3,481 matches
-
pornirile line ale unor limuzine care mai fac un ultim tur pe o faleză fără nume. Care să fie, În acele clipe, adevăratul meu ambient? Nu dicționarele mă pot lămuri. Atât cele mai vechi În care nu găsim decât cuvântul ambianță, cât și cele mai noi, În care au pătruns ambientul și ambientalul, spun că referentul acestor cuvinte e unul singur: locul, mediul Înconjurător În care trăim, obiectele care-l populează. În astfel de condiții (definiție deschisă) economiștii se gândesc, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Pe un colț de oglindă era prinsă poza fiului ei, Serge Ioan, zâmbind îngândurat dintr-un ev adolescent. — Faceți-vă comode, odihniți-vă și la ora opt veniți sus, la mine, să mâncăm, a spus ea, trezindu-mă din vraja ambianței. A plecat cu pași ușori, lăsându-ne singure. Prietena mea, mai practică decât mine, m-a îndemnat să facem ordine în jur și să despachetăm. Am împins vraful de pânze de lângă pat către fundul odăii, ne-am îngrămădit lucrurile pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de glorie. Aveam o poftă de viață extraordinară în Parisul lui Sartre, al lui Simone de Beauvoir, în locul de naștere al existenția lismului. Se dansa boogie woogie, în cafenele cânta Juliette Greco, se purtau discuții filozofice cu creatori celebri. Efervescența ambianței de după război îmi stimula pute rea creatoare, aveam o sete de cunoaștere intelectuală nemăr ginită. Mă simțeam ca o pădure în care se trezesc în zori toate vietățile, trăiam euforic, eram liberă, nu-mi mai era frică de nimic. Duceai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
omul sfințește locul. „Când am cumpărat acest teren - își amintește amicul meu - era inundat de bălării, de lăstari de oțetari și salcâm, de tufe de cătină și mărăcini. Cu ajutorul tatălui meu și animat de dorința de a mi crea o ambianță plăcută, am reușit în câțiva ani buni să-mi edific această oază de liniște și tihnă”. Pe tatăl interlocutorului meu, tehnician horti viticol, îl cunoșteam din copilărie, iar vrednicia și priceperea lui le-am admirat și prețuit de-a lungul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
plastici. Unii părinți cred chiar că fiul sau fiica lor va fi fără îndoială un talentat pictor. În realitate lucrurile stau puțin altfel. Desenatul, ca activitate vizualmotorie practicată de copil ca o modalitate de relaționare cu cei din jurul lui și ambianța, înainte de a stăpâni comunicarea verbală, este în sine un joc prin care el își exprimă, într-o manieră simplistă interesele, dorințele, preocupările, trăirile afective. Copilul desenează pe pereți, dulapuri, mese, geamuri etc. transpunându-și în opere grafice imaginația și întrebuințându
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
Pe un colț de oglindă era prinsă poza fiului ei, Serge Ioan, zâmbind îngândurat dintr-un ev adolescent. — Faceți-vă comode, odihniți-vă și la ora opt veniți sus, la mine, să mâncăm, a spus ea, trezindu-mă din vraja ambianței. A plecat cu pași ușori, lăsându-ne singure. Prietena mea, mai practică decât mine, m-a îndemnat să facem ordine în jur și să despachetăm. Am împins vraful de pânze de lângă pat către fundul odăii, ne-am îngrămădit lucrurile pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de glorie. Aveam o poftă de viață extraordinară în Parisul lui Sartre, al lui Simone de Beauvoir, în locul de naștere al existenția lismului. Se dansa boogie woogie, în cafenele cânta Juliette Greco, se purtau discuții filozofice cu creatori celebri. Efervescența ambianței de după război îmi stimula pute rea creatoare, aveam o sete de cunoaștere intelectuală nemăr ginită. Mă simțeam ca o pădure în care se trezesc în zori toate vietățile, trăiam euforic, eram liberă, nu-mi mai era frică de nimic. Duceai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
stârnea în el nehănuite porniri masochiste? Luarea unei atitudini era deci în primul rând blamată chiar de victimă. Scena a avut loc aievea și riscă să se înece în uitare dacă eroii ei nu-i vor scoate la suprafață cadrul, ambianța, stihia care îi stătea în spate. Fenomenul însă nu se produce, vreau să spun, nu apare nimic. Asta înseamnă că terenul nu e încă cu totul degajat în conștiința noastră. Fiindcă abia ieșiți dintr-un deceniu în care ne-am
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
am una!" Într-adevăr, la el o revistă literară era ca o ființă vie. Trăia din pasiunea mistuitoare pe care el i-o insufla, și nu e de mirare că viitorul scriitor găsea în paginile și în atmosfera ei zilnică ambianța ideală fără de care, dacă unul sau altul dintre noi se poate lipsi, o literatură suferă. Fiindcă lipsită de idealismul debutului, personalitatea literară crește asemeni copiilor la orfelinat, unde îngrijirea chiar fără cusur nu poate suplini căldura și dragostea maternă. Talentul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
un paj. Vasalii erau stingheriți. În timp ce-l salutau pe rând, Hideyoshi își suflă nasul. — Se pare că ați răcit, stăpâne, remarcă afabil unul dintre vasalii lui Nobuo. — Nu-mi mai trece odată, replică Hideyoshi, nu mai puțin prietenește. Era o ambianță destul de simplă pentru o discuție. Nu li se oferi nici mâncare, și nici băutură, după cum nici Hideyoshi nu începu cu fleacuri. Nu vă deranjează comportarea recentă a Seniorului Nuobo? începu el. Cei patru fură cuprinși de teamă. Erau șocați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că ei Încă trăiau, chiar dacă erau departe și scrisorile nu mai treceau... și, iartă-mă, nici dacă ai fi fost lângă părinți nu i-ai fi putut salva de bătrânețe, de sfârșitul inevitabil. În schimb, ai trăit aici Într-o ambianță mai civilizată decât ți-ar fi oferit țara ta, ai ajuns mult mai departe În meserie... I-a fost mai ușor? Captiv Într-o țară străină, Înspăimântat de războiul pentru care era somat să se Întoarcă acasă ca să plece pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pe Traian Manu. * Stratul catifelat de moloz și praf de pe frunza decolorată, zidurile cenușii, cu dâre și mai cenușii de ploi, verdeața alburie, pânza roșie, atârnând moale, Încremenită pe zidul striat cenușiu de poluare și ploi. Există și o altă ambianță sonoră, altfel de zgomote... Pentru că și liniștea de acolo e alta. Deși parcă tot timpul țiuia, parcă tot timpul țârâia ceva... Surprinde mimica persiflantă a Christei și Îi oprește prompt replica, zâmbind bonom-curtenitor: — Știu, draga mea, știu ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
asculta. Clubul se află peste drum de stația de metrou din Camden Town, dedesubtul unui local care fusese odinioară excelent, dar care se deschisese pentru a primi turiști și tineri aspiranți la statutul de profesioniști, iar asta Îi stricase complet ambianța. Când am ajuns, se formase deja o coadă până după colț, dar n-am luat-o În seamă și am ținut-o către intrare, trecând de primii doi paznici. Din spatele unui stâlp, i-am făcut cu mâna lui James, managerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
precum aerul nopții. În apartamentul lui Rachel, trăsesem fiecare câte o linie de speed ca să ne mai Înviorăm. Asta avea să ne facă să ne rupem de cei din jur, dar noi nu ne aflam aici ca să ne bucurăm de ambianță. În fața clubului se Întindea un șir de oameni și, În timp ce acesta Înainta, noi așteptam bătând din picioare ca să nu Înghețăm. N-a durat mult, căci nu existau reguli la intrare: Înghesuit cum era În ungherul ăsta, clubul era doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ceva care să merite, acceptă el, dar cu o lipsă totală de politețe. Însă, chiar acum nu pot. Vino la unu, În pauza de prânz. Poate reușesc atunci. O cameră de interogatoriu din sediul poliției nu era exact genul de ambianță În care anticipasem că va avea loc schimbul nostru sincer și relaxat de confidențe. — Nu, asta sună foarte neplăcut, am zis. Ce-ai zice de un fast-food sau ceva de genul ăsta? Am sugerat un fast-food, pentru că știam că polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
va desființa mâine la serviciu dacă nu-i deschid. Dar nu pot. N-am mai primit pe nimeni de când cu despărțirea de Patrick și nici nu m-am gândit s-o fac de acum încolo. Nu într-o astfel de ambianță. Trec cinci minute fără să mai aud soneria. Trag cu ochiul prin perdea. Nici urmă de Davey. Cred că a renunțat. Îmi revin, mă duc în bucătărie și-mi torn un pahar de vin roșu pe post de doctorie. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
domnule S. Mă Întrebam de ce o situați În Franța. De ce nu În Danemarca? Zic așa, Într-o doară, nici nu trebuie prea mult, e destul să schimbați două-trei nume, castelul Châlons-sur-Marne care devine, să zicem, castelul Elsinore... Pentru că Într-o ambianță nordică, protestantă, unde bântuie umbra lui Kierkegaard, toate tensiunile astea existențiale... - Poate aveți dreptate. - Cred și eu. Și pe urmă, lucrarea dumneavoastră ar avea nevoie de câteva răsturnări stilistice, nu mai mult de o mică revizuire, ca atunci când frizerul dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
batida, apoi rupse tăcerea, ca și starea aceea de jenă. „Rasa, ori cultura, dacă vrei, constituie o parte din inconștientul nostru. Iar o altă parte e locuită de figuri arhetipale, aceleași pentru toți oamenii și pentru toate secolele. Astă-seară, climatul, ambianța au făcut să ne slăbească tuturor vigilența, dumneata ai putut să-ți dai seama și singur. Amparo a descoperit că orixás, pe care credea că i-a distrus În inima ei, locuiau Încă În pântecele ei. Să nu crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mă Întrețineam puțin mai Înainte se disputau pornind de la niște conjecturi puerile. Vai, se Întâmplă, cum se spune, și la case mai mari. Dar urmați-mă În micul meu cabinet de lucru, vă rog, vom sta de vorbă Într-o ambianță mai plăcută”. Trase draperia de piele și ne introduse În camera cealaltă. Noi nu i-am fi zis „mic cabinet de lucru“, larg cum era, și mobilat cu rafturi elegante de anticariat, pline până la refuz cu cărți legate luxos, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de mahon Întunecat, acoperită cu hârtii. Era una dintre acele lămpi care se găsesc uneori pe mesele de lectură ale bibliotecilor vechi, cu abajurul verde În formă de cupolă, capabile să arunce un oval alb de lumină pe pagini, lăsând ambianța din jur Într-o penumbră opalescentă. Acest joc de lumini diferite, amândouă nenaturale, Într-un fel Însuflețea, În loc să estompeze policromia plafonului. Era un plafon boltit, pe care fantezia decoratorului Îl voia sprijinit În cele patru laturi pe mici coloane cărămizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lungi, albe și a mustății stufoase, pe oală, de culoare identică. L-am salutat și a catadicsit să-mi răspundă cu o ușoară înclinare a capului. După vizită, eu și Sabina am fost poftiți de o infirmieră în biroul lui. Ambianța era asemănătoare cu cea din cabinetul pe care-l avea la Spitalul „Gheorghe Marinescu”, din București: același birou impozant, încărcat cu cărți, în dosul căruia trona profesorul învăluit în norii de Lucky Strike, aceleași fotolii joase, umile, la capătul opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fenician, în seara luptei de la Salamina. Vegheați de privirea de smarald a Îngerului, amicii se desprinseseră, agale, de pe loc, călcând apăsat pe sub coroanele copacilor, scăldate în păienjenișul razelor electrice artificiale, care estompau sclipirile naturale ale lunii și ale stelelor, transformând ambianța într-un fel de negativ fotografic, o imagine beta, decupată fantasmagoric, în felii de peisaj regulate, nude, alternante: Întuneric, lumină, întuneric, lumină și iar întuneric... Oricum, obiectivul nu este în zona periculoasă pentru noi, conchide Avocatul, rememorând scena cumplită a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nori erau atât de dense încât abia puteau fi pătrunse. Împiedicându-l pe Dallas să obțină viziunea degajată pe care și-o dorea atât de mult. Fluxul luminos ricoșa pe masa întunecată și se-ntoarcea biciuind ecranele, luminând pasarela a giorno. Ambianța se amelioră, Lambert având impresia că nu mai naviga ca prin cerneală. Parker și Brett nu vedeau nimic din ceea ce se întâmpla afară, fiind închiși în compartimentul mașinilor, dar simțeau efectele bătăliei în curs. Sala mașinilor suportă o smucitură, devie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
care-l știu. Cel pe care nu-l știu mă îngrozește. Și mai ales atunci când în bezna asta urlă un apel de naufragiat, zise ea întorcându-se spre exterior. Voința de exprimare a spaimei sale iraționale nu ameliora cu nimic ambianța depresivă a echipajului. Deja în vremuri obișnuite, pasarela nu favoriza deloc efuziunile. Dar în această situație tensională, în beznă și o tăcere prelungită, te sufocai de-a dreptul. Ripley mai descărcă atmosfera anunțând: ― Avem din nou legătura cu camera mașinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
extraplat la care câteva doamne urmăreau cu interes o emisiune de modă. Domnul Tilică o invită frumos pe doamnă să ia loc pe un fotoliu, iar el merge la recepție. Prezintă documentele doamnei ultra elegante care se încadra perfect în ambianța luxului din hol. O salută foarte politicos și o cercetă discret câteva secunde și-i stabili vârsta: între 30-35 de ani, nu mai mult. Doamna îi ia actele și le introduce în calculator și apoi i se adresă: - Îmi pare
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]