1,619 matches
-
zicea marele Nicolae Iorga: Istoria României va fi completă când fiecare cătun va avea scrisă istoria sa! Și mi-ași dori ca acest Istoric și evocări la capăt de veacuri și milenii să constituie o imagine vie despre oamenii Curseștilor, anonimi, ca întotdeauna, să iasă și ei din anonimat și să rămână peste veacuri așa cum au fost: răi și buni, umiliți și răsculați, ignoranți și înțelepți, oprimați și trecători prin toate vicisitudinile istoriei prăvălite peste capul românului răbdător ca stânca, cu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93048]
-
premiu, revăd călătoria aceea. Viteza care clatină frontierele din afara mașinii și noi, nemișcați, în respirația a ceva care ne apare minunat, fără sfâșieri, fără chin. O fericire făcută din nimic, nesperată și profundă. Era ca și cum cerul, cerul acela gri și anonim, ne-ar fi despăgubit. Nu-mi aminteam să mă fi simțit vreodată atât de în armonie cu mine însumi: pieptul sub cămașă, fruntea, privirea, mâinile așezate pe volan, greutatea ușoară a capului ei. Italia adormise, nu vroiam să mă mișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cam diavolesc. Copiii aduși de o barză fantomatică, o umbră de pasăre, erau totuși copiii mamelor care-i născuseră, asta neîndoielnic. Și ai unor bărbați bine știuți doar Într-un cerc restrîns. Thomas, față de urmașii săi, nu era nici măcar un anonim, un necunoscut ocupă un spațiu, traversează timpul, este, În anumite condiții, reperabil, identificat de cine dorește asta cu tot Înadinsul. Thomas nu exista: nici unul dintre urmași nu avea știință de el. Își lăsase cîndva, pentru bani, sămînța În niște eprubete
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
prin regula jocului de celălalt capăt? Thomas nu se gîndea Încă la ceva concret, care să-i potolească, fie și iluzoriu, dorința tot mai nestăvilită de a-și Întîlni măcar doi-trei dintre urmași. Cine, ce erau cei vînduți, pierduți, renegați? Anonimi ; cu identități false, oricum. Nu se putea vorbi de o pornire paternă, instinct aproape pierdut o vreme și revenit oarecum, ci mai degrabă de o curiozitate nedefinită, pornită din cine știe ce cută a unei minți ce nu-și mai afla liniștea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avea să fie, zilele acelea, pe undeva prin Thailanda. În seara zilei următoare, ajuns În Amsterdam, a cumpărat o cartelă de telefon; nu vroia, În caz de nereușită, să i se ia urma; familia urmașului său era sunată de către un anonim. Nu a răspuns nimeni; a telefonat iar, după vreo jumătate de oră. O voce de femeie. Thomas a ezitat cîteva clipe ; și-a revenit; În engleză, a spus că este ziarist la Arca familiei, nici nu exista o asemenea publicație
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-i imprimă cea mai puternică marcă de transcendență, în directă legătură cu Despre sentimentul tragic al vieții la oameni și la popoare, care, în mod semnificativ, a fost publicat în acealași an,1914, ca și Ceață). Tot ideea unui câine, anonim însă, ca posibil organizator al hazardului, îi venise lui Augusto și în pragul casei sale, pe când își pregătea o ieșire fără scop în oraș, în prima pagină a romanului, când, indecis, spre a se lămuri în ce direcție să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
când trebuie, dar știu că nu pot alerga în locul tău și nu pot câștiga în locul tău. Te ajut să fii maximum a ceea ce ai putea să fii; dacă câștigi, rolul meu s-a terminat, mă duc spre tribune, devin un anonim, tu mă uiți și e bine să mă uiți. Din când în când mai fac câte un experiment, mai construiesc câte un model teoretic, poate mă apropii de adevăr. Nu mă simt împins de mari orgolii, dar am un mesianism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lente, scoate din buzunar o eșarfă lungă, albastru deschis, de mătase și catifea, presărată cu mărgele strălucitoare. Eșarfa mea. Eșarfa mea Denny and George. Simt că mi se scurge tot sângele din obraji. — Cum ai...? Înghit în sec. Tu erai anonimul de la telefon? Dar... te‑ai retras. Cealaltă fată a obținut... Tac și îl privesc nedumerită. — Amândouă erau trimise de mine. Îmi încolăcește blând eșarfa în jurul gâtului, se uită la mine câteva secunde, apoi mă sărută pe frunte. După care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
uriașe. E foarte mulțumit de ceea ce vede: un bărbat pe care-l așteaptă un viitor fericit. Peste o săptămână. Nu-și permite să stea prea mult cu zâmbetul ăla tâmp, de fericire, pe figură și-și trage fața publică de anonim: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad, iar el scade cu doi centimetri în înălțime. Ar vrea să fie atât de șters, încât să nu se vadă nici măcar în oglindă. Se apleacă, ia
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Ia din cuier un parpalac și o pălărie și se oprește în fața oglinzii. E foarte mulțumit de ceea ce vede. Nu-și permite să stea prea mult cu zâmbetul ăla tâmp, de fericire, pe figură și-și trage fața publică de anonim: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad și scade cu doi centimetri în înălțime. Iese pe ușă. Când trece prin dreptul lui Agnès, aceasta îl privește, plină de reproș, de după un munte de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cuvertura patului făcut impecabil și iese în vestibul. Ia din cuier un parpalac și o pălărie. Se oprește în fața oglinzii. Vede scadențarul morții fixat deasupra oglinzii, ceea ce-l ajută să-și compună fața cu care a reușit să devină un anonim perfect: colțurile buzelor i se lasă, ochii privesc fix spre vârfurile pantofilor, umerii îi cad, iar el scade cu doi centimetri în înălțime. Iese pe ușă. Când trece prin dreptul lui Agnès, o salută deferent: — Bună dimineața, madame Agnès. — Bună
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sigur. Vă rog să răsfoiți albumul, e făcut în Photoshop. Lionel îi înapoiază albumul fără să-l deschidă. Îi spune hotărât: — Faceți-mă de nerecunoscut! — Acum sunteți cunoscut? se miră, oarecum ironic, chirurgul. — Aș vrea să-mi faceți o față de anonim. — Pardon? e contrariat profesorul în fața unei cereri atât de insolite. — Cât mai anonim. — Anonimul venețian? se agață chirurgul de un fir de pai. — Anonimul anonim, spune decis Lionel. Profesorul se lasă să cadă, greu, pe scaun. — Domnule... n-am reținut
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
fără să-l deschidă. Îi spune hotărât: — Faceți-mă de nerecunoscut! — Acum sunteți cunoscut? se miră, oarecum ironic, chirurgul. — Aș vrea să-mi faceți o față de anonim. — Pardon? e contrariat profesorul în fața unei cereri atât de insolite. — Cât mai anonim. — Anonimul venețian? se agață chirurgul de un fir de pai. — Anonimul anonim, spune decis Lionel. Profesorul se lasă să cadă, greu, pe scaun. — Domnule... n-am reținut exact... — Frunza, îl ajută Lionel. — Exact. Deși trecem printr-o criză economică gravă, deși
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nerecunoscut! — Acum sunteți cunoscut? se miră, oarecum ironic, chirurgul. — Aș vrea să-mi faceți o față de anonim. — Pardon? e contrariat profesorul în fața unei cereri atât de insolite. — Cât mai anonim. — Anonimul venețian? se agață chirurgul de un fir de pai. — Anonimul anonim, spune decis Lionel. Profesorul se lasă să cadă, greu, pe scaun. — Domnule... n-am reținut exact... — Frunza, îl ajută Lionel. — Exact. Deși trecem printr-o criză economică gravă, deși suntem cunoscuți în branșă drept cei mai veroși chirurgi, totuși
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
exact... — Frunza, îl ajută Lionel. — Exact. Deși trecem printr-o criză economică gravă, deși suntem cunoscuți în branșă drept cei mai veroși chirurgi, totuși n-am ajuns atât de jos, încât să vă fur banii din buzunar. Față mai de anonim decât aveți dumneavoastră nu se poate. Dacă vă fac o poză, n-apăreți în ea. Lionel se scoală demn: — Vă mulțumesc pentru timpul acordat. — Plătiți consultația la secretară. Înainte de-a pleca, am și eu o curiozitate: de ce vreți să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
aveți dumneavoastră nu se poate. Dacă vă fac o poză, n-apăreți în ea. Lionel se scoală demn: — Vă mulțumesc pentru timpul acordat. — Plătiți consultația la secretară. Înainte de-a pleca, am și eu o curiozitate: de ce vreți să fiți anonim? — Ca să nu mă recunoască destinul. La revedere. Lionel reintră în sala de așteptare. Secretarei nu-i vine să creadă că-l revede atât de repede și cu aceeași față de fraier. Îl întreabă speriată: — Ce s-a-ntâmplat? — Domnul profesor a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
o să-și deschidă un alt cont la o altă bancă. Când o să vadă la noua bancă suma cu care-și va deschide contul, o să-l trateze ca pe un VIP. Îi vine rândul. Funcționara se uită la mutra lui de anonim și-l întreabă, deloc amabilă: — Despre ce e vorba? — Vreau să-mi închid contul și să-mi scot toți banii. Dintr odată, funcționara devine interesată. Verifică pe calculator: — Felicitări, domnule Frunza: cu dobânzile calculate la zi, aveți 139 216 euro
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
americană. La noi n-o să fie cazul de bătaie, avem toate aprobările. Să vedem pe unde-o să treacă moartea! râde Gérard ca de o glumă bună. Lionel e de-a dreptul uluit: nu-i vine să creadă că un anonim ca el a putut stârni atâta interes. Îi pare și mai rău că trebuie să moară. Gérard îi întrerupe fără milă autocompătimirea: — Să revenim la lucruri serioase: v-ați mai gândit la ideea mea de reality show? Să știți că
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cum spui mata. Și gluma, bineînțeles. E ca noi, ne-a făcut după asemănarea lui, nu? Așa că eu sunt de partea doamnei aceleia care te intrigă. — Moartea! Minciuna, gluma, acomodarea. Indiferența, improvizațiile supraviețuirii, Adică, Moartea, Moartea. Mde, eu sunt alături de anonimii care supraviețuiesc. Glumeții schimbători și sceptici nu-mi sunt dușmani. Dar n-au drept să depună la proces!...Pierd calitatea de martori, simpaticii dumitale. Așa scrie în Coran. Acești glumeți care fac cu ochiul pierd calitatea de martori în justiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scrisoarea onorabilul, îngână Marga. — Las-o aia... una mai. — Ei, ce-mi pasă. — Și d-atunci, care vasăzică. Scrisoarea... adrisantul cunoscut. Papașa. Deci, îl amenință pe bătrân, dar țintește fata. C-o știi cât e de sensibilă. Adică, era. Becherul, anonimul, turmentatul de amor, numai pe Zoițica o voia. Soră-mea, c-o știi, adică știai. Care vasăzică noi urmărim expeditorul, atât, acolo-i buba. Adrisantul cunoscut, dar expeditorul... D-aia scriem cu plaivaz: „expeditorul necunoscut“ ori „nu se află“ ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ia lecții de la americani, deoarece nu știu decît „să rostească un text”, nu și să se miște, cîntînd. Fals! Avem actori care fac musical cu dezinvoltură, la fel cum pot juca Cehov sau Strindberg. Și cred că americanii adulați de anonim ar trebui să vadă trupa lui Puric, teatrul lui Mălaimare, ori montările lui Răzvan Mazilu, ca să-nvețe și ei mișcare scenică... Din Evenimentul Zilei, din 7 iunie 2009, aflăm că Livada de vișini e „un spectacol emoționant despre soarta intelectualilor
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
jocului erotic). Dar Flaubert, nu era și el un bovaric? Ba da, demonstrează teza, fără a ne uimi, căci În lumea aceasta care adună actori și actori din viață, creatori de fantasme și năluci delirante, personaje celebre din artă și anonimi din realitatea Înconjurătoare, personaje de hîrtie și evadați din spitale, Începi să crezi că nimeni nu poate scăpa de aplicarea peceții dublului : histrion ratat, născător de histrioni celebri, dramaturg neglijat (deși a creat treizeci de piese!), dar personaj impresionant, rubicondul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
dar sigur mai puține decît cu o femeie!... Un dramaturg cunoscut spune, În 2008, că a fost considerat ani În șir, pe vremea comunismului, ba ginerele lui Dăscălescu, ba al lui Miu Dobrescu, cînd de fapt socrul său era un anonim. Just : are dreptate. Dar, ca să fim sinceri pînă la capăt, a și profitat de aceste presupuneri, În perioada cu pricina, tăcînd... Un titlu spiritual, dintr-un ziar :” Europa este un biet continent, România este o lume!”. Sunt un pic invidios
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lui Barney, tot timpul preocupate de perierea șefului. Nu știu. N-am vorbit cu el astăzi. A spus că vrea să-l vizităm, eu și Daisy, ca să discutăm despre fostele iubiri. Davey se entuziasmează în mod neașteptat. Asta e! Ex-ii Anonimi! Exact ce vă trebuie. —Ce? —Un grup... Ca Alcoolicii Anonimi, numai că ar fi pentru cei cărora li s-au dat papucii! V-ați putea întâlni și v-ați susține reciproc, așa încât să vă vedeți mai departe de viețile voastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de aceste întâlniri, însă admit asta numai față de mine. Față de ceilalți, mă prefac că mă supun directivelor date de Davey și Finn, care fac totul cu entuziasm. Dar când cad în stări vecine cu depresia, îmi dau seama că Ex-ii Anonimi m-ar putea ajuta. Nu-mi place să fiu tristă, iar de când m-am despărțit de Patrick, asta a devenit starea mea naturală. Așa că, două zile mai târziu, ne întâlnim cu Jake într-un bar foarte colorat pentru a învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]