea o mângâiere, tandrețe, alinare. Am nevoie de iubirea de care el e capabil Tandrețea sa, cuvintele sale dulci, privirea sa Atingerea sa. Când mă privește, nimic nu mai contează. Știi cum te iubesc? Te iubesc cu toată ființa. Sunt în extaz de când te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
plăcut aspect al ei fiind acela că toți cei întâlniți erau fericiți. Cadavrele erau destul de mulțumite și tot așa erau și cei în doliu. Vederea atâtor lacrimi de bucurie, atât de generos vărsate, reprezenta pentru mine o sursă de permanentă alinare. E o remarcă foarte cinică, spuse Vultur-în-Zbor. — Vai, sărmane Yorick! zise Virgil Jones. Viermii îi făcuseră romantismul praf de mult prea mult timp. în tăcerea care a urmat Vultur-în-Zbor a așezat la locul lor toate piesele rămase din puzzle, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în această dimensiune, ca și în a ta, ne suprapunem firile simbolice peste vasta povară obscurantistă a personalității. Astfel cunoașterea adevăratelor forțe care ne guvernează devine foarte dificilă. Dat fiind acest șuvoi nesfârșit de posibilități, îmi consider micile slăbiciuni o alinare. Vultur-în-Zbor stătea nemișcat, cu încheieturile albite de încordare, pumnii încleștați și gura strânsă într-o linie subțire-subțire. — Ei, haide, domnule Vultur, spuse Virgil Jones. Te credeam un suflet mai înțelegător. — Azi urc pe munte, îi aruncă Vultur-în-Zbor. Vreau să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-o. Nu ți-a păsat ce-a lăsat în urmă. Nu ți-a păsat la ce s-a întors. Și tot mai vrei ajutor, sfaturi, îndrumări. Pentru că vrei aceste lucruri, detești faptul că, în sfârșit, și-a găsit și el alinarea. Ce-ți datorează el ție, domnule Vultur? Tu ești cel care-i datorează totul. Nu există onoare într-un om care răsplătește dragostea cu trădare. Virgil a venit în acest loc de refugiu. Lasă-l în pace. — îmi datorează o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lui Alexei, idiotul, vlăstarul râzând de părintele descumpănit, o piesă de șah căzută la pământ, după care înapoi, înapoi spre casă, unde s-a pus jos și s-a uitat în gol. Sărman anacronism îngust la minte, și-a găsit alinarea în brațele curvelor, fiindcă n-a aflat-o într-ale mele, iar acum, când aș fi vrut să-l susțin, nu puteam să-i mai ofer nimic. Privea în gol și fuma, ca și cum moartea s-ar fi împrăștiat odată cu fumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
care se mai găsea În sticlă. O sorb cu Înghițituri largi, sonore, savurând până la ultima picătură. Mă inundă din nou, pentru câteva clipe, Plăcerea. Plăcerea aceea fără de margini, trimisă parcă de o putere nevăzută, care ne cunoaște toate ascunzișurile, Întru alinarea suferinței. Stau În genunchi și mă clatin legănat ca-n adierea unui vânticel călduț. Pătruns de o blânda moliciune, mă las pe spate, cu picioarele răsucite sub mine, și cu brațele desfăcute ca niște aripi mari, Întinse dureros spre ancora
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
generală, renunță să mai miaune de foame, Își atinse cu vârful cozii prietenul care Îl va părăsi, apoi se alătură cu tot corpul de copil și În timp ce-l privea mieros cu ochii săi verzi și strălucitori Începu să toarcă a ... alinare. Până și Lup’șor a uitat să mai latre la Jănică, nepotul de soră al Ochenoaiei, și-a Îndreptat capul către grupul plângăreț, a ridicat numai o ureche și pricepând că prietenul său Va are probleme cu cineva, Îl privi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
step, Crawford o ridică În picioare, Încurajînd-o cu un zîmbet plin de Însuflețire și cu o palmă ușoară. — Biata copilă..., spuse Paula. (Își acoperi fața cu o mînă, Întinzînd-o pe cealaltă către trusa medicală, de parcă ar fi căutat siguranță și alinare În atingerea ei.) Probabil a trăit săptămîni Întregi numai cu tequila și amfetamine. Nu poți să-l convingi pe Crawford s-o ajute? A ajutat-o deja. N-am inima de piatră, Paula. Ea face ce vrea, oricît de groaznic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la mijloc, Eu te-am iubit, copilo, Dar n-am avut noroc. Inel, inel de aur, Focul să te arză Și lumina zilei să nu te mai vază. Că lacrima ce-ți plânge în anii tinereții Nu e de-o alinare, Ci e scurtarea vieții. Adio, dragă Nelo, Eu plec, se lasă seara, Și-ți las ca amintire O mică lăcrămioară. Frumoasă e Constanța, Frumoasă e și viața, Dar mai scumpă și mai dragă Îmi este libertatea! Sunetul dulce al viorii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a născut cu piciorul chircit), o ereditate destul de grea, o sărăcie jalnică În clipa când Îl lasă orfan la trei ani. Și totuși, la numai 10 ani, moștenind titlul de la un unchi al tatălui, George Gordon Byron e lord. Slabă alinare Însă pentru un copil și apoi un adolescent mult prea sensibil, chinuit de handicap, de amoruri precoce (pentru două dintre verișoare, dar și pentru unul din colegii de la Cambridge, a cărui timpurie moarte Îi smulge versuri sfâșietoare), tulburat peste măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Daphne. Am mai mâncat o galetă. — Ce parcă tu n-ai mai avut și alți iubiți, zise Hawkins, ignorând această scăpare, de dragul armoniei. — Am făcut și eu ce-am putut să-mi treacă de inimă albastră și am găsit o alinare de moment în altă parte, dacă la asta te referi, zisei eu cu grație. Presupun că vrei să zici n-ar trebui să încerc să te seduc când îți faci apariția să țipi la mine pentru că m-am îmbătat în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ei. Întotdeauna pudoarea m-a împiedicat să spun „te iubesc“, însă inimii mele nu i-a fost niciodată rușine să iubească. Iar pe Hiba am iubit-o, jur pe Dumnezeu cel Atotputernic, Cel ce ne împarte atât furtuna cât și alinarea, și am numit-o „comoara mea“, fără să știu că ea era de acum înainte tot ce mai posedam, și am numit-o „viața mea“, ceea ce nu era decât un lucru just, deoarece datorită ei mi-a îngăduit Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o copilă din Santa Comba și întîmpinase pentru întîia oară rigorismul social - arunci ni-l putem cu ușurință închipui, în vara anului 1900, petrecîndu-și ceasurile pe care nu le închina studiului, în acea vastă, dură, ascetică Sé, încercînd să găsească alinarea tuturor mâhnirilor precocei sale adolescențe într-o mistică reculegere. Oricare ar fi adevărul, fapt este că Oliveira se pregătește atât de temeinic pentru examenul de admitere în seminar încît reușește printre cei dintâi. Petrece opt ani în seminarul din Vizeu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aduce cei mai buni medici de la oraș anula orice alte considerațiuni. Deci - una peste alta - tata prefera să lase toată situația gospodăriei Într-o stare de echilibru precar (nu lipsită de un oarecare umor plăcut), În timp ce mama Își găsea multă alinare În speranța că lumea iluzorie a bătrânei ei doici nu va fi zdruncinată. Mama știa foarte bine cât de dureros este să-ți fie spulberate iluziile. Cea mai mică dezamăgire căpăta la ea dimensiunile unei catastrofe majore. Într-un ajun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mi se pare degradantă. Încordarea și istovirea pe care le produce creația mă silesc deseori, din păcate, să Înghit o pastilă cu efect puternic care Îmi oferă un ceas sau două de cumplite coșmaruri sau chiar mă silesc să accept alinarea comică a unei moțăieli În miezul zilei, ca un crai senil Împleticindu-se spre cel mai apropiat euthanasium; dar pur și simplu nu mă pot obișnui cu trădarea nocturnă a rațiunii, a umanității, a geniului. Oricât de obosit aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de toaletă. —Ești bine, mamă? a spus. Tata se-ntoarce? Nu știu, draga mea, am zis abia perceptibil. Cum se comportă oamenii în situații ca asta? Sally n-a fost niciodată un copil care să accepte cu ușurință minciunile de alinare; mereu a fost mult prea deșteaptă că s-o pot eu păcăli cu obișnuitele clișee de reconfortare. Avea să vadă în scurt timp dincolo de tot ce puteam eu inventa ca să fac lucrurile să pară mai bune decât erau și, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
la radio - sau, desigur, mă strecuram o vreme sus. Dar de când a plecat Charlie - și mai ales de când m-a prins Sally în dormitor, am încercat s-o las mai moale cu cartonașele mele, așa că mi-am găsit o mare alinare. Acum chiar înțeleg de ce persoanele în vârstă văd televizorul ca pe un prieten din colțul salonului. Cu siguranță combate singurătatea pe care o simt cum mi se strecoară pe la picioare și prin urechi dacă mă opresc prea des să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de armată, meseria, căsnicia, responsabilitățile familiale, nevoia de a cîștiga tot mai mulți bani, toată drojdia care ne trage la fund când nu avem curajul să ne apărăm interesele -, dar nu-mi pierdusem interesul față de cărți. Lectura era evadarea și alinarea mea, consolarea, stimulentul meu preferat: cititul de plăcere, pentru liniștea minunată care te înconjoară când auzi cuvintele autorului reverberându-ți în minte. Tom îmi împărtășise dintotdeauna această pasiune și, după ce împlinise cinci sau șase ani, mă străduiam să îi trimit cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
prin perioade foarte grele. Amândouă au avut căsnicii ratate și amândouă sunt probabil un pic sătule de bărbați. Nu înseamnă că sunt lesbiene și nu înseamnă că relația o să dureze o veșnicie. Ce e rău dacă găsesc un pic de alinare împreună, deocamdată? — Rău e că e scârbos și nenatural. Nu pricep cum poți fi atât de calm, Nathan. Zău dacă pricep. Parcă nici nu-ți pasă. — Oamenii au sentimentele pe care le au. Cine sunt eu să le spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu dibăcie străinilor. Nu este nici măcar aceea de a fantasma eficient pe socoteala unei societăți pentru a o face mai atractivă și vandabilă pe piața mondială, indiferent de ce este „cu adevărat” acea societate. Cu atît mai puțin este vorba despre alinarea angoaselor noastre, ale tuturor, exprimate după chipul și asemănarea fiecăruia, de a ne pierde identitatea, esența, trecutul, valoarea, pe scurt, de a fi afectați în ceea ce sîntem - sau, mai exact, credem că sîntem. Un brand de țară nu își propune
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
morții, au tăgăduit moartea... și au murit... Măi, Fanachi!... continuă moșierul pe un ton resemnat. Ce trebuie să crească, moare... ce trebuie să moară crește, copiii vor fi bătrâni fără să fi fost tineri... Iar noi, bătrânii, nu vom afla alinarea morții. Așa-i, măi... de când lumea e lume!... încheie moșierul oftând. ...Mă gândesc, măi Fanachi la miliardele de oameni dinaintea noastră... și miliardele de după noi, în curgerea lor... Oare, cât timp va curge fluviul denumit „omenire“, și cu ce noimă
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]