2,089 matches
-
din puținii noștri oameni de valoare în literatură" revine, fie pentru a sublinia "puțina închipuire creatoare" a țicăuanului, care a compensat acest inconvenient prin "împrumutarea unei personalități streine", nimeni alta decât aceea "a poporului românesc"), modelându-și firea după tiparul ancestral; fie pentru a angaja o comparație cu P. Ispirescu sau Delavrancea, autori cărora le este superior ca simț al limbii, fiindcă scrie țărănește, într-o "limbă specială, nervoasă, sacă"); sau pentru a-l proiecta în orizontul povestitorilor de tip folcloric
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și despart, nu neapărat areale locuite de aceeași etnie ca în Africa anglofonă și francofonă, ci spații de veche folosință sau stăpânire ale unor puternice familii locale (emiri, șeici). Invocând tot felul de asemenea motivații istorice, circumscrise registrului hegemoniilor tribale ancestrale, autoritățile noilor state arabe independente au încercat, direct sau voalat, ridicarea diverselor pretenții teritoriale față de unii dintre vecinii lor arabi, fapt ce a condus la apariția în ultimele 5-6 decenii a numeroase conflicte deschise sau stări tensionale latente. Pe lângă motivațiile
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
rămas la jumătatea drumului menit să ducă la găsirea soluției acestei dileme inevitabile. Dacă documentele istorice, care constituie mitologiile, includ așa cum a presupus Freud un adevăr subiacent psihologic, atunci nu este evident că ele trebuie să fie produsul unei introspecții ancestrale și uneori clarificatoare? Iar visele nocturne, ce altceva sînt ele decît o stare instrospectivă sau o trecere în revistă a grijilor și speranțelor sufletului neliniștit, deghizate ca și în mitologii în personaje fictive, care reprezintă simbolic propriile intenții ale celui
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
visele colective, miturile și visele nocturne ale individului sînt conștiente de motivele ascunse, nu ar trebui să tragem concluzia că atît introspecția, cît și expresiile simbolice ale extra-conștientului sînt proprietăți esențiale ale vieții și aceasta datorită faptului că, de origine ancestrală și mitică, ele însoțesc și chiar dirijează viața umană pînă în zilele noastre sub forma onirismului viselor? S-ar putea argumenta că nici mitologiile, nici visele nocturne nu includ in adevăr psihologic subiacent. Problema aceasta este de o importanță capitală
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții. Acestea au existat în toate epocile, fiind lăsate moștenire filosofiei de către religii, în fond, filosofia nu constituie decît o tentativă insuficient de metodică de traducere a imaginilor religioase în limbaj conceptual. Religiile și imaginile lor sînt produsul cel mai ancestral al viziunii supraconștiente. Ar putea ele conține slăbiciunea viziunii supraconștiente: adevărul și greșeala? Sursa greșelii nu ar putea fi decît tendința dogmatizantă comună oricărei religii. Tendința aceasta se exercită asupra materiei intuitive aflate la baza tuturor religiilor și care este
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
adevărului final, simbol al sensului vieții și al esenței acesteia. Așa cum divinitățile antice nu reprezentau realități, ci simboluri, Dumnezeul unic nu constituie nici el o realitate. El este un simbol. Originea lui simbolică depășește politeismul și se pierde în bezna ancestrală a animismului: el este strămosul-tată devenit tatăl-creator al tuturor oamenilor. Semnificația veridică a simbolului "Dumnezeul unic" rămîne aceeași ca și aceea a simbolismelor antice. Dar adevărul se ascunde aici sub forma lui cea mai evoluată. Spiritele multiple proiectate de animism
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
istoria culturilor, în realitate însă, explozia supra-conștientă și preștiințifică a adevărului esențial nu implică numai mitologiile timpurilor trecute. Ea depășește tot ceea ce poate fi imaginat. Cunoaștem cu toții supraconștient semnificația viselor mitice ale timpurilor trecute, deoarece le folosim simbolurile cele mai ancestrale în visele noastre nocturne. Visele noastre sînt avertismente supraconștiente, mituri individualizate în care noi sîntem eroul combatant care luptă împotriva motivelor false ale rătăcirilor noastre diurne. Așa cum eroii mitologici (care luptă împotriva intențiilor lor perverse, reprezentate de monștri și demoni
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în viața de toate zilele cedăm în fața "tentațiilor monstruoase" ale banalității convenționale (păcatul adamic), refulîndu-ne totodată culpabilitatea. Cine sîntem noi oare? Mister insondabil: în visele noastre nocturne noi trăim în afara temporalității. Cel care visează nu utilizează numai simbolurile cele mai ancestrale, toate detaliile de mult timp uitate ale propriei lui vieți trecute fiind și ele prezente în visele sale. Tot ceea ce a fost refulat este demascat de privirea introspectivă. Spectator al înfrîngerilor lui și cunoscînd motivele cele mai ascunse ale acestora
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
decît confundarea ei cu imaginea întrupată. Abstracția este adeseori chiar preferată, căci tocmai din cauză că este inimaginabilă ea pare să ofere o reprezentare destul de subtilă a unui Dumnezeu unic ca să poată elimina definitiv misterul cu ajutorul unei definiții considerate drept adecvată. Imaginea ancestrală și infantilă Bunul Dumnezeu providențial rămîne mișcătoare și naivă, deși ea anulează trăirea emoției în fața misterului, mai ales în zilele noastre, cînd ideea unei providențe nu mai reprezintă decît un sentimentalism care are tendința să se manifeste oricît de trecătoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să se manifeste oricît de trecătoare ar fi ideea cu ocazia morții unei ființe iubite, mai ales atunci cînd este vorba despre propriul nostru copil, ca să ne învingem tristețea. Credința într-o divinitate providențială întrupată în lumea de dincolo este ancestral ancorată în stratul magic și legată de imaginația consolatoare de a regăsi defunctul în lumea de dincolo. Au existat și există încă fără îndoială credincioși a căror speranță naivă într-un sprijin providențial insuflată încă din copilărie asigură pe tot
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții aparente, un remediu salvator impotriva angoasei metafizice, spaima în fața morții. Forța sublim motivantă a acceptării (contrariu perfect al resemnării tînguitoare) va deveni totuși mult mai intensă pe măsurate se referă direct la emoția în fața misterului, fără intermediul imaginației metafizice ancestrale a supraviețuirii după moarte. Cel mai periculos este să luăm drept realitate imaginea metafizică a unei judecăți după moarte Acceptarea subli-manlă riscă să decadă pînă la nivelul nevoii infantile a consolării. Greșeala răstoarnă total sensul moral ascuns în texte, sens
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții individuale într-un timp fără sfîrșit, răsplata și pedeapsa de după moarte, nu sînt decît formulări și prelungiri ale visului colectiv prin care sufletul primitiv, emoționat de misterul morții, a proiectat amintirea tatălui-strămoș în lumea de dincolo. Această imagine metafizică ancestrală a fost justificată prin valoarea sa motivantă bazată pe sugestibilitatea omului primitiv, datorită căreia exemplul idealizat al strămoșului divinizat exercita o influență decisiv motivantă asupra conduitei din timpul vieții. Speranța de unire după moarte cu tatăl-strămoș divinizat și imortalizat avea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
injustiția esențială a vieții pămîntești, ea ajunge să creadă într-o justiție compensatoare după moarte sau, invers, să caute o compensație prin intermediul revanșei agresive,ceea ce ar duce la desființarea imediată a tuturor nedrepăților. Cele două superstiții înrădicinate în stratul mitic ancestral sînt ambivalent legate și susceptibile să se transforme una în cealaltă. Justiția imanentă sub forma sancțiunii implică raporturile exterioare dintre oameni (nedreptatea lumii) tocmai din cauză că se referă în primul rînd la raportul esențial al fiecărui om cu sine însuși, la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este aici amestecată cu cele mai primitive elemente animiste. Acestea sînt mai ales elementele animiste care exercită un farmec greu de rupt, întrucît stratul magic dăinuie încă și în zilele noastre El nu este o instanță, ci constituie baza, fondul ancestral al întregii funcționări psihice, în lipsa unei hrane spirituale și sufletești mai naturale, omul avid de credință se simte atras de magie nu într-o măsură mai mică decît omul care caută în ea doar o consolare convențională. Mișcat pînă la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de răul altora etc. Spre deosebire de cei cu A.D.H.D., deficiența de comportament nu trebuie neapărat să fie însoțită de hiperactivitate, uneori luând chiar aspectul retragerii în sine și refuzul oricărei participări la viața colectivului. Paul Ricceur spune: Conflictul provine din ancestral: obiectul este sinteză, eul este conlict. Asta înseamnă că tocmai conflictul stă la baza a numeroase fenomene psihice. Chiar și behavioriștii au spus despre comportament că acesta însuși reprezintă o controversă cu lumea, ceea ce constituie o relație dialectică față de ea
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
serie de centre semiurbane adăpostite în oazele omonime de pe traseul Deir ez-Zor - Damasc, precum Tadmor (antica Palmyra), Sukhné și Qarytain - adevărate centre de schimb/aprovizionare ale beduinilor nomazi, ce le permite menținerea, fie și parțială, a genului lor de viață ancestral. Transformările spațiului date de marile proiecte de lucrări publice (baraje, oleoducte,șosele), precum și politicile de sedentarizare a beduinilor nomazi aplicate în aproape toate țările arabe, au condus la restrângerea nomadismului. Fenomenul are drept consecință așezarea acestor comunități în arealele periferice
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
pe principiul teritoriului ce gravitează în jurul capitalei (“Cairo este Egiptul”), înconjurată de spații periferice de ruralitate deșertică. Contrastul constă în supralicitarea acestui model spațial, în ciuda faptului că pentru egipteni, dintre care și astăzi cca. 57% sunt rurali, satul înseamnă patria ancestrală, dar această “patrie”, respectiv ruralul egiptean, s-a format și a evoluat foarte lent. “Adolescența” sa a durat secole și i-a trebuit un mileniu pentru atinge perioada primei sale maturități. Pe acest soclu identitar modelat de timp, puținele demersuri
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
desrădăcinaților, pentru a da cuvântul civilizațiilor străvechi și care în pofida trecutului lor fabulos, au fost marginalizate de stihiile naturii sau ale istoriei: un cuvânt magic, impregnat de omenie și cultură orală transmise pe linia unei tradiții nepieritoare, simbol al legăturii ancestrale și salvatoare cu obârșiile. Asemeni personajelor sale, Le Clézio se află în căutarea unui topos al regăsirii de sine, al monadei sale spirituale, de unde și necontenitele sale călătorii, de vreme ce "mișcarea este un fel de a fi în armonie cu această
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
figurația și atmosfera împrumutate din mythosul autohton: zânele frigului (‚zăludele", "nebunele"), balaurii și șerpii înțelepți din aur, vârcolacii etc. Sugestie vizibilă a perisabilității uneia, respectiv a perenității celuilalt; într-un alt plan, a salvării umanului printr-o revitalizare a esențelor ancestrale, grație cărora ființa își poate recăpăta, oricând, echilibrul necesar. Mai mult decât mitul care aureolează existența, maternitatea rămâne, pentru Oana Lazăr, remediul constant de nealterare a feminității, ba chiar un fel de panaceu al animei universale. Deloc întâmplător, ultimul volum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în special Ștefan cel Mare, "Atlet moldav supus întru Hristos/ Din cruce pavăză-ai făcut spre veșnicie/ Și pentru ea tu ai adus prinos/ În câte-un sat biserică în veacuri să ne ție" Atlet întru Hristos), natura și figurile ancestrale ale universului rural (învățătorul, preotul, Țăranul cel tânăr ca bobul de rouă, Țărăncile zidind sfinte odoară, Țăranca nebună de dragoste, bunicii și părinții ce "beau lumină din cântecele-ncinse"), de a căror fascinație poetul nu încetează să se lase ispitit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe fruntea serii. Voce nuda, te-ascult: și inima scurmată-ncearcă trufandale dulci / de sunet și-alinare; / și mă deștepți, adolescent tăcut, / surprins de-o altă viață, emoția / unor învieri bruște (Rugăciune către ploaie, trad. MB).326 Odată interiorizat, glasul ancestral al picăturilor ce cad conturează amintirea trecutului. Quasimodo stabilește o corespondență între imaginea auditiva a ploii, străvechi simbol al fecundității și vremea adolescenței, timp incert al drumului spre maturitate, ea însăși un mister în fața căruia tânărul poet, ce nu mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
val uiți / valul căruia îi dădu deja / sunet mișcarea aerului. / Dacă mă trezești, te-ascult, / și fiecare pauză e cer în care mă pierd, / seninătatea arborilor în limpezimea nopții (Plajă răcoroasă, trad. PS).332 Mișcarea valurilor reda ciclicitatea ritmurilor naturale ancestrale. Eliberându-se din strânsoarea lor poetul pășește în atemporalitate și trăiește o experiență senina, singulară. Accede astfel către o dimensiune unică, plăsmuita de imaginație: o zonă de liniște ce se desfășoară în fața ochilor minții că o transcendere dorită (fiecare pauză
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
imense acvarii (Sămânță, trad. MB). Pierderea în voia apelor a reperului dovedește că fiecare certitudine atinsă constituie, de fapt, o victorie aparentă; că stabilizarea este iluzorie și că anunță apropierea unei viitoare rătăciri. Dinamică respectă fidelitatea quasimodiană față de ciclicitatea ritmurilor ancestrale, ce face posibile reîntoarcerile, retrăirile, repetiția. Remarcam în această un punct de originalitate al tehnicii quasimodiene, cu siguranta nepreluat de la Leopardi, a cărui gândire, odată ce a ajuns la un adevăr stabil, nu mai cunoaște cale de întoarcere. Eul poetic quasimodian
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Cei doi discută despre Masonerie în termenii unei inadecvări semantice. În vreme ce Fortunado se referă, evident, la sensul speculativ al conceptului masoneria ca organizație secretă, cu practici ocult-inițiatice și ritualice -, Montresor rămîne în zona concretă, operativă, a noțiunii masoneria ca profesie ancestrală. Naratorul pretinde că are pregătire masonică, de constructor carevasăzică, și argumentează, arătînd o mistrie semnificativă, aflată întîmplă-tor oare? la el în acea clipă. Lectorul atent realizează că, de fapt, cel ironic, în circumstanțele de mai sus, e același Montresor, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Legătura de sînge dintre soți (ascunsă cu cerbicie în Statele Unite) nu îi împiedică pe protagoniști, într-o fază inițială, să dea naștere unor copii sănătoși, Milton și Zoë (a doua generație de greci americani). Milton se căsătorește, în linia automatismului ancestral maladiv, cu vara sa primară, Theodora, (Tessie), concepînd cea de-a treia serie de Stephanides în America, formată dintr-un băiat și o fată (devenită, mai apoi, băiat). Ace(a)sta din urmă, Calliope (mai tîrziu, Cal), naratoarea/naratorul textului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]