2,910 matches
-
paranteze, naște indicii și dă bănuieli. Se bizuia pe cuvintele ce vor cădea fără voie. Avea dorința de a fi Linei de ajutor, dar cu speranța că o vor ajuta împrejurările. La început concursul ele împrejurări păru a fi puțin amabil și gata să o întoarcă de la ușă. La soneria ei timidă întîi, apoi întărită, nu răspundea nimeni. Stărui prin partea bucătăriei, dar și acolo era pustiu. Pe la ferestre nu se ivea nici un cap. Lipseau, oare, toți, la trei abia după
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
unui chalet ascuns în brazi: "De la un cer la altul! Respectul meu n-are margini! Amiciția mă reînvie! Plutesc! Vă puteți bucura!" Era, ce e drept, un stil cam confuz. Altele erau și mai alegorice și mai obscure. Drăgănescu, căruia amabilul bolnav îi inspira o nespusă milă, neputând înțelege, lua de tălmaci pe Marcian, care citea proza aiurită a verișorului cu un profil grav și cu cellalt malițios. Pasiunea bietului Maxențiu pentru Elena îi procura ocazia unei permanente și inofensive tachinării
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și au trecut cu toții în confortul hall-ului mare. Văzu ca printr-o oglindă grupuri ce se legau și se dezlegau plăcut, pe când Marcian și Dră-gănescu făceau onorurile, unul, cele artistice, cellalt, cele de amfitrion. Ea strânse, cu mâini moi, mâini amabile de oameni recunoscători, recunoscătoare ea singură, ca și cum ar fi fost oaspele fericit și măgulit al unei sărbători mișcătoare. Auzi ca de departe pe Marcian spunîndu-i aproape intimidat că a trecut și repetiția. Nu făcu ecou acelui regret. Uită chiar să
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și alte prezidențiale peste... 5 ani. Până atunci va mai curge apă pe Dâmbovița!... Și încă un lucru ce nu mi-a plăcut la dl. Geoană, cu tot respectul pe care i-l port. La confruntarea finală, ca ultim aspect amabil, cei doi candidați își fac un obișnuit cadou - pentru că așa se cuvenea între doi oameni de talia candidaților noștri. Dl. Băsescu, mai practic și cu picioarele pe pământ, îi dăruiește oponentului său un coș substanțial cu produse alimentare, mai ales
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
morți, pe care-i ținea prezenți, sporindu-și câștigul și mai substanțial. Așa s-a ales cu via nobilă fostul plutonier Alexandru Agapie, în suprafață de circa 10-15 ha. Prin 1939 am cunoscut pe urmașul vrednicului luptător din război. Foarte amabil, prietenos atât el cât și soția lui. Le-am fost și musafir de câteva ori în vară. La începutul lui septembrie 1939, când au început concentrările, am fost printre primii chemați la apărarea granițelor țării, amenințate și înainte de a pleca
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ciudat! Și apoi firele de păr alb. Părul atît de alb la tîmple făcea ca negrul să pară un bărbat foarte distins și el povesti acasă toate astea și Susan Îi spuse că Într-adevăr șoferul era un om foarte amabil, Îl văzuse și ea o dată, așa sînt negrii descendenți ai sclavilor, continuă să fie foarte credincioși, foarte nobili, trăiesc fericiți cu gîndul că poartă numele foștilor stăpîni. Julius o asculta Încîntat, voia s-o mai audă vorbind, spunîndu-i și alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
biata Finita Începuse să se simtă amețită de parfumul Îmbătător pe care-l răspîndea lumea În seara aceea În noua ei casă, numai de nu s-ar sparge, totul era de sticlă, murea de spaimă și fusese Întotdeauna atît de amabilă și lumea e plină de invidioși. Finita se topea de dragul tuturor celor care se apropiau s-o salute, dar Începuse s-o doară mîna: „Ernesto Pedro, Ernesto Pedro, cîți invitați trebuie să mai vină?“, se gîndea rugătoare și cu zîmbetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de unde răsărise: „Copiii ăștia, dragă, În ziua de azi nu mai poți să-i strunești de loc“. Suferea pentru că Beba era În stare să-i pună și alte Întrebări, Îi tremura zîmbetul pe buze, dar se străduia să fie foarte amabilă cu musafirii care o chemau din toate părțile, silind-o să se dăruiască trup și suflet cocteilului, deși leșinul era iminent. Între timp, Ernesto Pedro, pentru moment cu amîndoi ochii deschiși, Înainta reușind să scape de diferite grupuri care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puțin nedumerit și băgă În gură o bucată de langustă. „Darling, nu te mai uita așa la domnul“, Îi spuse Susan lui Julius, care continua să-l privească uimit, acum și mai mult ca Înainte, văzînd că un chelner foarte amabil Îi Întindea lista de băuturi lui Lalo Bello, grăbindu-se să-l Întrebe ce-ați dori să beți și Înșirînd numele vinurilor cu anul și podgoria și cu tot dichisul, dar Lalo, fără a-i da nici cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi găzduiește și-i invită la masă, cum vine cîte un tip faimos, hop și unchiul meu, care merge cu el În toate părțile, unii i-au dedicat chiar cărți. Apare mereu În ziare, cu paharul de whisky În mînă, amabil cu toată lumea și bucurîndu-se de viață. Îți amintești cînd a venit actrița aia de la Hollywood? Cum o chema?... Nu-mi aduc aminte, dar unchiu-meu o Însoțea peste tot și nu era de loc intimidat de numele ei, mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plajă. La Waikiki, la Herradura, la Ancón. După ce se termina odihna hotărau ce plajă să invadeze În dimineața aceea și o porneau nebunește cu Volvo. Bobby Îi Însoțea. Astea erau elipele cele mai frumoase pentru el; Santiago și Lester erau amabili, nu-l făceau mucos și nu se uitau de sus la el. Îi prezentau și lui fetele și fetele stăteau de vorbă cu el, deși erau puțin mai mari; pe lîngă asta, dnd el Își-dădea Întîlnire cu Rosemary, o primeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîntînd printre mese. Vino În rai cu Gloria cha cha cha Vino În rai cu mine cha cha cha Cha cha cha-ul Îl cînta abia șoptit la urechea bărbaților cu nevestele alături. „E. frumușică putoarea“, spuneau În gînd zîmbitoarele și amabilele ofensate, așezîndu-se mai bine pe scaun. Le deranja faptul că se simțeau atît de superioare și dintr-odată atît de inferioare. Cha cha cha se desprindea de bărbatul lor și se ducea la o altă masă, Îngăduindu-i doamnei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ar putea să aveți dreptate. P: Mai mult ca sigur. R: Când scrieți? P: Iată o întrebare cu-adevărat grea. Nu știu cât este ea de originală, însă, ce-i sigur, e sigur, e grea. R(roșind de plăcere): Sunteți mult prea amabil. P: Deloc. N-am intenționat nici măcar să vă fac un compliment, dar ăsta-i purul adevăr. R(mai sobră și mai categorică): să lăsăm toate astea. Așteptăm răspunsul dumneavoastră. P: Ca să fiu sincer, precis nici eu nu știu când anume
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de slujbă, nici concitadin, deci ce motiv aș avea să-ți toc nervii? Invidie? Nicidecum. Mânie? Nici nu se pune problema. Ce mai tura-vura, Paule dragă, dă-mi voie să te felicit pentru noul tău album” “Vă mulțumesc, sunteți deosebit de amabil. Vă mulțumesc, de asemenea, și pentru aprecierile deosebit de elogioase, aș spune, chiar, nemeritat de elogioase la adresa cărții mele” “Nu fii fraier, dragă! Versurile sunt inspirate, scrise cu inima, deci critica literară a remarcat pertinent toate acestea. Vezi că săptămâna aceasta
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Jung. Mai bine s-o lăsăm baltă. Stuparu? un tovarăș care a venit în școală să-mi impună plecarea clasei mele pe șantier, în locul alteia, în care învăța unul din numeroșii săi veri. Sigur, până la un punct a fost destul de amabil, drăguț chiar. Însă, când i-am explicat că a XI-a C este una din clasele reprezentative ale liceului, dacă nu chiar ale orașului și județului, tov. Stupariu mi-a replicat tăios că " În fața unei asemenea sarcini, nu poate exista
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Ea intră în panică și răspunse acasă. Pot să vin la tine, se oferi el. Weekendul ăsta sau altă dată. Să te ajut. Cu orice ai nevoie. Îndepărtă telefonul de fața ei cuprinsă de spasme. Îi spuse că era foarte amabil, dar că n-ar trebui să-și facă atâtea griji pentru ea. Asta îl făcu să se îmbufneze din nou. Foarte bine, atunci. Mă bucur că te-am cunoscut. Ai grijă de tine. Îți doresc o viață frumoasă. Închise telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un aparat moștenit. —Vreau doar să vă spun ce onoare ne faceți. Nu-mi vine să cred că vorbesc cu dumneavoastră! Când eram la facultate, vă citeam cărțile cum citeam benzile desenate în școala primară. Weber îi mulțumi cât de amabil putu. Doctorul Hayes vorbea apăsat, ca și cum ar fi înmânat un premiu tardiv pentru toată cariera unui actor de film mut. Un caz incredibil, nu-i așa? E ca și cum Bigfoot ar fi coborât din Munții Stâncoși și ar fi intrat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
înțelegea pe ei, pe propriii semeni, locuitorii Marii Rute Centrale de Zbor. Sau mai bine spus, teoriile lui despre ei, rodul primilor săi douăzeci de ani din viață, se stinseseră din lipsă de date longitudinale. Erau, potrivit diverselor estimări, mai amabili, mai reci, mai plați, mai abili, mai sinceri, mai ascunși, mai taciturni, mai defensivi și mai gregari decât media curbei statistice a populației. Sau erau chiar acea medie: partea groasă, mijlocie a graficului, care era redusă la zero pe ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
așteptând-o pe Barbara. Când Barbara trecu, în sfârșit, pe acolo, fața ei se crispă de surpriză. Îi spusese mereu lui Karin să vină la ea în orice situație. Poate că mințise. Dar se adună repede și reuși să zâmbească amabil. — Hei, drăguțo! Toate bune? Se așezară și stătură de vorbă în camera comună, cu televizorul, înconjurate de cei rătăciți și incontinenți. Eu nu-s avocat, îi spuse Barbara. Ar fi o nebunie până și să-mi pun problema să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
decât se așteptau, fără sângerări, fără complicații. A. stătuse mereu în sală, așa e când ești printre prieteni. Îți scriu acum din cabinetul unde medicul nostru își petrece gărzile. E o cameră îngrijită și retrasă, el a fost atât de amabil și ne-a dat cheia pentru ca eu și mama să putem sta din când în când aici. În salon sunt trei paturi ocupate de femei care au născut recent, la una dintre ele au venit soțul și soacra. Neavând niciun
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și murdare, se adunaseră lîngă ușă, pe trotuar. În timp ce brancardierii traversau trotuarul cu povara lor, un taximetrist veni În spatele lor, Își scoase umil șapca În fața mortului și rosti amabil: — Doriți un taxi, domnule? Un taxi? Polițistul care ținuse pălăria mortului se opri brusc, se Întoarse rîzÎnd și-l amenință În glumă pe taximetrist cu bastonul zicînd: — Șterge-o, mă, derbedeule! Apoi, rîzÎnd Încă și exclamînd „O, Doamne!“, aruncă pălăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
călătoriei pe care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără să se enerveze. Își dădea seama că este stors În chip nemilos, dar glasul muribundului era atît de convingător, de prietenos și de blînd, atitudinea sa atît de curtenitoare, de amabilă, de insinuantă, zîmbetul său atît de luminos și de cuceritor, avînd totodată o ușoară nuanță de istovire deloc dezagreabilă, Încît răspunsurile parcă veneau de la sine. TÎnărul este american, nu-i așa?... Da. Și de cît timp e plecat În străinătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu ten măsliniu și unsuros: avea fața plină de puncte negre, una din cele mai ciudate fețe pe care le-am văzut vreodată, dar avea o expresie plăcută, plină de forță. Părintele Dolan era un om fin și rafinat: era amabil și vesel, dar În același timp era un om cultivat, foarte sincer și cinstit. Era mare amator de teatru, cunoștea o mulțime de actori, o mare parte din ei se duceau la biserica lui, și-l iubea pe tata. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
seama care-i motivul. Se pare că polițistul era hotărît să ne bage pe toți la răcoare, dar atunci tata s-a dat jos de pe genunchii părintelui Dolan și, cînd polițistul l-a văzut pe părintele Dolan, a devenit foarte amabil: iar domnul Gates a discutat cu el și i-a dat niște bani, iar tata a glumit cu el și l-a făcut să rîdă, și pe urmă tata i-a arătat insigna lui mare de polițist și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
afară, în comportamente; numai rareori se știe a fi rezervați în raportul cu alte persoane, sobri în a întreba, eleganți în a se comporta. Nu mai există loc pentru ironia inteligentă, pentru aluzia care de-abia atinge problema, pentru folosirea amabilă a „diminutivului”; totul es-te imediat evident, declarat și strigat. Au căzut prea multe pro-tecții care apărau frumusețea, iar urâțenia s-a revărsat în valuri devastatoare; s-au impus anonimatul, vulgaritatea, impersonalul, nedreptatea, într-un cuvânt ceva care apăsă; dar „de
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]