7,748 matches
-
din fericire, și pe Crăciun, și pe Agopian, semnatarul notiței din "Cațavencu") ar putea avea această posibilitate. Ceilalți, cei foarte mulți care n-ar trebui să publice nici la București, nici măcar la Urziceni, s-au obișnuit să strâmbe din nas, amendând ambiția de a fi tradus ca și când ar fi un păcat capital, o dorință perversă de a parveni cu orice preț. De fapt, e lucrul cel mai natural cu putință, ca și dorința de a călători, de a citi literatură din
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
acum soarele Întreg În fereastră Valeria Tamaș Discreția notației din primul vers surprinde și divulgă doar dispoziția contemplativă a celui care urmărește, frunză cu frunză, căderea Îndelungă și oarecum păsuitoare a coroanelor. Dar, În economia Întregului poem, această rezervă este amendată iremediabil de acea linie drastică de demarcație pe care o instituie adverbul restrictiv cu carencepe versul al doilea: de-acum... Ce s-a-ntîmplat de fapt? Ce lucru dezatruos și irevocabil ne semnalează soarele - ivit brusc Întreg În fereastră? Paradoxal, vizibilitatea soarelui
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
ca sărbătoarea recoltei. Partea a doua Însă are grijă să dea o replică antifestivistă primei interpretări, recoltele menționate nefiind deloc Îmbucurătoare. Substantivul compus redevine astfel o sintagmă În care părțile componente nu mai sînt solidare, iar sensul festivist este drastic amendat. Recolta este luată În răspăr căci recoltarea este mereu mai curînd negativă. Mai reputat pentru această tehnică este poemul lui Șerban Codrin: de ziua muncii - la soare uscându se pielea unui cal În care ziua muncii ca sărbătoare este vehement
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
dezbatere fragilul și poate de aceea discutatul (nu disputatul!) binom polemică-pamflet, cuplu conceptual care, bine operaționalizat, ar putea redimensiona un filon important al istoriei publicisticii românești. Ipoteza pe care eseul o pune la lucru și prin a cărei sită semantică amendează și reface semnificațiile acestei diade este cât se poate de simplă: nu orice polemică e (de)săvârșită adică sfârșește într-un pamflet, în vreme ce nici unui pamflet, dacă e autentic, nu-i poate lipsi schelăria polemică. (E greu de explicat cum o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
subterfugiile "luptei cu condeiul", unde, constată ironico-sceptic eseistul, loviturile sub centură, sunt, de fapt, cele care guvernează confruntarea. Inventariind, "chipurile", douăsprezece figuri ale polemicii scrise, într-o listă pe care o declară deschisă, Karel Čapek nu face altceva decât să amendeze practici uzuale, lipsite de fair-play, care abundă în gazetăria cehă. În schimb, spațiul academic francofon a pus la dispoziția publicului autorizat lucrări științifice de referință, încă din deceniul opt al secolului trecut și până astăzi 32. 2.4. Pamfletul și
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în limba veche a bisericii graiul cu adevărat românesc și aș bănui că fără cărțile mânăstirii aș fi lucrat mai prost decât lucrez"118. Tot în perioada monahală, a avut răgazul să observe chiar din interiorul sistemului și, ulterior, să amendeze, vicii de construcție și funcționare ale instituției numite BOR119. De altfel, campania sa anticlericală, cu perioade de mai mare sau mai mică intensitate se întinde până la sfârșitul deceniului patru când, revizuindu-și tonul, altădată exploziv, va amenda ritos, dar rezervat
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și, ulterior, să amendeze, vicii de construcție și funcționare ale instituției numite BOR119. De altfel, campania sa anticlericală, cu perioade de mai mare sau mai mică intensitate se întinde până la sfârșitul deceniului patru când, revizuindu-și tonul, altădată exploziv, va amenda ritos, dar rezervat, disonanța dintre fondul religiei creștine și alcătuirea ei exterioară în articole precum Lucruri Bisericești (1937) sau Biserica pângărită (1938). În plan psihosocial, poetul reușește, până la urmă, concilierea egourilor antinomice: pe de o parte, cel profund interiorizat, al
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
eul empiric și cel poetic arghezian, denunțând, la acesta din urmă, simulacrul dramei existențiale și, implicit, lipsa unei trăiri autentice. Criticul percepe o atitudine elaborată, un scenariu al revoltei care ar exclude "implicarea definitivă, abisală a subiectului în act" și amendează, în consecință, falsul. În esență, observația lui Marin Mincu vizează criza identitară a unui eu poetic vulnerabil în această postură. Mai mult, criticul insinuează că revolta lirică argheziană, lipsită de o reală profunzime și spontaneitate, ar avea un temei laic
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Domnia sa are o dibăcie permanentă de a întoarce pe dos priceperea citețului; [...] proza domnului Iorga e perfect privată de el. Nu-mi răspundeți că le style c'est l'homme căci tot domnia sa pierde". Fiind vorba de un text-replică, Arghezi amendează punctual, încă de la început, intenția de ocultare a adevărului și corectează eroarea voluntară a adversarului său. Dacă Eminescu desfășoară, cu pasiune, o amplă și eterogenă informație, în scopul de a-și cimenta demonstrația, Arghezi invocă prodomo însuși textul pe care
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
textului său. Cu toate acestea, ar fi nedrept să reducem scriitura polemică a oricărui autor doar la stil. Istoria culturii, în general, și istoria ideilor literare, în particular, se știe, au dat câștig de cauză viziunii argheziene în această polemică, amendând imixtiunea ideologicului în artă sau realizarea creației conform unui "rețetar" anume. Dacă, așa cum am văzut, confruntarea Arghezi-Iorga, privită global, este întreținută de un mobil latent, generat continuu de polaritatea viziunii etico-politico-culturale, fiecare text arghezian (discurs și contradiscurs al acestei polemici
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
unul din nucleele reverberative ale publicisticii polemice argheziene, astfel că discriminarea etnică, intoleranța religioasă, politizarea BOR sunt câteva subteme derivate din tema centrală. 2. Talentul literar îndoielnic constituie o culpă pe care Arghezi nu scapă nici un prilej de a o amenda. Obiecțiile principale sunt: lipsa de stil și originalitate, prozaismul sau prolixitatea scriiturii iorghiste, în genere, iar tehnica favorită este a retorsiunii, polemistul plasându-se pe terenul advers, pentru a-i divulga vulnerabilitatea. Din acest unghi, "Cu prilejul revoluției chineze" este
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și dramaturgic, "imaginația mucegâie", de data aceasta însă în termeni extrem de duri, în care admonestarea directă, insulta, epitetul și comparația descalificante constituie figurile predilecte ale agresiunii. 3. Un alt pretext polemic îl constituie, pentru Arghezi, paralogismul adversarului, pe care îl amendează cu o malițiozitate ghidușă și inventivă. Deseori, în diacronia acestei polemici, Arghezi îi impută adversarului erori de raționament, intenționate sau nu, care, la rândul lor, devin mobiluri, pentru autorul Spinilor de hârtie, de a plonja în ficțional. În articolul mai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
întrebuințată în polemica antiiorghistă, depășeste limitele elocvenței, complinindu-se într-o poză artistică. Prin ea, polemistul construiește imaginea virtuală a unei posibile reacții din partea adversarului sau a publicului susceptibil de desolidarizare (cum am văzut mai sus), tocmai pentru a-i amenda reaua intenție sau invaliditatea. Atașată procedeului proleptic sau independentă de acesta, prozopopeea argheziană, întrebuințată în diverse scopuri (surplus de persuasiune, de pildă, când vorbește Coco, convingător, când sunt invocate personalități absente, comic, când cuvintele sunt puse în gura adversarului), constituie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
s-o fi așteptat, după ce a opărit trandafirii cu o mie de căldări de lături, să punem stihar de atlaz alb și să sosim cu cădelniți aprinse și cu mătăuzul scufundat în apă de lavandă". În alt caz, glosa argheziană amendează, punctual, titlul neinspirat al articolului iorghist, "Un Fra Angelico român: T. Arghezi", printr-o secvență asertivă, care explicitează vulnerabilitatea expresiei adverse: "dar un titlu de erudiție nu ține loc de calitate: eticheta bună în trebile de societate nu acoperă golul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
demonstrație. În finalul articolului, reintrarea în regimul "dublei enunțări" scoate la iveală disponibilitatea polemistului de a trece de la un registru la altul, prin conversia tonului din grav-acuzator în cel comic-zeflemitor, uzând de antifrază și diasirm. Iată o încheiere edulcorantă, care amendează, subtil, exprimarea tautologică a adversarului: "Eu gust în nota domnului Iorga și o frumusețe literară. ""Rândul tagmei" m-a fermecat". Cu alte cuvinte, detaliul incriminant este, asemeni "cireșei de pe tort", dacă ne e permisă asocierea, lăsat la final; el face
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pentru menținerea, alterarea sau transformarea societății"42. "Set de idei prin care oamenii propun, explică și justifică scopuri și sensuri ale acțiunii sociale organizate, și în mod specific ale acțiunii politice, fără să conteze dacă aceste acțiuni intenționează să prezerve, amendeze, dezrădăcineze sau reconstruiască o ordine socială dată"43. "Un sistem de idei și credințe susținute normativ și factual, precum și de atitudini ce slujesc un model particular de relații și aranjamente sociale, și al căror scop este de a justifica un
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cetățean care are animal de companie, în special câine, să-și scoată animalul la plimbare doar cu pungi speciale pentru colectarea materiilor fecale ale câinilor, după care se aruncă la tomberon. Poliția pietonală va urmări și acest lucru și va amenda persoanele care nu ridică materiile fecale ale animalelor. Valabil fiind și pentru persoanele sau chiar copii care-și fac nevoile pe stradă, sau în locuri publice, altundeva decât este destinația. Cât și depozitarea sau aruncarea gunoaielor în locuri publice. La
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
1946, de poetul Ion Caraion. Existent în cultura și literatura europeană din Antichitate, absurdul a cunoscut un reviriment calitativ la mijlocul secolului trecut. Însă așezarea unui semn de egalitate între absurd și irațional constituie o eroare. Din acest motiv, Loredana Ilie amendează opiniile curente, vehiculate în spațiul critic autohton. Concept gnoseologic, "implicat în procesul cognitiv", absurdul "nu este nici revers al rațiunii, nici identic cu iraționalul" argumentează Marta Petreu, în Teze neterminate. Întâlnirea "dintre rațiunea umană, "eficace, dar limitată" și "tăcerea irațională
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
intuițiile textualiste ale maestrului: "mozaicarea discursului, fărâmițarea ficțiunii, indeterminarea, ambiguizarea". Privirea globală asupra absurdului comic caragialian îi permite Loredanei Ilie să imprime o imagine valorizatoare dramei Năpasta, descalificată valoric de Paul Zarifopol, în eseul Publicul și arta lui Caragiale. Defectele amendate de critic sunt întoarse în trăsături particulare ale farsei tragice moderne. Sugestivă, demonstrația dezvăluie intuiție critică. Restabilirea dreptății printr-o nedreptate întruchipează "justiția naturală imanentă, opusă oarbei justiții sociale". Inedită, prin perspectiva plurală și corelarea cu absurdul comic caragialian, este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mărunțișurile" pe care la scrie, pe de altă parte orgolios și mulțumit de proza sa "aforistică" ce tinde să ilustreze idealul caragialian al maximei concentrări: "Să știi să vezi și să știi să relatezi în puține cuvinte."13 În consecință, amendează sarcastic talentul amicului Țoncu (Mircea Horia Simionescu), despre care notează că "atunci când se așează la masa de scris, face proză cum alții taie lemne"14, neezitând să susțină sentențios: Când va ști să taie din zece pagini nouă, va ajunge
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
tachinezi, Jane. Sunt polițist. Polițiștii nu-și fac iluzii. Jane râse din toată inima. — Touché. M-ai făcut curioasă. Cum a ajuns un polițist și fost boxer să aibă o legătură cu Madeleine Sprague? — A trecut pe roșu și-am amendat-o, am mințit eu. Apoi, dintr-una într-alta, am ajuns unde-am ajuns. Cu inima bătându-mi nebunește, am întrebat, încercând să par indiferent: Ce știi tu despre ea? Jane goni cu piciorul o cioară care pusese ochii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în ceea ce privește relația cu comunitatea trebuie trecute pe planul doi când aveai de-a face cu scena unei infracțiuni. Agenții îl imobilizară pe agitator și îl conduseră, în timp ce acesta nu contenea din înjurat, departe de acel loc. - Ar trebui să-l amendăm? întrebă unul din polițiști. - Nu, doar țineți-l departe de acest loc, strigă ea, provocând râsete în rândul celor adunați. Urmări apoi din priviri cum bărbatul era escortat spre una din mașinile de poliție sosite la locul incidentului. Numărul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
că la orișicine-i sare țandăra și, ca să plimbe jegu, scoate dân raft bârfărăi care și-a câștigat pă veci locu lângă Uriașu Tatu cu nouă brâie: chestii-trestii, șozuri care d-acu le știe toți, ca recompensa care mi-au amendat-o când au confiscat tonele dă ton, sau poticneala care-am pătimit când cu ceferticatele dă răposare pentru Maffia Mică dân Rafaela. Ce vremuri, iera prea destul să clinchețesc din drăguțu dă claxon a lu Chandleru 6, ca să panaramez tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
voia să zboare peste blocuri, cîmpii și Dunăre, nu a deranjat pe nimeni, nu a stîrnit nici un interes, comentariu, pare așadar normală. Faptul că un popor căruia i-a rămas ca singură trăsătură de apărare doar umorul - prin care mai amendează cu cîte un leu drumul idioților spre cupola siciliană - nu mai pune la zid o asemenea stupefiantă planare-n bezna minții este un semn de comă. De-aia e și grevă la metrou. Ieșim astfel la suprafață, lumea a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vezi? — Nu. Dar tu? Aprinde o lumină, doar un minut. — Asta o să ne-o aducă pe cloșca bătrînă de la subsol. O să ne-alegem și c-un paznic la ușă. Și-asta ne mai trebuie! Cu doi ani În urmă fusese amendat cu o liră pentru aprinderea unei lumini, și nu uitase. Raza lanternei se plimba nebunește prin Încăpere. Ea Îl văzu cum umblă și se lovește cu capul de marginea unei uși. — Isuse! — Ești bine? — Ce crezi? La naiba! Mă doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]