4,345 matches
-
a originalității sale specifice, În cadrul principiului social, principiul prin care Înțelegem armonia productivă cu mediul.” Personalitatea se afirma printr-un comportament unic determinat și motivat interior prin organizarea dinamică a sistemelor psiho-fizice ale individului. Orice tendința de uniformizare sau de aliniere univoca a comportamentului la acela al educatorului, orice inhibare a inițiativei și diversității manifestărilor, pun educația În situația de conflict cu personalitatea, făcând din ea un factor negativ pentru dezvoltarea specifică acestuia. Școală trebuie să poziționeze pe educat În poziția
APLICAȚII PEDAGOGICE ALE TEORIILOR ÎNVĂȚĂRII ÎN EDUCAȚIA COPIILOR CU CES. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ofelia IONESCU, Adriana BĂICEANU, Bogdan IONESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2134]
-
în fața jurisdicțiilor administrative și a instanțelor judecătorești; * Stabilității și motivării actului administrativ-jurisdicțional. Administrația publică trebuie să răspundă, în această perioadă, schimbărilor radicale la nivel global de natură politică, geopolitică, socială și economică. Pentru România cea mai mare provocare o constituie alinierea sistemului național al administrației publice la standardele și cerințele celui din Uniunea Europeană. Dar în contextul exploziei tehnologice înregistrate se impune realizarea unei puternice reforme în sistemul administrației publice actuale, previzionarea unor noi structuri administrative care să fie în concordanță cu
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
datorită existenței unui număr de factori care intervin în sens invers, favorizând puternic schimbarea. Studiu de caz INSTITUȚIA PREFECTULUI ÎN CONTEXTUL REFORMEI Așadar, pentru perioada actuala reforma în administrația publică trebuie să răspundă unei duble cerințe: satisfacerea cerințelor cetățenilor și alinierea administrației publice la cea comunitară. În acest context, prefectul devine un actor esențial al schimbării, care trebuie să se angajeze în realizarea unei administrații moderne și deschise parteneriatului. Pentru realizarea unui sistem modern al managementului sectorului public și în vederea continuării
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
pluviozitate); există numai două luni mai uscate, în care ploaia nu se oprește de altfel de tot. În fapt, există o tendință netă de uniformizare generală a contextului climatic pe tot anul, de unde rezultă consecințe importante asupra cărora nu insistăm: alinierea de-a lungul întregului an a activităților agricole, a recoltei, a piețelor etc. Noțiunea de "campanie" nu există (de exemplu, cafeaua, care, spre disperarea responsabililor administrativi, este recoltată tot anul). O ultimă diferențiere fizică, a cărei importanță a fost amintită
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Războiul Rece. Lucrarea susține ideea că pacea democratică a început să genereze efecte de socializare puternice, datorită apariției unei mase critice de state democratice liberale după sfârșitul Războiului Rece. Tendința produsă este similară cu tiparul interpretat de realiștii clasici drept "aliniere" în interiorul unei structuri de putere unipolare. Studiile de caz asupra Germaniei, Chinei și Japoniei identificate drept state cheie cu potențialul de a contesta dominația SUA oferă dovezi care sprijină evaluarea schimbării internaționale. Autorul încheie prin analizarea implicațiilor atacurilor de la 11
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Acest cadru teoretic este folosit pentru explicarea reacțiilor unui număr de trei puteri majore față de colapsul Uniunii Sovietice, precum și a modului în care și-au dezvoltat politica externă după sfârșitul Războiului Rece. Comportamentul interpretat de realiștii clasici (sau "neoclasici") drept aliniere în interiorul unei structuri unipolare este înțeles mai bine în termenii cascadei de norme generate de apariția unui nucleu stabil de state democratice liberale în sistemul internațional. În timp ce presiunile de socializare se supun variației instituționale și culturale interne, impulsul istoric generat
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de cursul istoriei internaționale recente. Evenimentele de la 11 septembrie 2001 și intervențiile americane ulterioare în Afganistan și Irak au creat crize globale majore cu un impact important asupra dinamicii sistemului internațional apărut după sfârșitul Războiului Rece. Mai ales, tendința de aliniere la o mare putere, care a caracterizat primul deceniu al tranziției de la Războiul Rece, pare să se disipeze, iar conflictele structurale de interese dintre statele cele mai puternice au reapărut ca o trăsătură mult mai predominantă a afacerilor internaționale. Fără
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sunt înțelese ca o reacție față de elementele reziduale ale unipolarității din lumea post-Război Rece, atunci există precedente clare ale acestui tipar al evenimentelor în perspectivele realiste convenționale asupra sistemului internațional. De asemenea, postfața comentează semnificația aparentei întreruperi a tendinței de aliniere care a caracterizat primul deceniu de tranziție după Războiul Rece. Considerăm că resurgența politicii de putere după 11 septembrie 2001 reflectă un caz de învățare eșuată a SUA, în mediul internațional permisiv post-Război Rece, și nu că reprezintă un produs
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de securitate depășesc interesele umanitare pentru că statele trebuie să se conformeze imperativului supraviețuirii, iar astfel modelul ciclului de viață al normelor poate prezenta neajunsuri atunci când este transpus în sfera securității. Cu toate acestea, există asemănări puternice între cascada normelor sau "alinierea la norme" asociată cu a doua etapă a modelului propus de Finnemore și Sikkink și tiparul formării alianțelor identificat de realiștii clasici drept trăsătură centrală a relațiilor marilor puteri din lumea post-Război Rece. O ultimă temă recurentă în această lucrare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
în evoluția politicii mondiale. Odată cu colapsul Uniunii Sovietice au apărut forțe puternice care pot să faciliteze răspândirea dinamică a relațiilor pașnice între principalele puteri la nivel global. Prin urmare, reformularea în termeni sistemici a teoriei liberale prezice o formă de aliniere la o mare putere în era post-Război Rece (Huntley, 1996, p. 70). Alinierea se referă la adunarea în jurul unui stat dominant și, de obicei, este pusă în contradicție cu balansarea, care presupune alăturarea la coaliția mai slabă. În mod tipic
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pot să faciliteze răspândirea dinamică a relațiilor pașnice între principalele puteri la nivel global. Prin urmare, reformularea în termeni sistemici a teoriei liberale prezice o formă de aliniere la o mare putere în era post-Război Rece (Huntley, 1996, p. 70). Alinierea se referă la adunarea în jurul unui stat dominant și, de obicei, este pusă în contradicție cu balansarea, care presupune alăturarea la coaliția mai slabă. În mod tipic, balansarea este considerată drept strategia mai des întâlnită, pentru că alinierea implică riscul de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1996, p. 70). Alinierea se referă la adunarea în jurul unui stat dominant și, de obicei, este pusă în contradicție cu balansarea, care presupune alăturarea la coaliția mai slabă. În mod tipic, balansarea este considerată drept strategia mai des întâlnită, pentru că alinierea implică riscul de a fi exploatat de partea mai puternică. Cu toate acestea, în istorie există situații de aliniere, discutate pe larg în literatura de specialitate (vezi Walt, 1984). Huntley compară alinierea, pe care o asociază cu predicțiile liberale, atât
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu balansarea, care presupune alăturarea la coaliția mai slabă. În mod tipic, balansarea este considerată drept strategia mai des întâlnită, pentru că alinierea implică riscul de a fi exploatat de partea mai puternică. Cu toate acestea, în istorie există situații de aliniere, discutate pe larg în literatura de specialitate (vezi Walt, 1984). Huntley compară alinierea, pe care o asociază cu predicțiile liberale, atât cu configurația balanței de putere prevăzută de neorealism, cât și cu inerția instituțională pe care se bazează analiza instituționalistă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
este considerată drept strategia mai des întâlnită, pentru că alinierea implică riscul de a fi exploatat de partea mai puternică. Cu toate acestea, în istorie există situații de aliniere, discutate pe larg în literatura de specialitate (vezi Walt, 1984). Huntley compară alinierea, pe care o asociază cu predicțiile liberale, atât cu configurația balanței de putere prevăzută de neorealism, cât și cu inerția instituțională pe care se bazează analiza instituționalistă. Abordarea liberală oferă motive mult mai puternice de optimism cu privire la viitorul politicii mondiale
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și va produce o pacificare generală a relațiilor între marile puteri este similară cu argumentul potrivit căruia, odată cu sfârșitul Războiului Rece, pacea democratică va genera efecte de socializare dincolo de o anumită etapă din dezvoltarea sistemului internațional. Mai mult, atât metafora alinierii, cât și cea a socializării sugerează un efect de revărsare, în care schimbarea generează un ciclu al progresului, care se auto-impune. Astfel apare o "buclă cauzală dialectică", în care retroacțiunea produsă de sistemul internațional crește șansele răspândirii normelor liberale (Huntley
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sistemice înaintate de paradigmele concurente. Totuși, Huntley recunoaște și că ar fi de dorit o aplicare mai sistematică a ideilor lui la sistemul internațional emergent. Finnemore și Sikkink (1998) reprezintă un alt precedent care indică afinități între dinamica socializării și aliniere. În loc să fie influențați de literatura despre pacea democratică, Finnemore și Sikkink pleacă de la constructivism. Totuși, afirmațiile lor fac trimitere la teme incluse într-o formulare sistemică a teoriei liberale (Mitchell, 2002). Finnemore și Sikkink afirmă că influența normelor poate fi
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Finnemore și Sikkink subliniază că nu toate normele ajung în etapa a doua. Norma atinge un "preaplin" care declanșează cascada numai după ce o masă critică de state o acceptă. În discuția despre ciclul de viață, Finnemore și Sikkink sugerează că "alinierea la norme" și "cascada normei" pot fi folosite interșanjabil pentru a descrie tiparul de comportament din timpul etapei în care este atins "preaplinul" (Finnemore și Sikkink, 1998, p. 893). Autoarele aplică ciclul de viață în cazul unor regimuri internaționale, de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
acestea, cadrul lor ar putea fi aplicat structurii culturale a sistemului internațional. Această modalitate de contopire a intuițiilor liberale cu cele constructiviste indică faptul că, odată cu apariția unei mase critice de state democratice, se pune în mișcare un proces de aliniere la norme (Harrison, 2002; Mitchell, 2002). Putem folosi afinitățile dintre aliniere și socializare ca metafore descriptive pentru a evidenția tendințele comportamentale din sistemul internațional după Războiul Rece, care sunt compatibile cu predicțiile liberale. Cercetările recente arată că, între 1989 și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
internațional. Această modalitate de contopire a intuițiilor liberale cu cele constructiviste indică faptul că, odată cu apariția unei mase critice de state democratice, se pune în mișcare un proces de aliniere la norme (Harrison, 2002; Mitchell, 2002). Putem folosi afinitățile dintre aliniere și socializare ca metafore descriptive pentru a evidenția tendințele comportamentale din sistemul internațional după Războiul Rece, care sunt compatibile cu predicțiile liberale. Cercetările recente arată că, între 1989 și 1999, principalele puteri s-au aliniat în cadrul unei structuri de putere
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
se plasează explicit împotriva principalelor revendicări realiste structurale. Mai ales, ei "găsesc puține dovezi de balansare militară a principalelor puteri din Europa și Asia împotriva unicei superputeri mondiale" (Kapstein și Mastanduno, 1999, p. 4). Argumentul lui Kapstein și Mastanduno privind alinierea poate fi despărțit în două dimensiuni distincte, în funcție de care această tendință poate fi măsurată. Prima dimensiune se referă la tiparele generale ale activității instituționalizate dintre principalele puteri. A doua dimensiune se referă la ajustările de politică externă făcute de fiecare
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
întrucât acesta le permite mai mult spațiu pentru legitimarea puterii (Kapstein și Mastanduno, 1999, pp. 151-157). De asemenea, tiparul cercetat de Kapstein și Mastanduno pune probleme pentru predicțiile instituționaliste referitoare la tiparele generale ale activității instituționalizate. Mai ales, tendința de aliniere arată că tiparele cooperării internaționale acoperă o arie geografică mai mare decât au anticipat instituționaliștii. În termeni de sferă geografică, cadrul oferit de aliniere pentru o tranziție pașnică între principalele puteri este mult mai robust decât logica instituționalistă. În loc să se
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pune probleme pentru predicțiile instituționaliste referitoare la tiparele generale ale activității instituționalizate. Mai ales, tendința de aliniere arată că tiparele cooperării internaționale acoperă o arie geografică mai mare decât au anticipat instituționaliștii. În termeni de sferă geografică, cadrul oferit de aliniere pentru o tranziție pașnică între principalele puteri este mult mai robust decât logica instituționalistă. În loc să se bazeze pe tipare ale interdependenței economice și instituționale, care sunt inegale în interiorul sistemului internațional, alinierea se bazează pe supravegherea și implicarea benignă a puterii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
instituționaliștii. În termeni de sferă geografică, cadrul oferit de aliniere pentru o tranziție pașnică între principalele puteri este mult mai robust decât logica instituționalistă. În loc să se bazeze pe tipare ale interdependenței economice și instituționale, care sunt inegale în interiorul sistemului internațional, alinierea se bazează pe supravegherea și implicarea benignă a puterii hegemonice. Astfel, tiparul general al activității instituționalizate din cadrul modelului alinierii este mai extins decât anticipează teoria instituționalistă. De asemenea, atât neorealismul, cât și instituționalismul întâmpină anomalii în termenii tiparului ajustărilor de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mai robust decât logica instituționalistă. În loc să se bazeze pe tipare ale interdependenței economice și instituționale, care sunt inegale în interiorul sistemului internațional, alinierea se bazează pe supravegherea și implicarea benignă a puterii hegemonice. Astfel, tiparul general al activității instituționalizate din cadrul modelului alinierii este mai extins decât anticipează teoria instituționalistă. De asemenea, atât neorealismul, cât și instituționalismul întâmpină anomalii în termenii tiparului ajustărilor de politică externă identificat în Unipolar Politics. Pe lângă enunțurile generale, studiul lui Kapstein și Mastanduno oferă descrieri valoroase ale "marilor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de fluctuații. Rezultatele indică faptul că sfârșitul Războiului Rece a generat o diversitate de strategii ale actorilor importanți, ceea ce reflectă faptul că preferințele interne au un rol cheie în modelarea reacțiilor față de colapsul sovietic. Editorii apreciază că acest fapt indică alinierea în cadrul unei structuri unipolare. Constrângerile impuse de sistem asupra principalelor puteri sunt relativ slabe, permițând coalițiilor interne un grad ridicat de influență asupra formulării politicii externe. Realiștii structurali ar putea face observația că teoria lor este concepută pentru a explica
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]