1,929 matches
-
degetul meu arătător, care indica paharul mititel) până când au priceput ce se întâmplase. Apița era o țuică tare, iar Mița era Mircea. Mai târziu, după ce învățasem literele, nu doar sunetele, am urcat împreună pante abrupte, sufocante și am coborât văi amețitoare, am fost pe brâne, pe țancuri, pe povârnișuri, prin prăpăstii și păduri, pe platouri și grohotișuri, în șei, la cascade, prin jnepenișuri, zmeurișuri și întinderi de urzici. Primul vârf impunător mi s-a arătat, datorită lui, în masivul Retezat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Atitudinea este predilect oximoronică. De parcă orice atingere cu concretul ar fi o subminare a personalității, poetul se refugiază în imaginea interioară a unei lumi artificial create. Drumul ales este întotdeauna cel anticipat de privire, cel pipăit ca pe o realitate amețitoare ce își caută dublul, pentru a ameți mai mult. Este o realitate incapabilă să atingă echilibrul, desăvârșirea. Ne referim, desigur, la realitatea interioară, pentru că exteriorul, concretul este lăsat undeva în contre-jour de unde își trimite irizările malefice. Comedianțul este un neajutorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
interior, "posedă o capacitate fără pereche de a sugera sentimentul abisului care soarbe o existență inutilă. Viața devine în ele un vârtej de ape repezi, rotitoare, cu o fantastică putere atractivă spre adâncuri. Textele stau sub simbolul poesc al genunii amețitoare în care se scufundă corabia lui Arthur Gordon Pym"38. Botta este un poet al stridențelor: la nivel verbal, ca și la nivel gestual. Cuvintele din diferite domenii (popular, argotic, livresc etc.) cunosc o electrizare lirică. Sintaxa se dezarticulează, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
trăire absolută, supralicitând dimensiunile interiorității. Cu referire la poezia Jaf, Dinu Pillat no-tează: "Exprimându-se cu precădere în cifrul metaforic al delirului, care îngăduie lirismului său libertatea celor mai insolite polarizări, poetul ajunge nu o dată la efecte de-a dreptul amețitoare, cum se întâmplă bunăoară în jocul de reprezentări simbolizând procesul de absorbire a universului prin actul morții individuale."57 Dar personaje ca Înecatul ori Spânzuratul nu vor să aducă ideea morții individuale, ci un soi de retorism exacerbat, persuasiv până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
la nimeni și la nimic, nici măcar la ziua de ieri care-i fusese fatală. Încercă În continuare să țină ochii deschiși privind fix la peretele din fața lui. Deodată opservă, peretele Începu să se miște pe verticală Într-un tempo din ce În ce mai amețitor...! Imaginile se suprapuneau una după cealaltă În așa fel Încât, În locul lor apăru imensitatea unei ape În care o diversitate de animale și reptile din trecutul Îndepărtat al pământului, dansau În acordurile aceleași muzici stranii ce parcă răzbea din adâncul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Centrale. Îl depuse pe trotuarul de vizavi pe „Proaspătul Îndrăgostit”, demarând În forță nu Înainte Însă de ai spune - petrecere fără dureri de cap. Grăbind pașii, Tony Pavone se strecură nu tocmai ușor prin mulțimea ce forma un dute vino amețitor. În momentul când, ajunse la locul unde urma să aibă loc Întâlnirea, simți un gol În stomac! Atena nu era acolo...! Se răsuci În loc de câteva ori privind șăgalnic la ceasul său, Încercând să stabilească dacă coincide cu cel al Gării
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o adevărată prietenie. La Mulți Ani...!” Momentele de Înaltă tensiune atinse punctul culminant. Tony Pavone hipnotizat, nu reușea să-și dezlipească privirea din ochii cărora se revărsau raze de lumină ademenitoare. Gândurile i se Învălmățeau În cap Într-un vîrtej amețitor, căutând cuvintele cele mai potrivite pentru a-și exprima simțămintele În care era Învolburat!! Ar fi dorit să-i vorbească despre planuri de viitor, despre suprema iubire ce-l Învăluise cu o forță năvalnică, despre presupusa ei dragoste pentru el
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
amenințătoare șuierând Înfricoșetor, iar pe alocuri se despica În uriașe părți de diferite dimensiuni, provocând prăpastii imposibile!! În cuprinse din nou frica, grăbind pașii; sări peste o „Crevasă” dar nu aprecie bine distanța, alunecând În despicătură formată...!! Cu o viteză amețitoare ce-i provoca o stare de leșin, spintecă apa Învolburată Într’o coborâre continuă, fără sfârșit!! Atunci Însă, când nu mai Întrezărea nici o altă alternativă de-a scăpa din fioroasa prăbușire, se pomeni cocoțat În spinarea unei reptile care-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
reptilele făcură o pauză privindu-l cu ochii lor puternic dilatați, Îngrozitor de congestionați după care dispăreau În abisul Întunecos...! Era sigur, acest spectacol Îi este cunoscut și, privind la o altă sumedenie de reptile ce se succedau Într-un tempo amețitor, forță memoria pentru a-și aduce aminte. Nu reuși. Cum putea să uite atât de repede...? Dece nu-l mai ajută memoria....? Oare, a rămas definitiv desgolit de orice amintire a trecutului său...!? Imposibil. Dovadă, Încă Își mai aduce aminte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Drept urmare a acestui impetuos demaraj, În interval de câteva luni de zile, centraliză În activitatea lui câteva sute de lucrători, reușind spectaculoase realizări, era evidențiat În toate ședințele de producție fiind dat exemplu de cinste, de corectitudine. În acest vârtej amețitor În care activa În a depista noi lucrări, mai ales noi surse de-a procura materiale, vara trecu pe nesimție cedând locul bogatei toamne care-și anunță sosirea datorită grătarelor cu mititei, În special a mustului aromat, imposibil să reziști
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
două, discutând probleme legate de producție, de alte aspecte a muncii profesionale Încât Tony Pavone ajuns la saturație, și-l făcu pe Gică Popescu confident. „Proastă treabă, domnule Gică Popescu. Dacă În continuare voi continua să muncesc În ritmul acesta amețitor, cu siguranță ajung la balamuc...!! În afară de muncă mai e și chestiunea financiară a problemei. Cu cât producția realizată este mai mare cu atât plătesc din buzunar mai mult...! Acestă mită pe care eu sunt nevoit s’o ofer tuturor trebue
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
căruia îi vei pune numele Ioan. 14. El va fi pentru tine o pricină de bucurie și veselie, și mulți se vor bucura de nașterea lui. 15. Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea nici vin, nici băutură amețitoare, și se va umple de Duhul Sfînt încă din pîntecele maicii sale. 16. El va întoarce pe mulți din fiii lui Israel la Domnul, Dumnezeul lor. 17. Va merge înaintea lui Dumnezeu, în duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
învățătura lui Iisus și tradiția Thorei iudaice... Nu mai cred în nimic!... De ce nu pot dormi?!... aproape strigă el revoltat. Tatăl nostru carele ești în ceruri...” - Unde în ceruri... care ceruri?!... Cerurile pe care ni le dezvăluie stiinta sunt atât de amețitoare!... Mii si mii de ani lumină până la alte galaxii, altele, multe, neînchipuit de multe... fiecare însemnând un fir din marea Marea Creație, din imensitatea pulberii cosmice... Oare unde esti Tu, Doamne, în această imensitate ?!... Se zice că esti Duh, Spirit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în realitate... Se gândi că poate câțiva pași prin cameră, aveau să-l facă să uite acel vis îngrozitor. S-a sucit s-a tot răsucit în pat și, cu ochii închiși și- a îngropat fața în pernă. Simți mirosul amețitor de trifoi și de paiiște scăldată în soare și alunecă într-un somn dulce... I s-a părut că s-a împiedecat în întuneric și ar fi început să cadă fără să se poată opri, într-un hău. - De ce oare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
doar în aparență” - De ce nu pot dormi... ”Tatăl nostru carele ești în Ceruri... ” Rugăciunea Domnului e mai bună decât orice gând. ”Tatăl nostru carele ești în Ceruri...” Unde, în Ceruri?!... Care Ceruri?!... Cerurile pe care ni le dezvăluie stiinta sunt atât de amețitoare; mii si mii de ani lumină până la alte galaxii, altele multe, neînchipuit de multe, fiecare fiind un fir din imensitatea pulberii cosmice. Unde esti Tu, oare, Doamne, în această imensitatea, în această întindere nemărginită?!... Se zice că esti Duh, Spirit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dar în fiecare seară creștea tulburarea și magia acelei săli luminate stins de câteva becuri cu lumină albastră, roșie și verde-smarald, ca și de un glob cu oglinjoare care fugărea pe pereți sute de dreptunghiuri galben-difuze, vidul ăla întunecat și amețitor care amesteca înăuntrul cu înafara, pentru că, una după alta, se formau perechile. Rock-ul dezlănțuit lăsa tot 64 mai mult locul blues-urilor în care, strânși în brațe, ei aspirând parfumul din părul fetelor, ele lăsîndu-se în voia reprezentărilor languros-imbecil-copilărești
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
viforul să șteargă imediat orice urmă a ei. Stăteam în zăpadă, în paltonaș, cu mâna în mâna tatălui meu, și un tramvai străvechi se apropia încet, clătinîndu-se pe drumul lui singuratic, luptîndu-se cu zăpada. Tatăl meu era o statuie ninsă, amețitor de înalță. M-am așezat pe o bancă. în seara aceea avea să se termine infernul de la Budila. Chiar de a doua zi, singurătatea mea, altădată atât de temută, dar acum ciudat de ispititoare, avea să redevină completă. Voi fi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mult viitorul prefigurat de dvs. E ca și cum pisica pe care o țineți la poză pe prima pagină din „Supliment“, deși are privire inteligentă, s-ar apuca mâine să latre. DAMELE GAZETIERE Emilia CHISCOP Despre vin Vinul nu e doar licoare amețitoare, dezlegător de limbi, dezvelitor de adevăruri nerostite și neștiute. Este elixirul tinereții, al sănătății corpului și minții, rețeta magică a creșterii copiilor. Numai un mincinos consecvent nu bea vin pentru că... in vino veritas, spune bancul dintr-un număr al suplimentului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
zburau peste vechile și noile bălți. La sfârșit, Simon a bătut din mâini - exact așa cum face cormoranul cu aripile sale - m-a luat în brațe, m-a aruncat în aer, cum făcea tata când eram copil. Era jocul cel mai amețitor al oamenilor cu propriii lor pui. După plecarea lui Simon, Nunu a început să-l numească „intrus“. Nu înțelegea de ce mă ceruse în căsătorie. „A te căsători cu un artist“, spunea el, „e ca și cum un bărbat sănătos s-ar culca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se întețiră, iar vreo doi muncitori în halate și șorțuri albe o luară la fugă de-a lungul curții spre baza coșului. Parcă sfidîndu-și spectatorii, Mendebilul, șovăitor, se ridică în picioare. Rămase drept, subțire ca un cui, la acea înălțime amețitoare. Privea în sus, dar făcea cu mâna spre pământ, probabil înspre noi. Apoi începu să coboare treptele de metal, trecând prin toate inelele scării de incendiu, până dispăru în frunzișul salcâmului. După puțin timp, uitîndu-ne prin romburile gardului de beton
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lucrurile nu aveau greutate, ci doar o mare densitate emoțională. Tot aerul acela sidefiu, pâcla aceea mare se concentra dureros în mine. Știam că spațiul este infinit, că nu există speranță. Deodată, azvîrlindu-și fleșele și statuile ciobite la o înălțime amețitoare, rotindu-și spre cerul de asfințit cupola de culoarea cuprului vechi, apăru, într-o piață de o lărgime incomensurabilă, un monument colosal, o construcție pe jumătate ruinată, cu arcuri și frontoane acoperite de licheni, cu himere gotice, canelate adânc, rânjind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pianinei, culcușindu-se în stratul gros de haine parfumate. Aprinse cu bricheta ghemotocul de ziar și-l aruncă dedesubt, pe podea, între pianină și sofa. Când auzi trosnetul flăcărilor, se întoarse cu fața în jos, cufundîndu-și obrajii în valurile de pânzeturi amețitoare. Adormi instantaneu. REM Cortázar, un Márquez ferfenițit (Erendira, ediția cea mare), Manuscrisul de la Saragosa în legătură țeapănă de carton stacojiu, vreun metru de "Romanul secolului XX" și mult mai lungi șiruri pastelate de "BPT"-uri și "Univers"-uri, cărți lucioase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încă necoapte. Cele mai multe nu se coc niciodată: le dispare șarmul și se adaugă mulțimii de neveste cumsecade, cu o sinceră vocație a normalității. Inginerași, vaporeni, contabili - ei se aleg cu mândrețele de tigrese care unduiesc sub flacăra stroboscoapelor, sub peticele amețitoare de lumină emise de globul cu oglinjoare. Junele tânăr care cugeta astfel, închizînd când un ochi, când altul, se dă jos din autobuz în bezna cartierului Dămăroaia și o ia agale spre pătrățelele (slab) luminate ale blocurilor. Vei crede că
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
copilăria în umbra uriașă a fabricii de ulei din preajma depourilor ITB și a cinematografului Melodia de pe Ștefan cel Mare. Era o clădire înaltă și dreaptă, de cărămidă stacojie, prinsă în buloane de fier, fără ferestre și terminată, la o înălțime amețitoare, cu un fronton sumbru, care parcă sfâșia norii. Strania construcție, împlîntată în mijlocul unei curți pustii, era geamănă cu moara Dâmbovița, aflată mai în josul șoselei, și făcuseră acum un veac parte din celebra moară Asan. Când, după ani și ani, Emil
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
atunci la singura soluție posibilă. L-au mutat pe arhitect pe bancheta din spate, au scos afară bancheta din față și vechea claviatură a orgii Reghin și, în câteva zile, au montat în spațiul rămas o imensă aparatură, o încîlceală amețitoare de ecrane, potențiometre, cadrane cu afișaj electronic, plus opt rânduri de clape speciale, așa încît te puteai crede la bordul unei nave spațiale. Cei doi omuleți, după ce puseră în funcțiune sintetizatorul, încercară să intre cumva în dialog cu celebrul muzician
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]