1,512 matches
-
și adus ca rob la Roma. Tot ce se spunea în legătură cu mine, ca și tot ce mi se întâmpla era atât de lipsit de noimă, atât de lipsit de măsură, atât de grotesc! Nu cumva eram victima vreunui coșmar, vreunei amăgiri? Nu cumva mă aflam, ca în fiecare zi de vineri, într-o moschee din Fès, din Cairo sau din Tombuctu, cu mintea tulburată de o lungă noapte de veghe? Deodată, în miezul îndoielii mele, se înălță iarăși glasul pontifului, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la masa din lemn negru care se întindea în fața ei, a cărei eleganță trecută părea să fie tipică acestei clădiri. Aceleași vinuri ca și la hotelul American Colony, își zise ea, probabil o reminiscență a grandiosului trecut imperial și a amăgirilor de acum aproape o sută de ani. Își privi iarăși ceasul. Ajunsese cu trei minute mai devreme. Încă cinci minute și aveau să înceapă. Drama conferinței de presă comune avusese un efect mult mai puternic decât anticipase toată lumea. Televiziunea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Evelinei mi-l scosese de la inimă. Fără motive și fără dovezi, recunosc. Poate din nevoia de Încredere În ceva sau În cineva, cu toate că eram conștient că nu e cel mai deștept lucru să te abandonezi farmecului unei impresii și nici amăgirii unei speranțe clădite pe dorință sau interes. M-am decis să-l abordez pe fizician. Îmi dădea ghes curiozitatea de a vedea cum reacționează sau poate doream să-mi verific o intuiție, nu știu. Howard s-a declarat disponibil pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
păcăleala în care mă lăsasem ademenit și prăbușit. Am descoperit atunci, salvator, drumul crâșmelor. Solidaritatea anonimă a bețivanilor și a bețivirilor pe lungul drum al uitării și al părăsirilor. Lumea moale a veneticilor pripășiți prin crâșmele fără de număr ale tuturor amăgirilor. Credeam că acolo, pe prundul ultim al vieții, se mai ascund bucuriile ei adevărate. Mă cufundam în mocirlă, crezând că-i minunea celei mai curate unde... 4tc "4" Într-un început de decembrie, Ester m-a dus la Văcărești. Ieșiserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
semne ale unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu voiam să ne despărțim. Ne rugam, parcă, unor stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp despre care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul „Capșei“ de odinioară, de a sorbi aroma unor ceaiuri selecte, rafinate, servite cu tot dichisul unor ceremonii inițiatice. Ceream parcă minciuni spre a nu uita ceea ce nu era al nostru, refuzând instinctiv, poate, de a lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fluture doar se prefăcea că plutește. Îi înghețase desenatorul avântul, dăruindu-i, în schimb, o șmecherie de la imprimare, încât te făcea pe tine, privitor, să crezi că el zboară întruna și să amețești privindu-l. Iar uneori, să cazi rob amăgirii lui. Părea că te lua cu el și te ducea în înaltul spre care tot zorea, pierzându-te, odată cu el, în nesfârșirea amăgirilor tale toate, din care erai urzit, pe care le duceai, dar și în alte neștiute amăgiri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
privitor, să crezi că el zboară întruna și să amețești privindu-l. Iar uneori, să cazi rob amăgirii lui. Părea că te lua cu el și te ducea în înaltul spre care tot zorea, pierzându-te, odată cu el, în nesfârșirea amăgirilor tale toate, din care erai urzit, pe care le duceai, dar și în alte neștiute amăgiri pe care marele fluture ți le descoperea, iar și iar, în nesfârșitul plutirii împreună... Adeseori Teodora mă simțea oprit în spatele ei. Câteodată nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rob amăgirii lui. Părea că te lua cu el și te ducea în înaltul spre care tot zorea, pierzându-te, odată cu el, în nesfârșirea amăgirilor tale toate, din care erai urzit, pe care le duceai, dar și în alte neștiute amăgiri pe care marele fluture ți le descoperea, iar și iar, în nesfârșitul plutirii împreună... Adeseori Teodora mă simțea oprit în spatele ei. Câteodată nu-mi dădea atenție. Alteori se întorcea spre mine și zâmbea înduioșată. „Mocofanu e acolo. Stă și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
frumoase fete. Erau anii când toate fetele erau mici zâne, fermecătoare și misterioase, cu atât mai frumoase și pline de gingășii cu cât știam că nu le voi mai vedea în curând. Mi-era greu să înțeleg ce înseamnă niciodată. Amăgirea lui niciodată o închideam și în zelul cu care răsuceam cu talpa pantofului creionul, făcându-l să scoată gemetele acelea care, în avântul meu artistic, exprimau tot ceea ce mandolina nu era în stare să sugereze. Poate doar o tobă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mă toropit de duioșia clipei de față. Nu-mi păsa că asta era viața, că avea ea tainele ei, că se juca cu noi, amestecându-ne în aceeași mocirlă a tristeților, a disperărilor, a prăbușirilor și a deznădejdilor ascunse în amăgirea câte unei împliniri. Nu-mi păsa deloc de clipele care știam că pot fi minunate, luate așa, una câte una, înșirate ca pe o salbă policromă, strălucitoare, de uimiri și bucurii. Când încercai să dăruiești cuiva salba clipelor tale, minunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de muncă, să nu ardă cine știe ce, nu s-a aprins nimic, n-a ars nici măcar tembelismul), la Bibliotecă. I-am dus dorul, constatam apropiindu-mă de ea, ca de o prezență absentă o vreme. Mi-a intrat în sânge, cu amăgirile ei, cu viețile care se oferă spre descifrare, cu micile mizerii ale zilelor de studiu, cu enervări din cauza toanelor uneia sau unuia, oameni de treabă în fond, dispuși la colaborare și care, mai mult decât orice altceva, se fac simțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
iertării, ale dăruirii și ale contopirii tale firești cu lumina Luminării. Ale coborârii în textul care te naște. Teamă îmi este că nu voi ajunge niciodată acolo, în plinătatea rugii. Rămân, aici, pe peticul meu de speranțe, de iluzii, de amăgiri, cu bucuria doar, tainică și nedeslușită, a înaintării spre mine prin pașii rugilor. Pași împleticiți, pași grei, pași ducând parcă niciunde. Mers firav, dus doar de nuiaua credinței mele pe care, în clipe ca acestea de scris și închipuire, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să descifreze texte medievale, alții răsfoiesc colecții de vechi gazete, iar alții, ca mine, încrustează pe hârtie gânduri zadarnice, zadarnice.) Trăim, orice s-ar spune, într-o colcăială și materială, și morală. Ascunși după vorbe falnice, ne târâm după mici amăgiri, după crâmpeie de așa-zise idealuri. Din cauza asta și suntem atât de lesne de condus de oricine, oricum și oricând. Nu-i nici o diferență fundamentală între mizeria dintr-un closet public din autogara din M. (să spunem) și „abilitatea“ cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atmosferă de veșnică mutare, același aer prăfuit, obosit până și el. Cobor, ca de obicei, pe Bulevard, împleticindu-mă între siluete dintr-un timp încremenit parcă în caldarâm, în vitrine, în balcoanele coșcovite, așteptând la intersecții să traverseze dintr-o amăgire în alta, dintr-o himeră în alta. Abia acum, când am prins a scrie astfel de pagini, am început să simt această parte de Bulevard ca pe o prezență a textului meu. Cobor pe Bulevard, rătăcindu-mă într-un text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
deturnau mare parte din însăși taina vieții mele. Mă fascina pe atunci ideea că aș putea fi un om cu adevărat liber dacă mi-aș cunoaște odgonul de care sunt legat. Mă pregăteam chiar să scriu o carte plecând de la amăgirea odgonului cu care suntem legați în laț: cu cât e mai lung odgonul, cu atât ni se pare că suntem mai liberi. Nu era a mea ideea. Citise Ester cam despre așa ceva în Dostoievski și îi plăcea să-mi curme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Vichi, dar suferința mea, știu acum, nu era totuși numai suferința pierderii trupului ei, a gingășiilor ei. Era suferința, aproape ca o descojire, a pierderii hotarului dintre Lumi. Acum, eu însumi coborând în text, știu că acestea toate sunt doar amăgiri ale clipei. Dintr-un text încheiat, vidanjorii se străduiesc a produce altul. Din acesta, alții vor veni, străduindu-se și ei să construiască un altul. Schiloade, false, ciuntite. Textul Lumii se construiește el însuși, cu acea putere de nepătruns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la un mort. mintea sboară și te lasă ca pe-un pește prins în plasă. 227 Amoriul, când te prinde, ca un crin frumos te vede, iar când te lasă, ca șofranul fața ți-o lasă. 228 Amăgitoriul, când cu amăgirea te birue, ca și când ți-ar lega și mînile și ochii. 229 O mie de ani, ca ziua de ieri. 230 Ca apa din munți, când curge la vale, cade din piatră-n piatră, prin văi și prin prăpăstii cu spume
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în seama liberului vostru arbitru și a capriciilor voastre libere, veți fi în stare să vă organizați mai bine și mai bine să vă apărați viața decât am făcut-o noi, cu metodele vechi și cu vechile legi. Teribilă e amăgirea voastră. Mai degrabă mai devreme decât mai târziu veți fi obligați să vă luați șefi care să vă conducă, dacă nu vor fi ei aceia care să izbucnească în mod bestial din haosul inevitabil în care veți cădea și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ei, este plină de prefăcătorie și, fiind pe cât de vicleană, pe atât de firească în prefăcătoria ei, lasă să-i cadă la picioare o mare mulțime de bărbați, care nici nu bănuiesc că, de fapt, cad doar într-o dureroasă amăgire, ca în cel mai cumplit viespar, iar acest lucru - chipurile - în numele sfânt al iubirii! Acesta este farmecul femeii: subjugă și îngenunchează doar prin frumusețea ei! Iar, în privința asta, deloc nu ai ce să faci, căci lucrul acesta face parte din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
descumpănirea să pună aproape de tot stăpânire pe sufletul său, căci se simțea că se află parcă în fața unei stavile de netrecut, iar urcușul i se părea atât de greu, atât de sălbatic, încât privea biruirea lui doar ca pe o amăgire amară și cu neputință de îndurat. Răscrucea pe care o avea în fața lui era cum nu se poate mai clară: s-aleagă ori stima lumii și grozăvia din sufletul său, ori împlinirea lăuntrică și ocara lumii - nu știa. Alteori, dimpotrivă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ei ca om. Unde îi erau, deci, toate acestea? Bună întrebare! Nici ea n-ar fi putut să-și răspundă prea bine. În fond, la lucrul acesta merită fiecare de meditat. Unii oameni își dau seama încă din tinerețe de amăgirile pe care viața li le pune dinainte, alții își dau seama de ele pe parcursul ei, mai devreme, sau mai târziu, iar alții nu-și dau seama niciodată și mor precum s-au născut: nepăsători. Amăgirea Adrianei o reprezenta, de bună
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
seama încă din tinerețe de amăgirile pe care viața li le pune dinainte, alții își dau seama de ele pe parcursul ei, mai devreme, sau mai târziu, iar alții nu-și dau seama niciodată și mor precum s-au născut: nepăsători. Amăgirea Adrianei o reprezenta, de bună seamă, serviciul ei, care, prin natura lui, o subjugase pe femeie necurmat. Totuși, nimic nu era prea clar încă pentru ea. Adriana se mai îndoia în privința aceasta și era curioasă și confuză încă, căci ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
văzând în asta ceva cum nu se poate mai firesc, ca un drept al lor legitim. Fericiții! N-am văzut niciodată altfel marea, ori muntele, decât din fotografii. Dar ce sunt, în fond, toate fotografiile? Sunt doar niște hârtii, niște amăgiri deosebit de perverse, care, în cazul meu, mai mult mă hărțuiesc, decât să mă încânte, căci ele înfățișează întocmai ceea ce eu n-am ajuns niciodată să trăiesc pe viu, în persoană. De aceea, nu sunt în stare să privesc vreodată la
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cine poate avea o iubire atât de mare, încât să-și dea demisia din viața de om? Nu vorbesc despre sinucidere, ci despre demisie. Și cum ar arăta o asemenea demisie?... Doamne, Dumnezeul meu, subsemnata, profund nemulțumită de faptul că amăgirea aceea divină, iubirea, mi-a hrănit sufletul doar în adolescența târzie, protestez împotriva deciziei tale de a mă arunca definitiv în mahalaua sufletului și solicit aprobarea demisiei din funcția de om. Cu aleasă prețuire, A... Așa ar trebui să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu intră în casă fiica mea rebelă, care fusese la nu știu ce serată... Nimic nu te apropie mai mult de Dumnezeu decât dragostea. În acele zile am fost cel mai aproape de Dumnezeu... Doamne, Dumnezeul meu, subsemnata, profund nemulțumită de faptul că amăgirea aceea divină, iubirea, mi-a hrănit sufletul doar în adolescența târzie, protestez împotriva deciziei tale de a mă arunca definitiv în mahalaua sufletului și solicit aprobarea demisiei din funcția de om... Atunci, pentru prima oară de când am luat-o razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]