1,497 matches
-
întrevede ceea ce este întrucât apare: "nevăzutele,/ care sunt". A vedea "ceea ce stă/ îndărătul unei zile de toamnă" înseamnă a fi pe calea ființei care se face, pe pragul invizibil al în-ființării. Altfel, în orizontul prezenței vizibile, "rostirile celor văzute" sunt amăgiri, iar "ceea ce nu poate să fie/ decât în lucruri" e un dincolo iluzoriu, fără conținut. Rostirea celor nevăzute, în schimb, crește din nevăzut, se dă vederii înaintea cuvântului, deschizând drum liber ființei. Iar " Ființa le însoțește pe toate/ aflându-și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
prin farmec nesuferitul piuit împărțitor de sfaturi grijulii. "A fi liber înseamnă a putea face prostii", conchise Rică expeditiv, hotărât să-și apere cu orice preț pe viitor inestimabilul capital de potențiale abateri. Dar putința e de multe ori doar amăgire", îl încolți iar, insidioasă, o neliniște. Și-atunci, ca să-și risipească orice dubiu în legătură cu realitatea stării sale de libertate, apucă o piatră de pe marginea drumului și o repezi interogativ către becul felinarului ce străjuia șoseaua. Pocnetul resemnat al plexiglas-ului
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
totodată o amenințare pentru pacea mondială. Între timp, poporul german se lăsa condus cu docilitate. El nu și-a dat seama de faptul că, mult de război, fusese împiedicat să afle adevărul. Nu a înțeles că era victima sugestionărilor și amăgirilor și că se încerca aservirea lui completă scopurilor șefilor săi politici. Ignorând adevărul, incapabil să-și recunoască erorile și greșelile, iată poporul german cu mult timp înaintea declanșării războiului! Așa a fost judecat de către toți aceia care au încercat să
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
un palimpsest al succesivităților răsfrânte. Din obiect pur al căutărilor, poezia devine ea Însăși căutare a elementelor pure din straturile existenței: ,,Plâns ritual În speranța/ În vers, alergare spre suflet;/ Pustiu spre pustiu/ Distruge pasărea/ Strivesc neputincios aparențele./ Pășesc În amăgire/ Mai caut,/ Viermele inocentei/ Prețioasele Întrebări/ Adun ce a mai rămas/ Să pun pe foc”... (,,Parabolă”). Alină Tăcu optează pentru experimentul poetic desfășurat În spațiul originar, adoptând, uneori, În formă, translația către un postmodernism de logică Închisă (,,Matineu și cocoși
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
fiecăruia...Avea dreptul la un viitor strălucit și avea Încredere În acest viitor. Malin cel poznaș, veselul, modestul, zglobiul Malin nu mai este oare printre noi? Poate se ascunde undeva, poate călătoria lui cea mare și definitivă este doar o amăgire, un vis urât, un coșmar, de care putem scăpa... Parcă Îl văd din nou lângă mine, ciufulit, cu buzele strânse Într-o ușoară strâmbătura, privindu-mă puțin, apoi Întrebându-mă: ,,Vrei sa chiulim Împreună?”; ,,La ce film mergem, azi?” Îmi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
a-i cere regelui socoteală e sortită eșecului : Totul e zadarnic (I 3). După cum observă și tatăl ei, Ifigenia pricepe, chiar dacă nu în chip conștient, că va muri, că nunta despre care i s-a tot vorbit e o simplă amăgire : Iphigenia ghicește că nunta aceasta e doar un basm... Nu pot uita îmbrățișarea ei fricoasă, ca o pasăre care ghicește primejdia (II 2). Atunci când descoperă un lucru pe care nu-l cunoștea încă, Ifigenia îl decodează corect numaidecât. Chrysis o
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
cetățean, Volumul meu saturnian Și orgiac și melancolic! De nu ai studiat metodic Retorica de la Satan, Să-l zvârli! Altfel citești în van Și-ai să mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În hău, și fără amăgire, Ia-l, ca să-nveți a mă iubi, Duh curios și-n pătimire, În care doruri de rai gem, Mă plânge!... Altfel, te blestem!” Charles Baudelaire 622. „Cartea oglindește, nu numai în conținut, dar și în înfățișarea ei, orânduirea socială în
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
te face să presimți deșertul. După ce a trecut de sanatoriul de tuberculoză osoasă, și-a continuat plimbarea pe cheiul pustiu al portului. Fluviul, care traversase cu violență estuarul, înainta până departe în apele sărate, păstrându-și marginile paralele, ca o amăgire care întârzie să se destrame. Murea încet, pașnic, s-ar spune, în patul lui. Sub cerul lăsat care își înmuia franjurii în mare, era încă zi, dar farul se și aprinsese, iar lumina lui mătura la intervale regulate hula marină
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
și iluzii. Lor, iluziilor în special, s-ar fi cuvenit să le pună capăt, de vreme ce din toate părțile o asaltează semnalele că, pentru ea, începe a se zări inevitabilul sfârșit de drum. Cu înverșunare, de una singură, caută remediul contra amăgirilor, un refugiu sigur, ferit de capcanele perfide ale tentațiilor de a se lăsa înșelată în privința viitorului. Își ia aliat computerul și, între perne, spre a preveni durerile, se detașează de prezentul chinuitor, dedicată expertizei ca la tomograf a trecutului ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
mult și mai spectaculos. Nu a fost o excepție. În absolut toate țările au fost probleme și nu s-au soluționat încă. Pentru noi a fost cel mai greu pentru că noi și bulgarii porneam cel mai de jos. Și dez‑ amăgirea oamenilor văd că este foarte-foarte mare. Anul trecut, prin noiembrie, am scris un text care se chema „Degeaba am intrat în UE“. A avut în câteva ore 50.000 de citiri. Acest lucru se întâmplă numai în momentul în care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
cu fumul din țigare/ Și te-avântă pe aripa-i de mister/ În regatul fără nume și hotare/ Și colindă prin oceanul de eter !“. Să nu te-ncrezi în iubire Și nici speranțe să n-ai, Căci visul e-o amăgire, Jyra, Jyra Dăruie-ți gura ce-mbată tuturor în nopți în mai Dar sufletul niciodată nimănuia să nu-l dai. Ore întregi, orchestra și vocea suavă a lui Cristi purtau publicul seri de-a rândul pe ritmurile dulci ale tangourilor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pământ guvernat după formula ateniană are puternice reminiscențe spartiate, cu iloții săi și cu ai săi cetățeni-soldați chemați sub arme șapte sau opt săptămâni pe an; d) A vorbi de democrație la modul general, ca de o substanță, este o amăgire. Calificativul contează. Libanul este o democrație de concordanță, mai complicată ca Belgia, dar fondată și ea pe un echilibru care este renegociat necontenit între comunități. Israelul este o democrație etnică, cum sunt cu zecile în lume (e mai bine să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
plin de umori, care dă dovadă de o rea-credință condamnabilă. Toate premiile primite m-au bucurat nespus, agățându-mă de ele, am sperat că toți cei ce nu mă suportă sunt contraziși de realitatea lor. Dar nu e decât o amăgire, ce se va întâmpla cu diplomele de premiant, cu medaliile sau trofeele literare câștigate într-o viață, după ce mori? Se vor arunca la coș, nu vor interesa pe nimeni ele au contat cât ai trăit, ridicându-ți moralul. Premiul USR
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
romantism, de exemplu? Fantomele nu vor mai flutura mâneci albe la cămășoaie, ci mâneci negre. Iar bu-hu-hu-ul lor va fi mai astmatic. Vom continua dialogul nostru și cu altă ocazie? De ce nu? Și așa literatura, arta e un ținut al amăgirilor în care dacă ai intrat cu adevărat rătăcirea devine drumul cu care te amăgești că ajungi la un capăt. La un moment dat descoperi, însă, că tocmai lipsa capătului drumului este miza mare și adevărată a artei. Nu ți se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
noaptea... Am văzut păsări murinde în zbor - Ce bine de mine, că nu am aripi. Din nuc au căzut toate frunzele, Dar nucul e mai bătrân decât mine. Idealul suie dealul, Disperarea tulbură zarea. Speranța mănâncă distanța, Jalea umple valea. Amăgirea nu duce nicăirea, Iubirea curăță firea. Ura întunecă gura, Prostia ucide omenia. Ar mai fi de spus că... * Unor occidentali nu le place culoarea neagră, dar iau pielea de pe negri. * Prin multe țări toleranța este legiferată, numai că legea nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
adevărată industrie, cu firme stridente țintuite la poarta fragedei lui reputații literare (Femeia cu carne albă, Sânge Închegat, Omul descompus, Rasputin, Al doilea amant al dnei Chatterley, roman plăsmuit cu intenții pornografice și semnat În fals, de rușine sau pentru amăgirea cititorului român, dar nu și a Parchetului de Ilfov; Kliford Moore etc.); uluitoare prin mulțimea și felurimea unei producții de poligraf În pas [cu] sau maimuțărind actualitatea literară pe cât de senzațională, pe atât de vremelnică. Nu i-am urmărit pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ei și În fața căreia să-și poată spune: „Acum lumea a deve nit perfectă!“... „Căci superficialul este sufletul femeii, precum suprafața zbuciumată și zgomotoasă a apelor puțin adânci“, spune Nietzsche. În felul acesta, și mai adăugând Încă multele și frumoasele amăgiri ce și le creează unul sau alta, se Înfiri pează acel climat și acele condiții care multiplică și intensifică actul primar până la limitele extreme ale celui mai plin și entuziast avânt amoros, până la satisfacțiile totale și Îndelung păstrate apoi În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și de făcut la Galați... Când m-am întors la București, Alby plecase... 5 ianuarie 1954 În sfârșit s-au isprăvit și Saturnaliile... Se simțea nevoia unei vieți mai sănătoase, mai pline de lucruri reale, iar nu de iluzii și amăgiri simbolice. Afară e ger puternic, din cel care înzdrăvenește... Lucruri și oameni au reintrat în curgerea lor obișnuită... Viața începe să se reducă din nou la greutăți și la bucurii simple. Toate complicațiile noastre interne coboară în străfunduri și se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
murdar, de fabrică dorința altuia îndreptată spre tine făcea mai suportabilă răvășeala de care erai cuprins în fața benzii rulante ori la masa de scris. Urmarea: nu cunosc altă țară în care intimitatea să fi fost atât de întramestecată cu minciuna, amăgirea, fățărnicia, cu sfâșierea propriei substanțe. Nici o altă țară cu atâta violență în familie, atâtea divorțuri și copii lăsați de izbeliște. Când ești cu nervii la pământ, n-ai cum s-ajungi la „fericirea inimii“. și-atunci, n-ar mai rămâne
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
murit Balzac. Critica literară de mult nu mai numără anii scurși de la acel atac. S-o lăsăm în pace. Precum Balzac, nu vom putea renunța la personaj decât riscând să renunțăm la noi înșine. Persoana a treia, dacă nu e amăgire, dacă nu e fum, e o stratagemă pentru a aduce vorba tiptil, în șoaptă, despre mine - cel ce o inventez și mă inventez odată cu ea. Ideea școlară după care, în timpul elaborării lor, personajele lui Balzac își impuneau singure destinul, încât
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de spital, zic eu/ ai ochii negri verzi/ ai buzele calde/ și picioarele reci/ mi-e frig/ și știu unde ai ascuns totul din jur./ dorm singur/ și mă-ncolăcesc în așternut/ sunt prunc/ și sânul mamei e departe/ e amăgire tot ce-mi spui/ mă minți/ ca să mai stau cu tine/ să mă iubești și-n astă noapte./ când adormim beți de răceala nopții/ și de alte lichide tranchilizante/ mă-mbrățișezi/ și știu că bat clipa aceea în cuie/ flash
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
aventură, el va pierde sau va cîștiga totul. Fata Morgana nu-i mai e de ajuns. El vrea să Îmbrățișeze această Fata Morgana și de aceea n-o mai caută pe nisipuri, ci și-o modelează singur. Renunță la toate amăgirile artei și vrea un adevăr imediat pe care să-l atingă cu mîna. Cu alte cuvinte, surîsul metafizic nu-i mai spune nimic. Ceea ce visează el acum este un surîs real fremătînd pe buzele Galateii. Din toate promisiunile artei vrea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sursă de libertate... (...Am avut atunci o clipă de șovăiala. Pe urmă mi-am spus: Trebuie! Altfel niciodată nu voi ști adevărul... Pașii aceia ai nimănui Îmi striveau inima, mă răsuceau ca un arc Întins spre trecut... CÎtă vreme această amăgire mă urmărește, mi-am repetat ca să-mi dau cura), nu mă pot smulge din trecut. Privirea Înapoi mă va elibera. Mă voi Întoarce, voi vedea muntele gol, voi vedea că În urma mea nu pășește nimeni. După aceea voi fi liber
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu mă pot smulge din trecut. Privirea Înapoi mă va elibera. Mă voi Întoarce, voi vedea muntele gol, voi vedea că În urma mea nu pășește nimeni. După aceea voi fi liber. Altfel aș tîrÎ după mine pînă la moarte această amăgire și mi-aș petrece toată viața ascultînd pașii vinei ființe care nu mai există. N-am cum să devin liber decît Întorcînd capul... Singura Întrebare era cît de mult puteam Întîrzia momentul acela. Deoarece știam ce se va Întîmpla. Știam
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
am cum să devin liber decît Întorcînd capul... Singura Întrebare era cît de mult puteam Întîrzia momentul acela. Deoarece știam ce se va Întîmpla. Știam că În urma mea nu era nimeni și că tot ce auzeam nu era decît o amăgire a Închipuirii mele și a memoriei mele. Suferința mea nu era atît Îndoiala, cît ceea ce trebuia să aleg: o Împăcare clădită pe o amăgire sau o libertate clădită În pustiu... Am amînat cît am putut alegerea. Am tîrÎt după mine
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]