2,825 matches
-
perspectivă unitară, capabilă să răspundă eficient unor cerințe și necesități reale ale insituției, au fost identificați, prin analizele întreprinse la nivelul Centrului de Examinări Psihologice, următorii factori de risc: absența unor reglementări de bază în domeniu (inconsistență legislativă) și caracterul ambiguu al unor prevederi existente; lipsa infrastructurii adecvate în cadrul activității de psihologie; lipsa personalului specializat la nivelul tuturor eșaloanelor; fond metodologic și documentar, de specialitate, redus și depășit. În vederea eliminării factorilor de risc menționați și consolidării cadrului instituțional de acțiune în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
fenomenul, adaptabilitatea fiind influențată de mai multe variabile independente, cum ar fi: abilitățile, motivația și creativitatea. De asemenea, un alt aspect problematic al cercetărilor anterioare consta în faptul că adaptabilitatea a fost definită și operaționalizată într-o manieră riscantă și ambiguă; diferiți autori s-au concentrat asupra unui singur tip de adaptabilitate, fără să țină cont de existența altor tipuri. Adaptabilitatea a fost operaționalizată, cel mai des, în termeni de învățare sau performanță într-o sarcină nouă, complexă sau doar insuficient
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
asigure îmbunătățirea calității muncii angajaților din serviciile publice, procesul de socializare în organizație este încă susceptibil de numeroase perfecționări care să vizeze controlul exercitat asupra membrilor săi prin standardizarea comportamentelor profesionale. Un astfel de control ar permite definirea neechivocă sau ambiguă a rolului profesional, acceptarea și performarea sa la niveluri înalte de performanță și eficiență. Strategia de socializare ar preveni variabilitatea prea accentuată pe linia comportamentelor imature. Este necesar și util ca funcționarul public să fie format în direcția modalităților în
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
cercetarea empirică. Fără a fi ideologii, acestea au structura simplă a unei povești: identifică o problemă, oferă o explicație - în termeni de cauze - și propun soluții posibile. Rolul esențial al acestora este de a ne ajuta să facem față situațiilor ambigue și complexe. Dacă dobândesc statutul de axiomă, rolul cercetării empirice este diminuat sau anulat. În cele din urmă, astfel de critici au dus la o reajustare a modelului, fiind deschis, printre altele, un program de microfinanțare fără dobândă destinat exclusiv
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
deznădejdii, al prăbușirii totale. Este vorba, deci, de acele stări afective care sunt legate de percepția unei amenințări a integrității organismului, a eului, amenințare care provoacă mobilizarea energiei și îndreptarea ei spre protecția individului. Atât suprasolicitarea, conflictul, cât și situațiile ambigue provoacă aceste stări de alarmă. Constatăm și aici că stările stresante și anxioase sunt aproape invariabil legate de atitudinea față de sine a persoanei, de relațiile interindividuale în care se dezvăluie vulnerabilitatea și sensibilitatea față de eșec, defecte personale, de sarcini excesive
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
enigme combinatorii. La fel se Întâmpla cu vasta pictură la care lucra acum. Când Încerca să rezolve ceva pe peretele circular, el era la antipodul a ceea ce lumea comună numea artă. Ori poate că, odată ce lăsase În urmă cine știe ce punct ambiguu și fără Întoarcere, unde, deja fără patimă, lâncezeau etica și estetica, arta devenea - poate că vorbele adecvate erau „din nou” - o formulă rece și probabil eficace. O unealtă impasibilă de contemplat viața. Și-a dat seama târziu că celălalt Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
invizibilul. Te-ai uitat la munții și stâncile din fundal? Te duc cu gândul la peisajele geometrizante de la sfârșitul secolului XIX, la Friedrich, la Schiele, la Klee. Mă Întreb ce nume i-am putea da acestui tablou azi. Poate Malul ambiguu. Sau mai bine Teologie picturală pe o topografie geologică riguroasă. Cam așa ceva. Dumnezeule, Faulques, ce tare greșim! În fața unui asemenea tablou, fotografia nu-i bună de nimic. Numai pictura, poate. Orice tablou bun a aspirat dintotdeauna să fie peisajul altui
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la Tate Gallery din Londra: Veneția În zori, spre San Pietro di Castello ori dinspre hotelul Europa, putea fi un peisaj idilic perceput cu ochii unui pictor englez de la jumătatea secolului XIX, dar și frontiera difuză - acuarela și nuanțele ei ambigue erau perfecte pentru așa ceva - dintre frumusețea unor zori și reprezentarea plastică pe care paleta variată a Universului, spectrul cromatic fascinant al ororii, le punea la dispoziția oricărui observator situat În punctul propice. Tușele unor nori puteau să se Întindă deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
supusese fără proteste, Îngenunchind cu camerele foto În geantă, pironind cu privirile ostașii care mergeau mai departe și profesorul care urca dealul Împreună cu băieții ce lăsau capul În jos, albi la față și cu ochii ieșiți din orbite În lumina ambiguă a dimineții; și rămăsese acolo, În genunchi, În vreme ce Faulques, oprit și el, schimba viteza obturatorului și diafragma, pe măsură ce lumina se lăsa pe dealurile acum Înconjurate de fumul exploziilor, Într-un halou prăfos și auriu, și Începea să-i fotografieze pe
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
și ireductibilitatea religiei și s-a străduit să-i delinieze structurile de adâncime. A făcut acest luciii repunând În circulație vechiul instrument al fenomenologiei religioase, inventat În jurul lui 1850 de către Învățații protestanți olandezi și germani și perfecționat de un maestru ambiguu: olandezul Gerardus van der Leeuw, profesor de teologie la Universitatea din Gröningen. Din nefericire, fenomenologia Împarte cu morfologia lui Goethe neputința de a explica transformările istorice. Destul de asemănător cu versiunea pe care o dă psihanalizei Carl Gustav Jung, ea operează
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sub multiplele ei Înfățișări: Ishtar, Atargatis, Cybele, Anaitis (Anahita) sau Astarte 74. Astfel, influența școlii germane de istorie a religiilor se Întrevede În spatele ipotezei că, la originea ei, Sophia n-a fost decît puternica Zeiță-Mamă și nu o entitate ipostazică ambiguă. Bousset justifică prezența unei Sophii inferioare, predominant negative, invocînd, conform uzanței, „Înțelepciunea astrală babiloniană devenită iraniană”75, ceea ce reprezintă remediul universal pentru a putea explica ignotum per ignotius, un lucru neînțeles printr-unul și mai neînțeles. După cel de al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
același fel, putem spune că mitul Sophiei nu derivă dintr-o situație de „criză” sau de „alienare” (indiferent ce Înțeles i-am da), Însă el propune, fără Îndoială, o viziune a lumii Întemeiată pe criză și pe alienarea unei Zeițe ambigue. NOTE 1. H.S. Wiesner, introducere la art. „Hypostasierung”, În Reallexicon für Antike und Christentum; definiția continuă astfel: „Toate aceste utilizări preced crearea termenului de hypostasis și chiar filozofia Însăși, iar aceste Înțelesuri moderne nu corespund cu exactitate modului de Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
treilea printre Puterile Triple (tridynamoi), poartă numele de Authades, Trufașul 21, care este, În alte scrieri, un epitet al Demiurgului Ialdabaot 22. Authades emană o forță leontocefală pentru a captura energia spirituală a Pistis-Sophiei23. După ce-i Îngurgitează Lumina-dynamis, o metaforă ambiguă a violului, monstrul cu cap de leu se poate reproduce, dînd naștere lui Ialdabaot, alt demon alcătuit din Foc și Întuneric 24. În excentrica scriere a lui Iustin Gnosticul, Cartea lui Baruh, Demiurgul, În aparență nezămislit, este biblicul Elohim 25
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În lume, pe care o Îmbibă asemenea unui abur ușor (kapnos)101. 7. Principiul antropic O interpretare discutabilă, care se bucură totuși de influență Încă, susține că gnosticismul are o concepție pesimistă asupra existenței. Gnosticismul prezintă, Într-adevăr, o atitudine ambiguă și revoluționară În raport cu principiul inteligenței ecosistemice și cu principiul antropic. Este vremea să examinăm mai Îndeaproape diferențele dintre contracultura gnostică și cultura elenistică. În Tanakh se proclamă cu tărie existența unei inteligențe ecosistemice totale și nefragmentate, providențială și bună, numită
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
circumcidă pe tovarășul său Tit, gentil („elin”) de origine; dar, cu acordul bătrînilor, Tit n-a mai fost „dus În robia” circumciziei, de care Îl eliberase Isus Cristos 38. În alte ocazii, atitudinea fraților din comunitatea Ierusalimului fusese cel puțin ambiguă. Vizitîndu-l pe Pavel În Antiohia, Chefa mînca la Început alături de gentili, Însă i-a părăsit de Îndată ce au sosit mesagerii lui Iacob, care ar fi putut avea obiecții. Nu mai puțin echivoc a fost comportamentul lui Barnaba 39. Reacția lui Pavel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
gheenei. Doctrina potrivit căreia numărul de locuri din cer este egal cu numărul Îngerilor căzuți derivă din Augustin și este perfect ortodoxă. Luther a repus-o În circulație la Începutul secolului al XVI-lea. Atitudinea bogomilă În fața inteligenței ecosistemice este ambiguă. Arhitectul ecosistemului este Diavolul, Însă creatorul materialului din care acesta e alcătuit este Dumnezeu. Adevărat Însă, Diavolul bogomil pare să dispună de mai multă putere creatoare decît Luciferul unor Origen sau Milton. Întrucît pentru ei esența ființei umane este un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
morale publice, care a constituit fundamentul comun vizat de reeducatorii comuniști. Oricum am privi astăzi lucrurile, mai implicat sau mai detașat, datorită trecerii timpului, fenomenul Pitești rămâne de o unicitate abominabilă. În opinia mea, problema fenomenului Pitești rămâne În continuare ambiguă și deschisă interpretărilor, iar mutația produsă de acest experiment este una teologică, marcând, așa cum susține D. Bacu44, trecerea de la om ca o creație divină la om ca divinitate creatoare infernală. Unii dintre cercetătorii fenomenului Pitești și chiar dintre mărturisitori au
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
unor fraze ample; confuză, din cauza lipsei unei intenții comunicative clare sau a unui scop precis determinat; neclară din cauza folosirii unor termeni vagi sau a lipsei de structurare a informației conform unui pattern discursiv. Atât lipsa de relevanță, cât și manierea ambiguă se pot corela cu intenția vorbitorului de a evita răspunsul. Negocierea se bazează pe reguli interpersonale: „Pentru dumneavoastră e numai 10 lei, că sunteți clientul meu”. Scopul nedeclarat al fiecărui negociator nu este găsirea unei soluții în comun acceptate, ci
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
exteriorizările emoțiilor, controlul și reglarea emoțiilor, procese ce produc efectele asupra celorlalți; 3Ă trăirile interne ale emoțiilor, care se reflectă în starea internă de excitare (nivelul excitației senzoriale, durataă. 3.4.1. Identificarea emoțiilor. Adesea, trăirea internă a emoțiilor este ambigua. Excitarea fiziologica și psihică trăită de o persoană poate fi atribuită mai multor emoții separate sau unui conglomerat de emoții. În astfel de situații, persoanele caută informații în mediul înconjurător pentru a da un sens trăirilor interne. În alte situații
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
din impulsuri umaniste. În concepția sa, știința informaticii a menținut încă de la început o orientare liberal-umanistă în cadrul postumanului, atribuind mașinii caracteristici moral-umane (spre exemplu cazul lui Norbert WienerĂ 19. Prin urmare, raportarea ciberneticii la ideea postumanului este judecată drept una ambiguă și duplicitară, promovând postumanul în același timp în care conservă umanul. În cadrul acestei perspective asupra postumanului, Hayles (1999Ă nu înțelege prin corp ideea abstractă a conceptului de corp, ci practica materială a încorporării („embodiment”Ă20. Cercetătoarea combate teoria cibernetică a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de bunuri. Un schimb discret este caracterizat de abilitatea de a măsura atent și de a specifica bunurile sau valorile care intervin în schimbul reciproc. În practică, bunurile, actorii și cadrul de timp sunt, de cele mai multe ori, difuze: bunurile au valori ambigue și dimensiuni vag definite. Schimburile difuze sunt prevalente în politică și în administrația publică. Contextul social este cea de-a doua dimensiune a schimbului relațional. De la un anumit nivel acesta devine impersonal. Comunicarea dintre părți și informațiile pe care acestea
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
dintre public și privat (în termeni de organizații, resurse, autoritate etc.). De asemenea, puterea, autoritatea și controlul resurselor sunt susceptibile de a fi împărțite (nu neapărat în mod egal) între stat și grupurile de cetățeni, într-o manieră interdependentă și ambiguă. Încadrarea tuturor acestor preocupări și bariere potențiale reprezintă un imperativ fundamental al coparticipării, și anume, acela că ia în serios retorica politică actuală despre disoluția puterii și împuternicirea comunități, deoarece este o provocare pentru modelul convențional dar costisitor al serviciilor
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
ne arată o simetrie În cadrul celor cinci propoziții. Dacă se citește al doilea silogism În ordinea (5) → (3), obținem un raționament valid În aceeași măsură În care fusese valid raționamentul (1) → (3). În felul acesta, enunțul (3) joacă simultan rolul ambiguu de concluzie - A sau I - pentru ambele silogisme. Dar dacă două silogisme au aceeași concluzie, se poate considera că premisele lor sunt analoage. Așadar, printr-o parcurgere În două sensuri a aceleiași Înlănțuiri de silogisme și prin jocul subtil Între
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
anumite cuvinte explicative sau particule, în special în cazul textelor mai populare, pentru a simplifica gramatica textului. Astfel de cuvinte sau particule aveau rolul de a face textul mai ușor de citit. În anumite cazuri, ajutau la clarificarea unor pasaje ambigue. Dacă în textul masoretic de la Is. 12,5 citim: hwhy wrmz, la IQISa, între cele două cuvinte apare l, particula specifică dativului, hwhyl wrmz3. Într-un studiu dedicat acestei probleme 4, E. Tov spune că există conflații care se întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
lui valoare, de text premasoretic, independent de tradiția fariseică 1. Înainte de a ne apleca asupra câtorva texte samaritene, se impun câteva remarci. În primul rând, am spus că samaritenii erau un grup foarte conservator, iar atitudinea evreilor față de ei era ambiguă, într-o oarecare măsură; dincolo de exemplele din Mișna, există puține mărturii, în literatura contemporană (în special apocrifă și pseudoepigrafă), referitoare la un real antisamaritanism. Deși nu exista nici un contact religios între samariteni și evrei, contactele obișnuite au continuat să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]