1,827 matches
-
popularitatea temporară a eufuismului, un stil artificial care folosește în exces antiteze, comparații neobișnuite, aliterații și asonanțe și care conține numeroase referințe clasice și biblice. Problema fundamentală a eufuismului era una de exces retoric. Problema nu este utilitatea comparației, sau antiteza și aliterația, ci faptul că aceste figuri de stil erau folosite în exces iar rezultatul riscă să fie pur stilistic, aproape lipsit de conținut. Drept consecință, o realitate simbolică elaborată a pus în umbră încercările de a reflecta o realitate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ca zăpada atunci când e lună plină și negru precum cărbunele ars când e lună nouă, așa și Euphues, care era foarte zelos atunci când am devenit prieteni, iar acum e fără de credință" (232). Aliterațiile și asonanțele abundă. Fiecare propoziție conține o antiteză. Putem observa comparații peste comparații în legătură cu peștele Scolipidus. Dacă Euphuis este asemănat peștelui, este asemănat ș lebedei albe și negrului cărbunelui ars? Mai mult, clasicul și biblicul Scolipidus se referă la latinul De Fluviis (Potopul), o relatare obscură atribuită eronat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
deși nu putem exclude posibilitatea că W. Kemp urmărea la rândul său să profite de reușita sa precum profitaseră scriitorii de balade. La Kemp se poate observa încercarea de a evita excesele retorice atunci când își permite câteva aliterați elaborate și antiteze - influențe ale eufuismului: "eu, altfel numit Caualiero Kemp, maestrul dansatorilor Morris, primarul orașului Heighs și singurul care face clopoțeii să zornăie și cel mai bun dansator dintre Sion și muntele Surrey, am început să dansez cu voioșie de la drepții și
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalismului literar narativ. Nu există nici un motiv pentru care un text nu poate să fie și investigație și jurnalism literar în stil narativ. Singura excepție, în mod clar, este aceea că jurnalismul literar narativ, din cauza problemelor epistemologice, este în permanentă antiteză cu cel de senzație chiar dacă acest jurnalism este și el structurat tot într-un mod narativ. Un exemplu de jurnalism literar narativ care poate fi calificat și de investigație și jurnalism literar narativ este articolul lui Stephen Crane, "In Depths
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
H. H., 218 American Guide Series (Federal Writers Project), 228 American Journalism Review, 318, 340 analiză estetică, 324 Anderson, Chris, 23, 26, 31; Theory, Criticism, Pedagogy, 232, 233, 235, 238, 324 Anderson, Sherwood, 36, 41, 117; Puzzled America, 221, 232 antiteză, 133, 191 Anzaldúa, Gloria, 43, 338 Applegate, Edd: Literary Journalism, 44 Arena, 64, 67 Aristotel, 273 Asch, Nathan, 231, 241; The Road: In Search of America, 231, Association for Education in Journalism and Mass Communication (AEJMC), 301 Atlantic Monthly, 27
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
propunerile pe care le vom face cu privire la căile și direcțiile de acțiune pentru dezvoltarea turismului În Carpații Meridionali, nu vom privi acest important domeniu al vieții socialeconomice numai prin efectele sale economice, care ar fi un „antiturism”, În antiteză cu concepția noastră despre funcția și rolul acestui fenomen, ci În primul rînd, vom viza forța turismului ca fenomen, relație și acțiune socială. Abordarea problematicii dintr-un astfel de unghi, ne oferă perspectiva, de a surprinde complexele probleme cu care
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
românului, doamna Dambreuse își descoperă adevărata față: "Elle était hautaine avec șes gens; șes yeux restaient secs devant leș haillons des pauvres. (...) Elle aurait écouté derrière leș portes; elle devait mentir à son confesseur" [ibidem, p.409]. Mondenă Dambreuse este antiteza celorlalte trei figuri feminine, reprezentând relația dintre legătură sentimentală și putere. Frédéric devine amantul mondenei pentru a se poziționă în societatea pariziana. Doamna Dambreuse ilustrează rolul Parizienei în cariera unui tânăr. Putem întrevedea la personajul flaubertian posibilitatea unei cariere asemănătoare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
M. Eminescu) „De leneș ce era, nici Îmbucătura din gură nu și-o mesteca...” (Ion Creangă) 3. Figurile ambiguității: - alegorie: Înșiruire de comparații, metafore, personificări. „Să le spui curat / Că m-am Însurat / C-o mândră crăiasă / A lumii mireasă...” - antiteza: prezintă idei, imagini sau noțiuni contrare, menite să se lumineze reciproc. Căci voi murind În sânge, ei pot să fie mari.” „Ei tot și voi nimica; ei cerul, voi dureri.”(Eminescu) - brahilogie: scurtarea cuvântului prin subînțelegere sau elipsă:„C-au
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
uman, este o concepție preluată din lucrările filozofilor idealiști. Scriitorul romantic a contribuit la Îmbogățirea limbii literare, prin includerea unor cuvinte și expresii populare, a arhaismelor și regionalismelor, specifice oralitatii stilului. Adepții romantismului au făcut apel la procedee artistice variate; antiteza ocupă un loc important atât În structura poeziei, cât și În cea a operelor epice, În construirea personajelor, a situațiilor, a ideilor sau atitudinilor exprimate. Ironia romantică dobândește, adesea, accente satirice sau pamfletare și reprezintă un mijloc artistic folosit atât
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
sau pamfletare și reprezintă un mijloc artistic folosit atât În specia literară, cu nume sugestiv, satira, cât și În poeme filozofice, așa cum se manifestă În „Scrisoarea I” de Mihai Eminescu. In studiul „Principii de estetica”, G. Călinescu definește romantismul În antiteză cu clasicismul, evidențiind convingator deosebirile dintre cele doua curente literare, manifestate predilect În literatură. Clasicul este „un om ca toți oamenii”, pe când romanticul este cu totul ieșit din comun, „un monstru de frumusete sau de urâțenie, de bunătate ori de
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
conceptului de modernism intră toate manifestările avangardei literare de după 1916. Dacă Înainte de Primul Război Mondial principalele discuții din reviste aveau În vedere sămănătorismul, poporanismul si simbolismul (singurul curent specific literar fiind simbolismul), În perioada interbelică, disputele literare se duc În jurul antitezei modernism tradiționalism. Cuvântul care denumește mișcarea propriu zisă a apărut În tezele lui Eugen Lovinescu, referitoare la dezvoltarea literaturii; ele privesc principalele elemente inovatoare În poezie, proză, critică literară, toate aflate În doctrina criticului dar și În plină desfășurare. Tradiționalismul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și au la bază respectul față de valorile tradiționale și evitarea formelor de expresie moderne, noi, menite să producă o adevărată ruptură cu trecutul literar. Acest curent promovează si apără tradiția, văzută ca o Însumare a valorilor arhaice, se află În antiteză cu modernismul, cele două curente fiind reprezentative pentru perioada interbelică În literatura română. Punctul de pornire al acestui curent literar este anul 1840, când În revista „Dacia literară”, M. Kogălniceanu a publicat articolul „Introducție”. Acest articol impunea conceptul de specific
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
roman al lui Marin Preda): „Și țăranul și Kant Își pun aceleași probleme, dar fiecare le rezolvă cu o altă tehnică.” Și postmodernismul și transmodernismul sunt divagații În exclusivitate idealiste, alunecări spectaculoase Într-o „transcendență goală” iscată ca rezultat al antitezelor negative. Legătura lor cu arta sau literatura este numai bănuită, pentru că nu se constată nici un proces de sincronism În toată această perioadă. Cum s-ar spune mai limpede, fiecare creator are postmodernismul sau transmodernismul său. E rău, e bine, e
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii și nu ucid cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc În calea mea În flori, În ochi, pe buze ori morminte.” Cea de a doua frază poetică, mult mai dezvoltată, este clădită pe antiteza „lumina altora” - „lumina mea” care se rezolvă, nu În planul cunoașterii raționale, ci În planul cunoaștrii luciferice, plecând de la treapta „minus cunoașterii”. Cripticul nu se dezvăluie, ci se potențează, zona de mister lărgindu-se În spațiul supus cunoașterii prin rațiune
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Lumina altora sugrumă vraja nepătrunsului ascuns În adâncimi de Întuneric, dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taină...” Între prima frază poetica și cea de a doua, există niște punți de legătură spre cele două elemente ale unei antiteze negative „lumina altora” - „lumina mea”. „Corola de minuni a lumii”, aflată pe calea spre „lumina altora” este substituită cu „vraja nepătrunsului ascuns / În adâncimi de Întuneric”. Este posibil ca prin rațiune, lumea să poată fi cunoscută parțial, dar niciodată subiectul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
buze ori morminte”, implicând În substanța lor tainele, cea de a doua frază poetică se termină cu: „... căci eu iubesc și flori și ochi și buze și morminte.” Fraza aceasta este o concluzie, ea implică atitudinea poetului față de tainele lumii. Antiteza „lumină - Întuneric” ocupă un loc de frunte În mai multe poezii semnate de Lucian Blaga. Ea pune față În față elemente antinomice, deși ele coexistă ca și viața cu moartea. Motivul blagian al luminii, opus celui al Întunericului, are În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
meditației romantice. Alături de sursele folclorice ale poemului, respectiv basmele pe care poetul le-a prelucrat („Fata-n grădina grădina de aur” și „Miron și frumoasa fără corp”), se adaugă mitul zburătorului, sursele mitologice dar și izvoare filozofice, cum ar fi antitezele dintre geniu și omul comun, din filozofia lui Arthur Schopenhauer, cunoscută În timpul studiilor de la Viena și Berlin.. Poemul Luceafărul de Mihai Eminescu dezvoltă o alegorie pe tema geniului. În același timp, receptorul descoperă o meditație pe seama condiției umane. În centrul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o nevoie compensatorie a faptului că trăiește Într-un spațiu al izolării. Pe de altă parte, iubirea fetei are un accent terestru, conferit de construcția simetrică a curgerii timpului: „Îl vede azi, Îl vede mâni/ Astfel dorința-i gata". În antiteză, iubirea Luceafărului are nevoie de un lung proces de „cristalizare": „El iar privind de săptămâni/ Îi cade dragă fata”. Totul se petrece Într-un cadru nocturn, specific romantic, favorabil visului. Motivul serii și al castelului accentuează romantismul, conferit de prezența
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
o s-asculte.” Urmând repetatei chemări descântec: „Cobori in jos, luceafăr blând, Alunecând pe-o rază...”, cea de-a doua Întrupare a Luceafărului are o altă origine, cea din soare și noapte: „Iar ceru-ncepe a roti În locul unde piere". În antiteză cu imaginea angelică a primei Întrupări, aceasta se circumscrisă demonicului, după cum o percepe fata: „O, ești frumos, cum numa-n vis Un demon se arată”. Imaginea se Înscrie tot În canoanele romantismului: părul negru, „marmoreele brațe", „ochii mari și minunați
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
indivizilor comuni. Chiar Cătălina recunoaște asemănarea dintre ei, dincolo de statutul social: „Încă de mic / Te cunoșteam pe tine, / Și guraliv și de nimic,/ Te-ai potrivi cu mine...". Portretul lui Cătălin este și el proiectat În stilul vorbirii populare, În antiteză cu portretul Luceafărului, pentru care motivele și simbolurile romantice erau desprinse din mit, abstracte, exprimând nemărginirea, infinitul, eternitatea. Așadar, Cătălin reprezintă Întruchiparea teluricului, a mediocrității pământene: „viclean copil de casă", „Băiat din flori și de pripas,/ Dar Îndrăzneț cu ochii
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
ruperea sa ar duce din nou la haos. Demiurgul nu-i poate oferi moartea pentru că astfel ar produce moartea lumii, ceea ce ar coincide cu negarea de sine. Demiurgul Îi explică Luceafărului absurditatea dorinței lui, prilej cu care este pusă În antiteză lumea nemuritorilor și aceea a muritorilor. Astfel, muritorii nu-și pot croi propriul destin, ei se bazează numai pe noroc, sunt supuși voinței oarbe de a trăi (influența filozofiei lui Schopenhauer). Omul de geniu este capabil de a Împlini idealuri
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
am inventat reversul: „Să luăm cezarului ce-i al cezarului” și apoi vom mai vedea. Nu putem nega nici o clipă că M. Eminescu este un poet romantic, dar nu numai. Această tendință lirică s-a esențializat mai cu seamă În antiteze, iar T. Maiorescu În „Direcția nouă...” afirma că tocmai această tendință Îl deosebește pe viitorul mare poet de contemporanii lui. Romantismul nu-și Încheiase acțiunea În Estul Europei, unde elanurile revoluționare continuau să se manifeste și după 1900. Mihai Eminescu
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
și continuă să supere pe mulți și azi pentru că e derutant de profund prin ceea ce a scris. Asupra operei sale, patina timpului a fost favorabilă, lucru rar, dar natural În situația geniilor. Titu Maiorescu Îi reproșa că este „doritor de antiteze cam exagerate”, mergând la esențe, alții făceau, cum se Întâmplă și azi, o regretabilă confuzie Între literatură și realitate, mergându-se cu aceasta până la absurd și În poezia de dragoste. E antologică observația unui critic fără vocație În legătură cu poezia „Dorința
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
afirmații făcute. În patima sa de a parveni, ciocoiul calcă În picioare orice principii și norme morale. Și acest aspect este urmărit În mod special de către scriitor, prin Dinu Păturică. Pentru a-și atinge ținta, scriitorul utilizează, ca metodă romantică, antiteza; aduce În fața cititorului doua grupe de personaje ilustratve, Într-o simetrie absolut perfectă. Drept urmare, În grupa personajelor negative scriitorul Îi așază pe: Dinu Păturică, Chera Duduca, Andronache Tuzluc, Domnul Caragea, Chir Costea Chiorul. Ei constituie ceea din perspectivă romantică, s-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
de personaje ilustratve, Într-o simetrie absolut perfectă. Drept urmare, În grupa personajelor negative scriitorul Îi așază pe: Dinu Păturică, Chera Duduca, Andronache Tuzluc, Domnul Caragea, Chir Costea Chiorul. Ei constituie ceea din perspectivă romantică, s-ar numi acea parte a antitezei, demonismul. La celălat pol se află Gheorghe, Banul C, Maria și domnul Grigore Ghica (personaje evident idilizate, portretistic), ori elementul angelic. Un singur personaj din galeria negativă, nu are corespondent la polul pozitiv, negustorul si cămătarul Chir Costea Chiorul, iar
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]