8,321 matches
-
ții nu-și refuză un anumit orizont „metafizic”, ușor depistabil în prezența lui discretă, căruia textul îi înlesnește posibilitatea de a fi perceput cu destulă ușurință. Deosebit de semnificativă rămâne în roman relația dintre două secvențe, mult comentate de altfel, în aparență fără legătură între ele: prima, în ordine cronologică, este cea a tăierii salcâmului, cea de-a doua are în atenție întâlnirea din poiana fierăriei lui Iocan. Ambele repropun statutul personajului din perspectiva dublului acestuia și, până la un anumit punct, deschid
Ilie Moromete și dublul său by Mircea Moț () [Corola-journal/Journalistic/4580_a_5905]
-
obiect este săvârșirea unei infracțiuni în legătură cu procesul deliberării; - Judecătorul față de care s-a început urmărirea penală pentru săvârșirea unei fapte de corupție ar trebui să se abțină de la soluționarea pricinilor cu această natură până la clarificarea situației sale, întrucât se încalcă aparența de imparțialitate și obiectivitate de care orice judecător este răspunzător; - Principiile independenței, imparțialității și integrității judecătorului consacră în primul rând obligații, astfel că nu pot fi invocate drept justificări pentru disimularea unei conduite, care este ea însăși o amenințare a
JUDECĂTORII, lăsați fără IMUNITATE de CSM. PROCURORII DNA îi pot ancheta by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/45836_a_47161]
-
e direct proporțională cu ignorarea motivelor care o întrețin. Cînd te apuci să le analizezi, cazi în gol din neputința de a găsi un reper fix. În final rămîi cu impresia că epistemologia e un morb drăcesc: un joc al aparențelor menit a provoca perplexități. Despre perplexitățile ivite din analiza noțiunii de adevăr e vorba în cartea lui Simon Blackburn. Profesor de filozofie la Cambridge University, Blackburn a ținut în 2004 opt prelegeri la Universitatea din Glasgow, în cadrul unui proiect sprijinit
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
că lucru-n sine-i grosul / jambon, din care, -acum, ai doar mirosul / rămas pe luciul lamei de oțel // a gîndului-cuțit... Un damf de nume / rămâne și când arbagicul rumen / sau ceapa vineție, la nămiez // ori seara, le dospi de aparența / foițelor ce le ascund esența, / și, lăcrimînd, n-ajungi la nici un miez”. Manierist în explorarea până la epuizare sonoră și semantică a potențialităților verbului, Foarță concepe, cu premeditare, un spectacol al virtualităților și ipoteticului, în care sunt convocate forme ale lumii
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
fragmente, asamblare a disparităților într-o unitate iluzorie și inutilă. Anamorfozele lumii se travestesc, cu naturalețe, în arhitectura labirintică a poemului, ca în textul 1901, a.m., din aceeași carte Caragialeta, text ce sugerează inconstanța unei lumi fluctuante și efemere, în ciuda aparențelor sale de stabilitate și „onorabilitate” ontică: „Să treci de pe-un trotoar pe altul / ca dintr-un veac în cestălalt, / să ți se pară lesne saltul, / iar caldarâmul - un asfalt. // Pe Bulivar, la Eforie, / la ‘901 fix, / vieața-i o euforie
Livrescul în stare pură by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4349_a_5674]
-
ani din istoria României, decembrie 1989 - decembrie 2000, conține descrierea, în ordine cronologică, a evenimentelor politice, sociale - și nu numai - care au determinat sensul unei evoluții”. Există, așadar, o evoluție și un sens, o coerență a celor întâmplate, cu toată aparența contrară. Iar dispunerea cronologică a faptelor nu face decât să pună în lumină acel fir care le leagă. Ce a întreprins Domnița Ștefănescu în sensul ordonării acestei imensități de aspecte e o acțiune cu adevărat titanică, astfel cum a numit
Istorie vie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4355_a_5680]
-
și de regăsire a scrisului românesc. (Scrie Mircea Ivănescu: „Colocviile de critică de la Sibiu și-au demonstrat deopotrivă tinerețea - o condiție dintotdeauna a creației poetice - și seriozitatea pe care, așa cum se întâmplă în arta modernă, și-o afirmă sub o aparență de bună dispoziție, ea însăși caracteristica cea mai justificatoare a artei”.) De ce a ales Mircea Ivănescu Sibiul? Scriam altădată că moartea Fratelui (genial), că traducerile celor care au definit amurgul Europei Centrale - Musil, Kafka, Broch ș.a.- , că trecerea prin instituțiile
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
de azi doar unul paliativ, validat doar de cronici? Jocul acela de șah să fi fost o victorie a lui Tzara sau a lui Lenin, sau era doar o tragere la sorți?” Întrebări tulburătoare, cărora focalizarea pe un fenomen în aparență cultural, dar în esență profund politic, încearcă să le răspundă ironic-cinic, suav-ambiguu, întregul demers al lui Andrei Codrescu. Atât în partea sa ilustrativ-istorică, cât și în aceea biografic-interpretativă, el aruncă sonde, le citește conținutul, dar nu se grăbește să tragă
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
a încerca să acosteze la un țărm al liniștii. Figuri complementare, Poetul și Revoluționarul trag la același atelaj, împingând istoria în groapa de unde încerca să iasă. În absența unei exegeze profunde, mitul poate prinde aripi gigantice! Deși vorbesc limbaje în aparență diferite, cei doi ne împing în aceeași direcție a devenirii istorice: „Tzara vorbește despre flori, suflet, despre divinul din noi și despre degete, în timp ce Lenin ne spune cât de lesne se lasă oamenii înșelați și furați atunci când li se înmânează
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
Vlădescu și fostul ministru al Justiției Monica Macovei. Rezultatul: statul a fost păgubit cu 40 milioane euro, prin reclasificarea acestei sume, acordate inițial cu titlu de avans, drept cheltuieli de mobilizare, cu încălcarea dispozițiilor legale, scrie Mediafax. Pentru crearea unei "aparențe de legalitate", a fost însă acceptată creșterea cheltuielilor de mobilizare de la 30 milioane euro la 70 milioane euro, cu toate că acestea se refereau la activități anterioare încheierii construcției, iar construcțiile erau deja începute din 2004. Inspectorii îi acuză astfel pe miniștrii
Macovei și Berceanu, la DNA pentru Bechtel. Acuzați de fapte penale by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/57655_a_58980]
-
ultimele noutăți. Esențialul oricum îl știi, iar detaliile inedite care pot apărea nu-ți mai aduc mari revelații. Mai mult, de la o vîrstă e inutil să te mai minți în privința declinului trupesc. E drept, pe dinafară poți păstra o vreme aparențele, vopsindu-ți părul sau recurgînd la puzderia de tehnici menite a-ți acoperi degradarea, dar pe dinăuntru nu te mai poți păcăli: ai îmbătrînit și situația nu mai poate fi întoarsă. Și cum bătrînețea este o mizerie fiziologică care se
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
de care ești înconjurat, căci simți cum în jurul tău se face un pustiu pe care nu-l mai umplu decît gesturile grijulii ale apropiaților, acele gingășii tandre cuvenite moșnegilor care nu au tactul de a părăsi mai repede lumea. În aparență, ne topim de gerontofilie, în intimitate sunt iremediabili veterofobi. Ce-l supără cel mai mult pe Améry e încercarea de a îndulci bătrînețea atribuindu-i laturi pozitive. Potrivit eseistului austriac, există două căi de falsificare a senectuții: bagatelizîndu-i nenorocirea în numele
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
postmodernă. Date fiind acestea, realizăm mai lesne motivul pentru care Traian Ștef și-a îndreptat acum atenția asupra Țiganiadei, propunîndu-și a-i da o identitate prozastică. Adică a o „tălmăci” pentru a o repune într-o mai susținută circulație. Dincolo de aparențele jovialității, rîsului, pitorescului, Traian Ștef intuiește, atît de în consonanță cu climatul modernismului fezandat în care ne aflăm, cîteva concepte inaparente, esențiale totuși, precum abisalul, transgresarea proiectului constructiv în delir: „În Țiganiada avem ceea ce s-a postulat a reprezenta valoarea
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
care l-a montat în 1989; asupra montării sale, pe care am putut-o vedea, vom reveni mai jos. În prima variantă a lui Paolo Taglioni, de la Londra, din 1850, intitulată Metamorfozele diavolului, spectacolul, într-un singur act, urmărea diferitele aparențe pe care le lua un drăcușor, care vroia să-l deturneze de la preocupările sale pe un tânăr student, Carlo (Karl, din Heidelberg), care se instruia în magie neagră. În versiunea din 1852, cea de la Berlin, de care este legat Sigiliul
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
pe cei doi drumeți rătăciți Gunther, adolescentul agonic: „pe întunecate cărări”, Nora și Paul au intrat „pe poarta“ unui alt tărîm, cu dublu statut. Gunther citează o strofă jumătate din O seară de iarnă, poemul obscur-sacral, dar deloc cristic, în ciuda aparențelor, al lui Georg Trakl. „Cu scop străveziu“, ar exclama grăbit copilărosul Arșavir Acterian, crezîndu-se confirmat. Dar lucrurile nu stau chiar așa de simplu. Nu întotdeauna acea limpiditate a scriiturii - complimentată în măsura în care îi și este reproșată scriitorului - e doar o superficie
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Al. Călinescu în Caragiale și vârsta modernă a literaturii. Într-adevăr, autorul întrerupe în câteva rânduri fluxul narațiunii pentru a intercala considerații subtile legate de dialectica literară a dubletelor realitate-ficțiune, model-personaj sau adevăr verosimilitate, emițând, între altele, ideea - paradoxală, în aparență - conform căreia „cu cât o operă de artă este mai perfectă, și ca putere de concepție, și ca limpezime de execuție, cu atât cere mai multe deslușiri ”. Poate că în aceste „digresiuni” nu poate fi identificată, cum crede Al. Călinescu
Caragiale cenzurat. O ipoteză by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/5854_a_7179]
-
Mihai Zamfir La prima vedere, prezența lui Calistrat Hogaș în istoriile literare românești stîrnește astăzi o ușoară nedumerire: citită fără prejudecăți, proza sa - de dimensiuni foarte reduse și de aparențe modeste - te îndeamnă la căutarea unei explicații pentru surprinzătoarea celebritate a autorului. Să fie vorba de simplă remanentă critică, preluată din inerție și din politețe față de un prozator apreciat cîndva superlativ în cercul „Vieții Românești“? De un reflex al ciudățeniei
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
schimb - la mine.// Râzi în întuneric... Râzi de mine.../ Cine ești tu cel care râzi întunecat de mine?” (pp. 61-62) Încă o dată spun, nu aluzia politică o am în vedere, ci sentimentul presant al terorii care se articulează sub o aparență cum nu se poate mai veselă. E motivul pentru care aveam ce aveam mai sus cu criticii de poezie. Aceștia pretind că pot ajunge la gălbenuș fără să spargă coaja limbajului. Cine-i dispus să-i creadă, o face pe
De-a wați ascunselea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5869_a_7194]
-
a unor cititori contemporani. Mai mult, Creția are răbdare didactică în definirea temelor și în înfățișarea gradațiilor din care le e alcătuită substanța, fiecare eseu fiind un portret în miniatură făcut unui sentiment sau unei stări. Că întreprinderea, facilă în aparență, are dificultatea unui maraton asfixiant e un detaliu pe care îl simți de îndată ce încerci singur să scrii despre oricare din teme. Disperarea de a nu putea rosti ceva nou despre „sărbătoare“, „mediocritate“ sau „cinste“ te copleșește și renunți repede. Și
Un stoic elegant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5519_a_6844]
-
cu Republica Populară Chineză. " Pornind de la acest principiu, Ministerul Afacerilor Externe subliniază faptul că toate instituțiile statului trebuie să respecte cu strictețe natura relațiilor bilaterale cu R.P. Chineză. MAE dezavuează deplasările unor reprezentanți ai statului român, inclusiv parlamentari, care prezintă aparența unor misiuni oficiale, în zone precum Taiwan, care nu au fost recunoscute de statul român. În continuare, acest lucru va fi reiterat tuturor instituțiilor românești, în mod oficial, de către Ministerul Afacerilor Externe în perioada următoare", se arată în comunicat.
Remus Cernea: Zilele următoare îmi fac paşaport diplomatic by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55604_a_56929]
-
pe Allah să creeze, înaintea cerului și a pămîntului, a soarelui și a lunii, pînă ce urma să nemurească aceste viitoare minuni: calamus destinat să le preexiste, să le scoată din neant, la dictarea divinității. Iată de ce un excurs de aparență centrifugală, pe orbite apte să producă alienare, nu scapă nicicînd, la Pietro Citati, din strînsoarea fertilă a determinărilor care îl adîncesc pe contemplator în sine, în condiția lui irefragabilă. Apetența exotică se rezolvă nu în pitoresc, ci în stimul către
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
periferia” Imperiului. Titlul ales de Corina Ciocârlie îl preia, modificându-l, pe acela al odiseei proustiene, înlocuind „timpul pierdut” cu „centrul pierdut”. Este o primă trimitere semnificativă la tema principală a cărții, aceea a debusolării Imperiului austro-ungar în care, dincolo de aparența neclintirii, se petreceau dislocări dramatice. Erau de asemenea proporții încât centrul acestui conglomerat de națiuni și culturi părea să fi dispărut și trebuia căutat. Impulsuri centrifugale agitau adâncurile imperiului cezarocră iesc, generând dezagregările care-i vor grăbi sfârșitul. Nu doar
Geografii literare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5669_a_6994]
-
încărca cu entuziasm meditativ. Numai că în cazul de față viața personajului este atît de neverosimilă încît nu doar că face de rușine ideea de ficțiune, dar chiar strecoară în cititor senzația că un element incredibil s-a ascuns sub aparențele unei existențe prozaice. Viața lui Bejan pare scoasă dintr-o imaginație smintită care și-a propus să împingă morbul exagerării dincolo de pragul toleranței narative. E atît de neplauzibil ce se întîmplă cu acest om încît simțul coerenței se revoltă spontan
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
a fost și ceea ce este. În acest sens, ciclul împrumutat se înfățișează ca o premoniție. Etapele zbuciumate emoțional și memorabile stilistic s-au evaporat. Rămâne, în urma lor, numai un orizont neted de la un capăt la altul. Câteva dintre definițiile cu aparență doctă (p. 39) sunt de luat în seamă pentru restul cărții. Unele, de o radicalitate înspăimântă toare, altele pur și simplu ironice. Semnificativ, dintre ele lipsește tocmai poezia: „bupropion - dopamină, noradrenalină/ dragoste - oxitocină, vasopresină (plăcere, încredere, imunitate)/ cafeină - energie, ritual
Ultima oră by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5695_a_7020]
-
debutul romanului, naratorul propune viziunea prin care poate fi citită toată desfășurarea ulterioară de fapte. Într-o discuție purtată la conacul familiei Răutu, invitații ascultă opinia lui Sebastian Răutu despre Mișcarea Vestitorilor și despre liderul acesteia, Toma Vesper: „După toate aparențele, avem de a face cu un fenomen de psihoză mistică. Un tineret dezaxat a căzut victimă pseudomesianismului lui Toma Vesper. Individul mi-este binecunoscut, că doar am urmat împreună la Liceul Internat din Iași. Un idiot... Trebuie să vă povestesc
Perspective epice asupra legionarismului by Andrei Bodiu () [Corola-journal/Journalistic/5794_a_7119]