2,101 matches
-
mă gândesc, cred că ați mers cam departe cu confidențele, spuse după o ezitare. Am crezut că puteți vorbi atât de tare și de liber datorită funcției dumneavoastră. Urmă o tăcere. Cayle avu o oarecare satisfacție, dar, prudent, nu se amăgi. Omul n-ar fi ajuns în poziția pe care o deținea acum dacă ar fi fost laș sau lipsit de inteligență. - Hm... făcu, în cele din urmă, colonelul Medlon, în ce privință... ă... am căzut de acord? - Printre altele, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cuvenit să bei apă exact atunci, cu atât mai puțin să-i ceri altele bunului duh Kshatra, în afara ier tării. Însă el era Părăsitul. Se uită către preot și către raspi cu privirea vițelului dinainte de înjunghiere. — Vai de sufletele care amăgesc un copil, zise ajutorul, risipind încordarea. Luă carafa și i-o duse la gură, ajutându-l să bea, ca și cum ar fi fost infirm. Lui Omar, Nordul i se părea altă țară. Nu voia să trăiască printre azeri. Dacă ar fi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
d-ta, și el ei. - Voinice! te-i cununa cu fata mea, dar dacă mi-i spune cum dai drumul puterii d-tale. Da el de dragă ce i-a picat fata ș-a pierdut mintea. - Împărate, eu te-am amăgit, da aicea-i smăul. Împăratul strigă degrabă: - Omoară-l voinice, că el acuși sparge fedeleșul, că eu l-am prins odată și l-a spart. El de bucurie ca să-i dee fata, odată a-nceput să ucidă smeul. Îi turna
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ș-așa bâzâia ei de tare, parcă era-ntre calici la Ismail. - Mare putere ai 1 Zi țânțarilor să se ducă de aici. - Nu zic, pân ce nu mi-i da fata. Împăratul l-o luat cu blîndeță și l-o amăgit. Ș-o zis vântului ș-o suflat și s-o dus țânțarii de la ușă. - Dacă te-i sui s-o iei din dealul de steclă îți dau fata. - O sul-am fost uitat eu aici. - Eu n-am văzut-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Acuma nu-l mai ceriu Aștept la Bobotează Când cerul ie deschis Ca Domnul să mă crează Și să mi-l dea în vis. Iar baba aleargă-ndată Cu măsa să gândi, Că poate biata fată Să poate-a s-amăgi. Ieu știu, îi zice, bine, S-o scap d-acest ponos Las-acum pă mine Să fac slujba frumos. Când vine acea seară, Când cerul ie deschis, Ș-așterne fata afară Să vază ce i-e scris. Bătrîn-afurisită P-al casei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
încă o dată ușa de la intrare și se întoarse în hol. Își surprinse chipul în oglinda mică cu pompoane de mătase, agățată lângă scrin. Un cap micuț, cu bucle grațios zbârlite. Șopti: ― Ești singură, draga mea. Dar nu trebuie să te amăgești pentru că el nu te-a crezut! Ți-a lăsat timp ca să te trădezi. Va trebui să fii mai isteață decât ai fost vreodată în viața ta. Înflori oglinda cu o sărutare. ― Am încredere. Știu că mă pot bizui pe tine
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trăisem cu sentimentul că-l urâsem fiindcă nu mă lăsase să-l iubesc și că el însuși m-ar fi iubit, ca pe Dinu, dacă aș fi fost un băiat cuminte ca fratele meu. Viața îmi arăta brutal că mă amăgisem. În realitate, nici nu-i păsa de mine. M-am blestemat pentru slăbiciunea care mă împinsese să-i scriu și am renunțat cu totul să mă apăr. Mai mult, am declarat la anchetă că mă socoteam un gunoi al societății
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o vreme săream speriat. Șuierăturile țâșneau acum ca dintr-o sirenă. Numai mort nu le-ai fi auzit. Dealtfel, individul își doza parcă pauzele și asalturile cu o cruzime rafinată. Mă lăsa să mă liniștesc, să mă relaxez, să mă amăgesc și deodată îmi pleznea auzul cu o emisiune sonoră la care colaborau gâtul, buzele, nasul și chiar măruntaiele. Din când în când deschidea ochii, ca pisicile, în plin somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de la laborator. "Cînd nu e vorba de furtunile ei e..." Nu găseam un cuvânt pentru realismul Laurei. Apoi m-am gândit că poate eram nedrept cu ea. În fond, îmi dovedise că nu mă iubea din calcul sau din interes, amăgindu-se și amăgindu-mă. Mă iubea așa cum eram. Ce-aș fi putut dori mai mult?... Și totuși, mi-ar fi plăcut ca Laura să mă iubească fără să mă coboare față de ceea ce reprezentam în ochii altora. Mă deranja felul în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nu e vorba de furtunile ei e..." Nu găseam un cuvânt pentru realismul Laurei. Apoi m-am gândit că poate eram nedrept cu ea. În fond, îmi dovedise că nu mă iubea din calcul sau din interes, amăgindu-se și amăgindu-mă. Mă iubea așa cum eram. Ce-aș fi putut dori mai mult?... Și totuși, mi-ar fi plăcut ca Laura să mă iubească fără să mă coboare față de ceea ce reprezentam în ochii altora. Mă deranja felul în care îmi amintea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
De departe, și după tumultul zilei, asta i se părea lui Rieux cam ireal. ― E fereastra lui Cottard, a spus deodată Grand, foarte neliniștit. Dar Cottard a dispărut totuși. ― De ce se trage ? l-a întrebat Rieux pe agent. ― Ca să-l amăgească pe cel din casă. Așteptăm o mașină cu cele necesare, pentru că trage asupra celor ce încearcă să intre pe ușa imobilului. A fost atins un agent. ― De ce a tras ? ― Nu se știe. Oamenii se distrau pe stradă. La primul foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
După câteva minute de mers poticnit, nici ea nu știa câte, își dădu seama că acustica se schimbase: nu se mai auzea ecoul pereților de stâncă masivă. Și umezeala rece a aerului se ridica, simțindu-se din ce în ce mai puțin. Oare se amăgea sau percepea într-adevăr, chiar și prin legătura de la ochi, o schimbare a luminii? Se opriră. Se auzeau alte voci, ceva mai departe. Maggie se gândi la lumea de dincolo de tunele și se întrebă dacă avea să o mai vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vouă aprecierile și premiile pentru pace, contractele de carte și interviurile cu Charlie Rose. Sigur, New York Times n-are decât să vă pupe-n fund cât vrea. Nu-mi pasă. Eu o să fiu fiul satanei, o să rezist. Dar nu te amăgi, domnișoară. N-ar exista nici o pace dacă nu ar fi băieți ca mine, gata de război. Maggie respiră adânc. —Și asta făceai tu aici? Puțin război ca să putem noi să facem pace, asta e... —Să știi că asta făceam. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu împiedica afișarea unei inteligențe asumate, dedesubtul căreia Porfiri detectă o urmă de adâncă onestitate. Deși părea oricând gata să te mintă în față, bărbatul lăsa impresia că, cel puțin, pe el însuși n-ar fi în stare să se amăgească niciodată. Trebuie să fie o prezență agreabilă, gândi Porfiri. ă Acesta este Rataziaiev, spuse Porfiri. ă Da, confirmă Prințul Bikov. ă Este mai în vârstă decât mi-am imaginat. Porfiri își ridică privirea și se uită la prinț, gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
trăisem cu sentimentul că-l urâsem fiindcă nu mă lăsase să-l iubesc și că el însuși m-ar fi iubit, ca pe Dinu, dacă aș fi fost un băiat cuminte ca fratele meu. Viața îmi arăta brutal că mă amăgisem. În realitate, nici nu-i păsa de mine. M-am blestemat pentru slăbiciunea care mă împinsese să-i scriu și am renunțat cu totul să mă apăr. Mai mult, am declarat la anchetă că mă socoteam un gunoi al societății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o vreme săream speriat. Șuierăturile țâșneau acum ca dintr-o sirenă. Numai mort nu le-ai fi auzit. Dealtfel, individul își doza parcă pauzele și asalturile cu o cruzime rafinată. Mă lăsa să mă liniștesc, să mă relaxez, să mă amăgesc și deodată îmi pleznea auzul cu o emisiune sonoră la care colaborau gâtul, buzele, nasul și chiar măruntaiele. Din când în când deschidea ochii, ca pisicile, în plin somn. Se uita la mine, fără să miște capul, cu ochii aburiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de la laborator. „Când nu e vorba de furtunile ei e...” Nu găseam un cuvânt pentru realismul Laurei. Apoi m-am gândit că poate eram nedrept cu ea. În fond, îmi dovedise că nu mă iubea din calcul sau din interes, amăgindu-se și amăgindu-mă. Mă iubea așa cum eram. Ce-aș fi putut dori mai mult?... Și totuși, mi-ar fi plăcut ca Laura să mă iubească fără să mă coboare față de ceea ce reprezentam în ochii altora. Mă deranja felul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu e vorba de furtunile ei e...” Nu găseam un cuvânt pentru realismul Laurei. Apoi m-am gândit că poate eram nedrept cu ea. În fond, îmi dovedise că nu mă iubea din calcul sau din interes, amăgindu-se și amăgindu-mă. Mă iubea așa cum eram. Ce-aș fi putut dori mai mult?... Și totuși, mi-ar fi plăcut ca Laura să mă iubească fără să mă coboare față de ceea ce reprezentam în ochii altora. Mă deranja felul în care îmi amintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
companie. Nimic pentru care să merite să trăiești, În afara cîtorva metehne. — N-am spus asta. Am o mulțime de prieteni. Vocea lui Wakefield sună șovăielnic. Fiica mea, Margot, ar fi probabil, foarte afectată... Diavolul sesizează ocazia și profită. — Nu te amăgi, amice. N-ai mai văzut-o pe fiică-ta de ani de zile, știm asta amîndoi. Hai, spune adevărul, care e motivul real pentru care vrei s-o mai freci pe-aici? Chestia cu fiica e nedreaptă. Vorbește cu Margot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un comportament excentric, chiar antisocial.“ Dar oare asta era o formă de comportament antisocial sau pur și simplu o neînțelegere? Oricare ar fi fost explicația, Fran știa că nimic n-avea să mai fie la fel. Nu se mai puteau amăgi că un atac minor l-ar fi putut afecta atât de radical pe tatăl ei. Probabil că diagnosticul inițial fusese corect. Îl văzu pe Ben oprindu-se în fața mașinii. Era însoțit de Jack, care păru să înțeleagă situația pe loc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe caleașcă sau la Club. Portocale, fructe, strugure merg mai rar, le păstrează hoții de sărbători, vine moș crăcilă, moș gândilă, le păstrează să se simtă și el o zi în an. Nu prea avem pofte, că mai rău te amăgești. Cafeaua e interzisă. Nu știu de ce, că trebuie fierbător, poate. Și fierbător canci. Carioci la set, trei bune. Pensulă de pictat, nu se prea omoară lumea. Pix, să fie sculă mai frumoasă, ce n-a văzut hoțul de mult. Amărâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
se mai părea că e în Japonia. În satul său natal, Savoy, de la poalele Alpilor Elvețieni, erau multe masive de peste 2000 metri. „Unde sunt oare? Urc pe culmea din Savoy? Am plecat cu prietenii să culegem lemne de foc?“ Se amăgea cu iluzii întrerupte de tusea lui Endō, care venea în urma lui. În fața sa vedea cizmele de cauciuc și pelerina de ploaie jerpelită a lui Kobayashi. Da, cu siguranță, asta era Japonia. Urca acum un munte din apropierea orașului Yamagata, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
proră s-o șteargă, s-o frământe. Doar șerpii taie apa spre-un țărm ghicit în zare, trecând peste adâncuri ca semne de-ntrebare. Catargul putrezește la margine de timp acolo între Hades și-acele culmi în nimb. Nu m-amăgește ceasul să număr nestemate, nici nu mă cheamă-n urmă furtuni și vrăji uitate. Vezi, orice amintire-i doar urma unor răni prin țări, prin ani primite, pe la răscruci și vămi. Nu aștepta pățanii să izvodesc, alese. Deșartă născocire e
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
n-o voi vedea multe veri de acum încolo.. . Încearcă să privești lucrurile, puțin, și din perspectiva mea. ― Mi-e teamă s-o fac, Galilei, deoarece nu pentru asta am venit. Și n-aș vrea să te las să te amăgești. ― Când îmi voi reaminti totul perfect resemnat, atunci, poate, voi renunța să mă mai apăr. Deocamdată, însă, n-am atins această limită. Încă mai sunt convins că inima mea are dreptate. Și, oricum, dacă voi fi "victimă", se pare că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
la Inchiziție eram un om în fata unei mașini de strivit suflete. ― Ai fost mai mult decât atât, Galilei. Tu ești problema fiecărui om care se teme. Sau care va ajunge, într-o zi, să se teamă, după ce s-a amăgit că el nu va fi niciodată amenințat. ― Nu știu dacă mă mai interesează asta. Ceea ce s-a petrecut m-a schimbat. Nimic nu mai e ca înainte. Așa că îți las ție adevărul pentru care mă judecați. Eu i-am dat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]