2,720 matches
-
gard vecin și căuta să țină la distanță agresorul. Lângă ghereta portarului eram eu. Cu calm, încercam să-mi atrag rivalii în spații închise apoi îi loveam. Dacă nu reușeam să-i dobor din două trei picioare, erau suficient de amețiți pentru a fi preluați de pumnii lui Kyta. Țiganul blond, observă situația și mă luă în vizor. Tocmai se apropie de mine, când Erjika, fata cea blondă care fusese urmărită și de la care pornise întregul scandal, vântură o sticlă de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-n Egipt și o să mi trimită de acolo cafea și țigări. Ai să vezi că știu să mă descurc chiar dacă sunt departe de casă. Îmi ajunge să știu că tu mă susții. Ce-aș fi putut să-i spun? Eram amețit și simțeam că lumea se învârte în jurul meu gata să se dărâme. Poate că înțelesesem greșit tot comportamentul ei față de mine. Mă tratase ca pe un prieten de suflet și poate că nu fusese cazul să mă îndrăgostesc. Nu-mi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
și poate de aceea nici chibritul nu-mi dădea ascultare și nu eram În stare să-mi aprind țigara. Eram exasperat. Mi-a venit ideea să Încerc cu două bețe deodatăă cînd le-am zărit capetele de culori diferite. Eram amețit bine, dar tot s-a trezit o părticică din mine și am reușit să stabilesc o legătură: cutia de chibrituri din mînă mi-a fost dată de clienta mea și este o piesă importantă la dosar, un eventual indiciu. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
undeva la jumătatea drumului dintre foc și autobuze, făcîndu-mi semn să mă duc la ei... M-am Îndepărtat Încet de autobuz, ca să nu prindă cei trei de veste... Înaintam greu, poate din cauza pietrelor din albie... sau poate că eram mai amețit decît mi-am Închipuit. Fratele mă luă de braț ca și cînd voia să mă invite la o plimbare pe Întuneric și deodată porni pieziș. Respira greu și i se citea Îngrijorarea În glas. — E stranie atmosfera. Mai bine te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
auzit strigătul răgușit: — L-am urmărit! Am mers În urma șefului! Am coborît din mașină exact unde Începea panta. Banilor pe care i-am cheltuit cu Tashiro li se adăuga și bacșișul uriaș pe care l-am dat taximetristului pentru că eram amețit. Cum puteam să justific tot ce-am cheltuit ?.... Trebuia să explic În raportul pe care-l Întocmeam... Cum să spun că n-am chiar nimic demn de luat În seamă? Și pierderea de timp prezintă o oarecare valoare. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
băutură de la restaurantul feribotului, ceea ce am și făcut, dimpreună cu niște americance hipiote, în vizită prin Europa. Am ajuns în Franța târziu, pe la două noaptea, pe o ploaie torențială. Am ieșit în autostradă să fac autostopul spre Bruxelles. Eram ud, amețit de băutură și de tangajul nesfârșit, obosit, cu 50 de dolari în buzunar și dorința de a sta pe seama lor două săptămâni la Bruxelles. Nu cred că eram tocmai normal! După un timp a oprit un Mercedes alb, a coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Li-ber-ta-tee!”. Ai simțit vreodată că te sufoci și-apoi deschizi gura mare, mare, ca să mănânci aer și să nu mai altă senzație decât a aerului care intră în tine și ți se pare că nu-i de-ajuns și te-amețește? Așa m-am simțit atunci! Și-am strigat ca bezmeticii, ca nebunii. Și cred că am strigat și de frică, da, ca să ne dăm seama că mai suntem încă vii. Ăia care voiseră să ne aresteze plecaseră. Un Aro albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vrut-o adusă din nou la suprafață, în bătaia serii de-atunci, în dulcea nehotărâre dintre da și nu, dar nu îndrăznii. Privirea-mi stătea pe umerii ei, pe armurile-i nevăzute, strălucind la jocul fluierător al timpului, simțeam că amețesc, dar deodată, abstracție făcând de toți câți ar fi putut să ne vadă, îmi strânse mâna dreaptă cu o vigoare greu bănuită, transmițându-mi căldura ei tremurătoare. Încercai o desprindere dar ea, cu o cunoaștere perfectă a disimulării, venită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vârfurile pierdute în cer, veghindu-ne pierzania. Ceasul acela aș fi vrut să țină cât o viață, dar ea se lăsă în voia sfârșitului, căci peste noi începu o adiere ca de pe alte tărâmuri, nebănuite lumi exotice cerându-și îndreptățirea. Amețit de vrăjile orei mă luminam trupului ei gol și nimic nu ne-ar fi putut clinti mântuirii acelui ceas. Târziu, nici unul din noi n-ar fi putut spune la ce oră, oricum înainte de miezul nopții, poarta se auzi scârțâind, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
s-ar afla sub protectoratul Federației Ruse? Dar, de crearea unei asemenea situații bizare de hocus-pocus, împotriva logicii și a bunului simț nu sunt lipsiți de răspundere așa cum vom arăta mai jos nici guvernanții (cei în drept) din România (care, amețiți de suficiență și tipică mediocritate, se umflă gată să plesnească de atâta îngâmfare că sunt mari, când este vorba de sacra lor menire). Cineva mai glumeț (hâtru) ar putea replica, într-un impuls de înaltă gândire filosofică à la gâgă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
când intrai în tindă, îmi puse mânile în piept și începu a mi se zbate în brațe. Apoi dintrodată se liniști, mi se lăsă pe piept, mă cuprinse de după gât ș-o simții caldă, c-o răsuflare fierbinte care mă amețea. Vtc "V" O pace mare îmi stăpânea acum sufletul. Întors acasă, ieșii la câmp, ca să supraveghez clădirea girezilor degrâu. Stătui de vorbă vesel, ca niciodată, cu Dragomir, care era tare mirat de această considerație cu care nu era obișnuit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cel vechi al moșiei... Acuma, parcă-i un blestem!... Începu a râde întorcându-și fața spre mine: Lasă, Niculiță, nu-i nimic; poate n-o să mai afle nimeni! Și închise ochii, plecându-se spre mine, ca s-o sărut. Înfiorat, amețit de dragoste, pornii spre Sărățeni călare, prin lumina nehotărâtă a zorilor. Și în minte deodată, într-o lumină de vis, răsări mama Chivei, o umbră, și fantoma boierului bătrân. A fost atunci, demult, o dragoste care poate semăna cu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bordei, așa de trist, așa de dulce - parcă deodată se deschideau câmpiile Prutului într-o lumină de toamnă, și picura de pretutindeni cântarea nemărginirii. Iana își șterse o lacrimă cu dosul palmei - apoi începu a râde cu ochii în gol, amețită de vin. —Măi Niță... zise într-un târziu cu glasul greu și Faliboga - să mai bem amândoi și ulcica asta! Măi, tu ești om tare - de parc-ai venit din ținuturile unde sunt multe biserici și mulți popi... Tu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
învăluite în ceață. Fata humelnicului nu era ca toate fetele - după știința lui Niță Lepădatu. Era aprigă în dragostea ei, și parcă i se ascuțise mintea. Noaptea uneori, când se ducea la dânsa și moșneagul nu era acasă - el sta amețit după desmierdările întâlnirii; iar ea aprindea gazornița, o așeza pe prichiciul hornului și începea să-l întrebe și să vorbească cu el despre ce avea să se întâmple în viața lor. —Eu zic așa - vorbi ea într-un rând - să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ciobanii și haidăii care făceau de strajă în perdele. Iar Faliboga până cătră ziuă și-a cercetat slujbașii, ca să nu fumeze în stuh și paie și să nu cadă între vite. La așa zile mari e îngăduit oricui să se amețească; dar amețeala poate fi și cu primejdie uneori. Într-o sară, pe după Bobotează, prinse iar a juca un vânt ușurel dinspre miazănoapte, și Lepădatu cu Faliboga stăteau la vorbă în bordeiul moșnegilor. Pân-acu am trecut cu bine jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
avea în el o mânie împotriva unor asemenea prostii și în același timp se întărâta, hotărând pieirea tuturor, ca într-un sfârșit de lume. Ana suspină. —Doresc să ne ducem, Culi. —Pregătiți-vă! răspunse paznicul cu îndârjire și se uită amețit în juru-i. Așa este. Într-o albie, după cuptor, înfășurat strâns în scutece, se află un prunc de treisprezece zile, pe care îl tot caută nana Floarea și-i dă lapte dintr-o sugărice. De câte ori acel prunc e purtat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fantome. Se ridicau un timp, apoi coborau la vale; apăsa asupra lor tăcerea înghețată a înălțimilor. Culi clocea în el o mânie amestecată cu dezgust. Se îngrețoșa de ea ca de un venin; nu se putea elibera de dânsa; îl amețise și-l tulburase, încât nu mai rămăsese nimic din judecata aceea polițistă cu care se fudulea. Așa că asupra călătoriei pe care o plănuiseră muierile se încleștase cu îndârjire, numai ca să se vadă câte întâmplări pot fi pe lumea asta, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
an după dezintoxicare, s-a înscris la facultate, a obținut o diplomă în psihologie, apoi a urmat un masterat în studii asupra dependenței și acum lucrează într-un centru de profil din New York. După anii pe care i-a petrecut amețită din cauza drogurilor, a fost foarte important pentru Rachel să fie „curată“: o ambiție de admirat. Singurul dezavantaj era că putea fi un pic prea serioasă. Vorbea adesea - de bine - despre oamenii care se lăsaseră „supuși tratamentului“. Și când era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru că a crezut că nu exista vreo speranță s-o pot face. Dar habar n-avea cât eram de hotărâtă să plec. Și am urcat - chiar dacă a durat peste zece minute și m-a lăsat scăldată în sudoare și puțin amețită de durere. Dar ceea ce nu înțelegea mama era că, și dacă n-aș fi putut trece de prima treaptă, tot aș fi plecat. Aveam nevoie să mă întorc și începeam să intru în panică. Vezi? am gâfâit, așezându-mă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de trening gri pe scaunul din dormitor, de parcă tocmai și-ar fi scos-o și ar fi aruncat-o acolo. Am luat-o cu grijă și am mirosit-o. Păstra îndeajuns de mult din mirosul lui încât să simt că amețesc. Mi-am îngropat fața în ea și intensitatea prezenței și absenței lui m-a făcut să mă sufoc. Nu era mirosul special, minunat al gâtului lui sau al locului dintre coapsele lui, unde totul era mai intens, mai dulce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
subestimez pe femeia aceasta și forța dependenței lui Aidan de ea. Aveau un trecut împreună, de cincisprezece ani, și, ca un bumerang, părea să se întoarcă întruna la ea. A plecat la Boston, și, tot weekendul, m-am simțit puțin amețită; gânduri contradictorii se învârteau în mintea mea, într-un cerc fără sfârșit. La competiția de chitară electrică, Shake m-a acuzat că nu fusesem atentă când cântase el și avea dreptate: mă uitasem în gol, întrebându-mă cum primise Janie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
nici ea nu m-a cerut de bărbat. — Nu mă interesează, i-am zis. Sunt oricum destul de îngrozită că m-am implicat atât de repede într-o relație atât de intensă cu tine, dar toată povestea asta cu căsătoria mă amețește complet. De ce ți-e așa de teamă? — Oh, știi, toate motivele obișnuite: nu voi putea să mai fiu vreodată cu un alt bărbat, că nu vreau să fac parte dintr-un cuplu îngâmfat în care fiecare termină propozițiile celuilalt etc.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
drum de urmat, am decis să nu fac nimic, cel puțin deocamdată. Dar am continuat să mă frământ de neliniște; nu voiam să i se întâmple nimic nimănui altcineva din oamenii pe care-i iubeam. Am vești grozave! Franklin era amețit de gustul victoriei. —Ariella a ales ideea ta de campanie! O să o folosim și pe a lui Wendell, ca să fim siguri, dar a ta i-a plăcut cel mai mult. A chicotit. —Trebuie să spun... la început... mi-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru noi decât să primim în sânul Sfintei Noastre Biserici un nou Rege mag, venit tocmai de la marginile Berberiei spre a-și aduce ofranda în casa lui Petru! Îngenuncheat cu fața la altar, înveșmântat într-o lungă mantie de lână albă, eram amețit de mirosul de tămâie și strivit sub atâtea onoruri nemeritate. Nici una dintre persoanele adunate acolo nu ignora faptul că acest „Rege mag“ fusese capturat într-o noapte de vară de către un pirat pe o plajă din Djerba și adus ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vorbi în schimb despre Galba, noul împărat ales de legiunile din Hispania, care era prietenul celților și îl eliberase pe Julius pentru ca acesta să se poată întoarce în patria sa. Abia la sfârșitul cinei, când toți, bărbați și femei, se amețiseră cu băutura pe care o obțineau din fermentarea grâului, Valerius îi vorbi lui Tarosh, care își tot trecea degetele groase în jurul gâtului ca de taur, jucându-se cu un colier de aur format din trei șerpi împletiți. Coiful acela... Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]