1,881 matches
-
sistematica logicii aristotelice) este disciplina argumentării cu premise probabile, adică teoria raționamentului dialectic, cel din premise cu adevărat probabile, și a celui eristic, din premise aparent probabile (acesta din urmă fiind avut în vedere numai ca limită a celui dialectic). Analitica are sarcina de a înfățișa elementele raționamentului, "formele" acestuia, și de a enunța regulile alcătuirii raționamentelor corecte; cele mai importante elemente sunt, desigur, judecățile, care au funcție de premisă și, condiționat de aceasta, judecata cu funcție de concluzie. Încă de la începutul Analiticii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Analitica are sarcina de a înfățișa elementele raționamentului, "formele" acestuia, și de a enunța regulile alcătuirii raționamentelor corecte; cele mai importante elemente sunt, desigur, judecățile, care au funcție de premisă și, condiționat de aceasta, judecata cu funcție de concluzie. Încă de la începutul Analiticii prime apare o precizare semnificativă pentru discuția noastră: premisa silogistică (logică, în genere) poate fi demonstrativă sau dialectică.50 Aristotel însă distribuie problemele legate de premisa în genere și de cele două specii ale sale, precum și de structurile discursive corespunzătoare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sau dialectică.50 Aristotel însă distribuie problemele legate de premisa în genere și de cele două specii ale sale, precum și de structurile discursive corespunzătoare, în trei compartimente ale Organon-ului (din cele șase care îl alcătuiesc 51). Cel dintâi este Analitica primă, care se ocupă, cum spuneam mai sus, cu raționamentul (silogismul; gr. logismos, syllogismos) în genere, sarcina ei fiind, așadar, cercetarea formală a raționamentului, adică a structurii sale "judicative", a regulilor constituirii și ale evaluării sale. Al doilea este Analitica
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cât poate fi admisă, constând doar în modalitatea formulării lor); de fapt, în mod direct, ele contribuie la stabilirea "locurilor comune" (topoi), din perspectiva cărora raționamentul dialectic poate fi prins sub reguli "formale". Ținând seama de proiectul aristotelic al logicii-organon, analitica și dialectica (topica) sunt domenii de cercetare, fiecare având propriul obiect și propria sarcină. Analitica, în ultimă instanță, formulează reguli ale corectitudinii formale a raționamentelor, deși ea operează și cu anumite diferențe între tipurile de premise determinate prin gradele de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ele contribuie la stabilirea "locurilor comune" (topoi), din perspectiva cărora raționamentul dialectic poate fi prins sub reguli "formale". Ținând seama de proiectul aristotelic al logicii-organon, analitica și dialectica (topica) sunt domenii de cercetare, fiecare având propriul obiect și propria sarcină. Analitica, în ultimă instanță, formulează reguli ale corectitudinii formale a raționamentelor, deși ea operează și cu anumite diferențe între tipurile de premise determinate prin gradele de întemeiere a valorii lor de adevăr (problemă tematizată ca atare după formularea soluțiilor privind problemele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
probabile, la argumentare, apoi la noțiune și, desigur, la judecată. Sinonimia (imperfectă) este susținută și de faptul că cele două "forme" logice cercetate predilect de topică sau dialectică, anume raționamentul și noțiunea, își preiau sensul de la "forma" logică judecata. Aparent, analitica și dialectica (topica) sunt doar atât: domenii ale logicii-organon. Totuși, deși Aristotel a plănuit prin lucrările (tratatele) ce alcătuiesc Organon-ul să construiască un instrument (organon) care să ne ferească de a utiliza sau de a accepta sofisme, distribuind analiticii
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
analitica și dialectica (topica) sunt doar atât: domenii ale logicii-organon. Totuși, deși Aristotel a plănuit prin lucrările (tratatele) ce alcătuiesc Organon-ul să construiască un instrument (organon) care să ne ferească de a utiliza sau de a accepta sofisme, distribuind analiticii și dialecticii probleme legate de raționament, așadar probleme ale gândirii de strictă semnificație formală, el ajunge, tocmai prin consacrarea de-naturării logos-ului ca logică, la punerea în ordine a analiticii și dialecticii ca modele ale oricărui tip de discurs. Așa încât
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ferească de a utiliza sau de a accepta sofisme, distribuind analiticii și dialecticii probleme legate de raționament, așadar probleme ale gândirii de strictă semnificație formală, el ajunge, tocmai prin consacrarea de-naturării logos-ului ca logică, la punerea în ordine a analiticii și dialecticii ca modele ale oricărui tip de discurs. Așa încât, acestea două, deși nu vor fi "discipline" filosofice sau științifice, mai bine zis, domenii de cercetare "factuală" în privința aceasta, ele rămân la statutul inițial, acela de domenii ale logicii-organon -, vor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și prin premise ("obiecții din două puncte de vedere"). Particularizarea este operată ea însăși după reguli: acesta este de fapt scopul pe care Aristotel îl urmărește, uneori, în Topica (și, cumva, în Respingerile sofistice). 3.1.1.3. Interferența orizonturilor analiticii și dialecticii Unul dintre scopurile principale ale lui Aristotel, în privința construcției logicii-organon, este acela de a delimita între raționamentul corect și cel sofistic; acesta este scopul instituit ca atare de Stagirit în prima Analitică și ceea ce noi putem sesiza fără
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
3.1.1.3. Interferența orizonturilor analiticii și dialecticii Unul dintre scopurile principale ale lui Aristotel, în privința construcției logicii-organon, este acela de a delimita între raționamentul corect și cel sofistic; acesta este scopul instituit ca atare de Stagirit în prima Analitică și ceea ce noi putem sesiza fără efort, oarecum natural, privind pentru o primă înțelegere către celelalte tratate de logică ale sale. Totuși, conștiința întrebătoare, uimită, totodată, de ceea ce constată la o primă vedere, conștiința care caută și alte rosturi ale
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
noi putem sesiza fără efort, oarecum natural, privind pentru o primă înțelegere către celelalte tratate de logică ale sale. Totuși, conștiința întrebătoare, uimită, totodată, de ceea ce constată la o primă vedere, conștiința care caută și alte rosturi ale disciplinelor logice (analitica și dialectica), preînțelegându-le și ca modele de discurs ale judicativului pe care l-am numit deja "constitutiv", trece dincolo de atitudinea "naturală" prin care ar putea doar vedea "așezarea faptelor logice", către o atitudine propriu-zis filosofică, interesată de "rațiunile" proiectării discursului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ale judicativului pe care l-am numit deja "constitutiv", trece dincolo de atitudinea "naturală" prin care ar putea doar vedea "așezarea faptelor logice", către o atitudine propriu-zis filosofică, interesată de "rațiunile" proiectării discursului în aceste două forme. De asemenea, constatând că analitica și dialectica sunt atotprezente în spațiul logicului, al discursului, în genere, acolo unde prind sens toate regulile gândirii discursive, dar și ale rostirii și făptuirii, conștiința întrebătoare lasă la o parte istoria logicii, pentru a încerca dezvăluirea temeiului însuși al
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dialectica sunt atotprezente în spațiul logicului, al discursului, în genere, acolo unde prind sens toate regulile gândirii discursive, dar și ale rostirii și făptuirii, conștiința întrebătoare lasă la o parte istoria logicii, pentru a încerca dezvăluirea temeiului însuși al prezenței analiticii și dialecticii în orizontul logic ca atare, cel care se regenerează cu fiecare rostire a unui gând și cu fiecare făptuire. Face aceasta, însă, fără a nesocoti contextul-origine al acestui fenomen de instituire formală a unui model discursiv atât de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aceasta, însă, fără a nesocoti contextul-origine al acestui fenomen de instituire formală a unui model discursiv atât de puternic, așa cum a fost arătată până aici dictatura judicativului și cum a fost ea, de fapt, construită de Aristotel chiar prin constituirea analiticii și a dialecticii. Diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic are valabilitate în sine și reprezintă ea însăși un scop ultim pentru Aristotel?54 Nu cumva diferența în cauză constituie doar reflexul natural al încercării de a lămuri o altă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ceea ce presupune și preluarea unor reprezentări, concepte, înțelesuri etc. tocmai de la aceasta ne aflăm foarte aproape de spiritul socratic, mai bine-zis, de maniera lui Socrate de a dezvălui (pe cale "dialectică", adică prin întrebări și răspunsuri) anumite adevăruri. Păstrând ideea diferenței dintre analitică și dialectică așa cum ea ne-a apărut până aici ca fiind, sub aspect pragmatic, susținută, întâi, de diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic, arătându-se, apoi, ca fiind susținută și de diferența dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cea părelnică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o problemă ce rezultă, întâi, din sistematica aristotelică a logicii, apoi din problemele pe care filosoful atenian le pune în discuție, iar în ultimă instanță, din ideile ce susțin teoria aristotelică a adevărului. Este vorba despre o încrucișare a domeniilor analiticii și dialecticii, așadar nu de o separație totală, cum pretinde un raport de opoziție contradictorie, reprezentat, de regulă, ca exprimând adevărata relație dintre cele două. Pe de o parte, analitica cercetează elementele raționamentului (în genere), ale raționamentului corect din punct
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aristotelică a adevărului. Este vorba despre o încrucișare a domeniilor analiticii și dialecticii, așadar nu de o separație totală, cum pretinde un raport de opoziție contradictorie, reprezentat, de regulă, ca exprimând adevărata relație dintre cele două. Pe de o parte, analitica cercetează elementele raționamentului (în genere), ale raționamentului corect din punct de vedere formal, fără un interes special pentru tipuri de raționamente în funcție de valoarea de adevăr a premiselor (în sistematica aristotelică, Analitica primă) și raționamentul din premise necesare, raționamentul științific, apodictic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevărata relație dintre cele două. Pe de o parte, analitica cercetează elementele raționamentului (în genere), ale raționamentului corect din punct de vedere formal, fără un interes special pentru tipuri de raționamente în funcție de valoarea de adevăr a premiselor (în sistematica aristotelică, Analitica primă) și raționamentul din premise necesare, raționamentul științific, apodictic, demonstrația (în sistematica aristotelică, Analitica secundă). Într-un fel, topica nu este exclusă decât din spațiul celei de-a doua cercetări, nu însă și din al celei dintâi, fiindcă și ea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
demonstrația (în sistematica aristotelică, Analitica secundă). Într-un fel, topica nu este exclusă decât din spațiul celei de-a doua cercetări, nu însă și din al celei dintâi, fiindcă și ea lucrează în sensul corectitudinii formale a raționamentelor, asemenea, așadar, analiticii în varianta "primă". Oricum, obiectul analiticii (al Analiticelor), reprezentat de condițiile corectitudinii logice, se opune categoric (contradictoriu) erorii, sofismului, incorectitudinii. Pe de altă parte, dialectica cercetează raționamentul din premise probabile (dar corect sub aspect formal): aceasta este una dintre temele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Într-un fel, topica nu este exclusă decât din spațiul celei de-a doua cercetări, nu însă și din al celei dintâi, fiindcă și ea lucrează în sensul corectitudinii formale a raționamentelor, asemenea, așadar, analiticii în varianta "primă". Oricum, obiectul analiticii (al Analiticelor), reprezentat de condițiile corectitudinii logice, se opune categoric (contradictoriu) erorii, sofismului, incorectitudinii. Pe de altă parte, dialectica cercetează raționamentul din premise probabile (dar corect sub aspect formal): aceasta este una dintre temele sale; totuși, o variantă a acestuia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fel, topica nu este exclusă decât din spațiul celei de-a doua cercetări, nu însă și din al celei dintâi, fiindcă și ea lucrează în sensul corectitudinii formale a raționamentelor, asemenea, așadar, analiticii în varianta "primă". Oricum, obiectul analiticii (al Analiticelor), reprezentat de condițiile corectitudinii logice, se opune categoric (contradictoriu) erorii, sofismului, incorectitudinii. Pe de altă parte, dialectica cercetează raționamentul din premise probabile (dar corect sub aspect formal): aceasta este una dintre temele sale; totuși, o variantă a acestuia este raționamentul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
îndepărta de regularitatea logică, se apropie de sofism (raționamentul incorect sub aspect formal, în genere). Înțelegem din aceste poziții ale topicii în normarea tipurilor de raționamente din premise probabile (cu adevărat sau numai în aparență probabile), că ea (topica) și analitica își intersectează domeniile tematice, chiar și cele proprii tehnicilor de lucru, căci fiecare deține ceva ce-i aparține în exclusivitate, însă fiecare mai are ceva comun cu cealaltă. De asemenea, elementele argumentului dialectic, cercetate de topică, sunt elementele raționamentului ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
genul și accidentul constituie "obiectul" desemnat de premisele și problemele argumentelor dialectice, tocmai aceste patru "predicabile" devin obiect de cercetare pentru topică.56 Interferența observată acum, îngăduită de Aristotel în condițiile precizării de către el a raportului de opoziție "formală" dintre analitică și dialectică (topică), are semnificații dincolo de spațiul în care acestea își stabilesc principiile și-și protejează "natura", anume dincolo de locul în care ele sunt puse la lucru ca domenii de strictă cercetare logică. Totodată, trebuie să acceptăm o diferență între
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dezlegarea unui fapt de o primă semnificație, pentru ca apoi să-i fie atașată o altă semnificație, socotită mai potrivită din anumite motive (desigur, formale, adică dependente de fel de fel de reguli postulate). Este cumva necesar să fie regândit statutul analiticii și al dialecticii prin raportare la un temei mai profund al lor decât cel scos la iveală din perspectiva scopului prim pentru care ele ar fi fost construite și puse la lucru de către Aristotel, temei ivit, cum am constatat, dar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este deschis, totuși, chiar și acest sens. Tocmai pentru a dovedi caracterul de corectitudine sau de incorectitudine purtat de orice "cunoștință" a noastră, avem nevoie de un instrument, cum este logica, aflăm de la Aristotel; în aceasta aflăm și motivația construcției analiticii și dialecticii (topicii). Așadar, cunoașterea este o unitate scindată, o totalitate duplicitară, un întreg care nu este originar, ci apare ca o sinteză a unor elemente date anterior și separat; judecata este o sinteză, va spune în mai multe rânduri
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]