2,797 matches
-
cariera internațională a dramaturgului ori receptarea sinuoasă pe care a avut-o drama Năpasta ș.a. SCRIERI: Trenul regal, București, 1949; Într-o noapte înstelată, București, 1951; Bordeiul de la Poarta Albă, București, 1952; Jurnalul cu file violete, București, 1955; O femeie aprigă, București, 1955; Din fotoliul spectatorului. Însemnări teatrale dintr-o călătorie în URSS, București, 1956; Teatrul Național „I. L. Caragiale” la Paris, București, 1957; Necazurile lui Șurubel (fabulă veselă pentru păpuși, în cinci întâmplări), București, 1959; Mâniosul, București, 1961; Întoarcerea Zânei Minunilor
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
1996. Antologii: Die Kämel, Berlin, 1976; Sub zodia comediei, I-II, Vaslui, [1976]; Antologia piesei românești într-un act, introd. edit., I-IV, Cluj-Napoca, 1979-1982. Ediții: D. R. Popescu, Teatru, I-II, București, 1985-1987. Repere bibliografice: Gh. Achiței, „O femeie aprigă”, O, 1955, 2; Dinu Kivu, „Glastra cu sfecle”, CNT, 1965, 34; Al. Andriescu, „Tufă de Veneția”, CRC, 1972, 7; Amza Săceanu, Fața văzută și nevăzută a teatrului, București, 1974, 260-269; Voicu Bugariu, „Zâna castraveților”, LCF, 1976, 29; Cristea, Domeniul, 320-324
SILVESTRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289670_a_290999]
-
lucrat pizma încă din’nceputul lumii. Că pizma au pierdut pre mulți bărbați făr’ de vină, ca și acesta”.) Diatriba împotriva invidiei, zisă pe un ton înalt (Stavrinos știe să facă apel la referințele antice) se transformă într-un blestem aprig la adresa celor ce au pus la cale stingerea acestui sublim moment de glorie românească. Iar Stanca (înrudită cu multe familii boierești muntene), cea care înainte de Mihai fusese măritată cu postelnicul Dumitru din Vâlcănești, fiica Neacșei și nepoata postelnicului Dragul din
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și capete bune, de-i ajungeau la toate socotelile”111). Nu disprețuia otrăvia - am văzut - nici Șerban Cantacuzino (al cărui frate mai mare, Drăghici Cantacuzino - cel însurat cu Păuna, fiica marelui spătar Diicu Buicescu -, fusese eliminat prin otrăvire de doi aprigi dușmani ai Cantacuzinilor, „Necula Sofialăul, grec de la Rumele” și „Balasache, grec țarigrădean”, „2 oameni [...] aleși de răi și pizmași neamului rumânesc, mai vârtos boiarilor, căci nu-i lăsa de tot în voia lor să mănânce și să prade țara, iar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a fost soție], turcii l-au sugrumat în 1635; a dispărut astfel un meșter al urzelilor subterane, care reușise să-i exaspereze pe Vasile Lupu și pe Matei Basarab 159), ci - cei dintâi mai ales - și în ipostaza lor de aprigi suzerani 160. Nicolae Mavrocordat l-a pârât pe Lupu Costachi, mare vornic de țara-de-Sus (însurat cu Ruxandra, fiică a vornicului Ionașco Balș), vizirului că este „hain, agiuns cu muscalii”. Băgat în fiare, marelui vornic i s-a tăiat capul - în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al 6-lea la Cetatea București, [al 7-lea la cetatea Târgoviște], al 8-lea la râul Argeșel, al 9-lea la [satul] Plata, al 10-lea la A[lămănești] pe Teleorman, [al 11-lea, cel mai iute și mai aprig] din toate războaiele, la Gruma [zi, cu 7 sauglacuri, al 12-lea] la Nicopole, al 13-lea la Șiștov, [al 14-lea la] cetatea [Poenari], cu țăranii, al 15-lea la Gher[ghița, al 16-lea iar la București], al
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
al unui sindrom ucigaș (scriitorul - „Pseudo-Nicolae Costin” - merită aici laude: „aceștia au murit de o boală ce-i zicea Duca-Vodă, adecă de supărul Ducăi-Vodă”), iubitor de fast (căci fusese „elev” al lui Vasile Lupu), „om foarte greu la mânie și aprig”, cu o inimă „împietrită de pismă”, întreținător în jur al unei fiscalități excesive și al unei atmosfere terifiante (repet aceste pasaje dătătoare de fiori: „Ei săracii de mare lipsă ce aveau asupră, mulți și-au lăsat femeile, și copiii, și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lectura unui roman de D’Annunzio îi provoacă „un dezgust pe veci”. Criticul jură pe „clasicismul de fier” rezultând din consolidarea burgheziei naționale și crede a identifica în Moș Anghel de Panait Istrati „clasicismul proletariatului”. Fostul socialist devine însă un aprig partizan și promotor al liberalismului, și astfel al „clasicismului burghez”: „Burghezia noastră ori va pacta cu capitalul străin, va pune în valoare bogățiile țării, va face ordine în stat, va selecționa valorile, va dezlănțui energiile, va cere tuturor munca intensivă
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
industrie și naționalismul ei în război; Ce ne preocupă?, Cine sunt muncitorii intelectuali?, Materialism, mașinism, psihologism, Criza parlamentarismului, Despre intervenția statului, iar în numărul în care publicația sucomba din lipsă de suport financiar, pateticul text Faceți din virtute o voluptate aprigă, ca un viciu. Fiți egoiști dar nu fiți proști, cu o teză paradoxală, care descrie maximalismul moral ca epicureism: „Societatea, statul nu pot să aibă la bază decât principiul armoniei intereselor unor egoiști inteligenți și senzuali, oameni care gustă beția
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
Uneori ochiul interior privește în trecut, spre timpuri voievodale, dar și spre altele, mai îndepărtate, în care viețuiau prin Bărăgan sciții, precum și spre veacurile în care strămoșii poetei „plecau [...] în toamnele tăcute, / Cu turme și ciubare / Prin burguri cu grofi aprigi și târguieli amare / La Lipsca și Trieste, la Viena, Amsterdam”. Pe orizontală, adică geografic, contemplația se deplasează de pe meleagurile autohtone tocmai spre Vestul îndepărtat american, încât, într-un ciclu al volumului Reîntoarcerile (1973), se regăsesc priveliști de preerii nesfârșite, cu
SCHIOPU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
o oază de seninătate și puritate morală, ca un leagăn al celor mai frumoase tradiții și comportamente umane. În cele mai izbutite nuvele personajele principale sunt oameni stăpâniți de patimi răvășitoare, de porniri tulburi, primare, telurice. Protagoniștii, naturi impulsive, firi aprige, ajung, puși în situații-limită, să comită nelegiuiri și crime. Conflictele se desfășoară tensionat, bine dozate în scene de intens dramatism, inducând emoții puternice, cu reverberații prelungi. Un personaj ilustrativ este Sima Baltag, din nuvela eponimă. Fugărit pentru omor, intră argat
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
multe în notă elegiacă. Autorul operează adesea cu mijloace ale prozodiei clasice, comunicând însă efuziuni romantice, bine temperate prin intelectualizare. Rețin atenția în special gingașe cadențe de timbru blagian postbelic: „Prăpăstii moi cu umbre calde / ivesc măceluri printre raze; Zvon aprig, necurmat, în tâmple, / dăruitor de vechi extaze, / aduce lunecarea frântă”. Asemenea lui Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, V. Voiculescu, autorul Poemelor depărtării (1977) valorifică, mai ales în ciclul Jienești, elemente de folclor ezoteric, compune descântece, evocă vârcolaci și pe
TRANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
VÂRNAV-LITEANU, George (Iorgu) (30.VIII.1840, Liteni, j. Suceava - 24.III.1905, Iași), critic literar. Urmaș al unui mare boier, aprig luptător pentru Unire, V.-L. a învățat la Iași, plecând apoi la Paris pentru studii juridice. Înrudit cu Mihail Kogălniceanu, după întoarcerea în țară se bucură de sprijinul acestuia; este numit procuror la Tribunalul Ilfov (1866), iar peste trei ani
VARNAV-LITEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290436_a_291765]
-
despre Radu Popescu, care semnalează concomitent extinderea curiozității cercetătorului dincoace de Milcov și modificarea principalelor unghiuri de abordare. Dedicată ultimului dintre „cronicarii munteni”, lui Radu Popescu - cel aspru judecat de G. Călinescu -, scriitor savant și profesionist al opoziției, pe cât de aprig în inimiciții, în protejarea intereselor „clanului” și a propriei imagini, pe atât de labil în convingeri, monografia nu ocolește nici alte chestiuni nesatisfăcător soluționate, cum ar fi cea a paternității cronicii. Cu totul demnă de relevat este tentativa lui V.
VELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290477_a_291806]
-
nuanțate sondări ale psihicului, mahalaua, văzută altfel decât la I. L. Caragiale, dar la fel de complex cum o adusese pe scenă celălalt promotor al comediei tragice, Mihail Sorbul. Amintind și umanitatea din Azilul de noapte de Maxim Gorki, protagoniștii - Nastasia, Vulpașin -, firi aprige, pasionale, având ceva din hybrisul eroilor tragediei antice, sunt doborâți și în același timp înălțați prin suferință, eroina impresionând și datorită purității sufletești. Simțul progresiei pare a fi însușirea de căpetenie a dramaturgului, care într-un bine susținut dozaj injectează
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
respingătoare, „groasă, buhavă, murdară”, meschină, abrutizată de alcool, ambițiosul arendaș unește în felul de a fi explozii de energii necheltuite ale omului din popor cu tarele sufletești ale specimenelor din straturile de jos societății. Ros de frustări sedimentate și cu apriga dorință de a sui pe scara socială, e în stare de orice spre a-și atinge scopul. În conduita publică îmbină potlogăriile de culise cu sălbăticia pe față, iar la înmormântarea Tincuței mimează deznădejdea cu un patos cabotin. În jurul protagoniștilor
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
de societate capitalistă, lăsând proiectul tranziției la latitudinea interacțiunii dintre clasa politică occidentală și cea a societăților în tranziție. Dar comunismul s-a prăbușit tocmai într-un moment în care capitalismul însuși era „la răscruce”, adică într-o dispută destul de aprigă cu privire la formele pe care urmează să le ia - și care sunt acceptabile socialmente - atât în economie, cât și în societate. „Disputa capitalismelor” (Albert, 1994), generată de evoluțiile divergente ale capitalismului din țările Europei continentale în opoziție cu cele din Statele Unite
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
al Consiliului de Stat, a pledat, În repetate rânduri, pentru deschiderea școlilor cu predare În limba română. „În persoana domnului Dicescu - comenta cu sarcasm, În 1906, Pavel Crușevan, unul dintre liderii șovinilor ruși din Basarabia - Consiliul de Stat capătă un aprig românofil, care, desigur, va simpatiza cu toate autonomiile, Începând cu autonomia Basarabiei, deși după noi din partea sa ar fi mult mai loial să pună de-a dreptul chestiunea unirii Basarabiei cu România”. Gruparea național-democrată, alcătuită din avocați, studenți, preoți, Înainta
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
art), iar studiul curriculumului ar trebui să fie modalitatea esențială de pregătire pentru această „artă sublimă” (artistry). Dar artistry se află la polul opus față de engineering. 13.9. Maturizarea antimoderniștilor și postmodernismultc "13.9. Maturizarea antimoderniștilor și postmodernismul" Cei mai aprigi antimoderniști ai anilor ’60 au devenit personalități marcante ale postmodernismului în următoarele două decenii. Este vorba despre un proces de maturizare care a antrenat și un proces de aprofundare axiologică a problematicii umane a curriculumului. În acest sens au evoluat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Dacă ne referim la domeniul nostru de studiu, unii își mai amintesc: termenii utilizați în epocă pentru noii aderenți, mulți neautentici, erau vopsiți sau înroșiți. Cu cât aderența lor era mai forțată, mai neobișnuită, cu atât zelul lor era mai aprig, mai zgomotos, mai vizibil. Militantismul se caracterizează prin apropierea și încorporarea unui cadru cultural prestabilit, colorat ideologic, prin manifestarea dorinței de acceptare într-un grup, structurat în jurul unei doctrine, care-i poate oferi protecție. Grupul livrează un sens nou vieții
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
privind părinții, anii de școlaritate, împrejurările aderării și ale ieșirii din cinul monahal, ale primei căsătorii și ale primului său născut etc. Legendă și adevăr în biografia lui Tudor Arghezi („Manuscriptum”, 2/1975), primul din serie, a provocat o dispută aprigă, întinsă pe mai mulți ani, din care au ieșit la iveală informații noi, unele provenind chiar de la descendenții scriitorului. Frecventator avizat al arhivelor literaturii române moderne, P.-C. identifică alte acte importante, fonduri epistolare și chiar manuscrise inedite. Jurnalul Caietele
POPESCU-CADEM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288949_a_290278]
-
structurat ca un veritabil poem, Cântec oltenesc. Continuând orația poematică într-un ton bemolizat, capitolul De unde începe istoria declanșează valuri de considerații, cu întoarceri în istorie și coborâri până în arheologie, sugerate de asocierea formei de arc a Olteniei cu firea aprigă a locuitorilor ei. În alt stil, cu rezonanțe de Cântarea României, de tabletă argheziană imnică ori din Cartea Oltului a lui Geo Bogza, uneori cu un meșteșug parcă împrumutat cusăturilor țărănești, paginile consacrate lumii oltene de altădată exemplifică abundent și
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
din Maupassant, Sienkiewicz, Gorki - ar putea fi și un indiciu cu privire la preferințele prozatorului. Drama Doamna Kiajna (scrisă în colaborare cu N. Țincu), reprezentată în 1891 la Teatrul Național din București (apoi tipărită), este o exemplificare pentru abordarea simplistă a caracterului aprig, mândru, crud al personajului. Două comedii cu subiecte din mahalaua bucureșteană - Printre vecini, jucată la Teatrul Național din Iași (1893) și la cel din Craiova (1895) și Nunta lui Lică, reprezentată la Craiova (1894), ambele nepublicate - sunt urmate, mult mai
RADULESCU-NIGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289111_a_290440]
-
este semnificativă frecvența în titluri a cuvântului „sânge”: Pecetea sângelui, Nopțile sângelui, Buciumă sângele, Stropi de sânge etc. Destinul Basarabiei este permanent raportat la destinul vitregit al întregii țări: „Te-arată, Mare, Decebal, / Și-ți spurcă sfânta sabie / Cu două aprige tăișuri -/ Unul pe Someș și Trei Crișuri, / Altul, pe Nistru, sus pe mal, / Să nu stăm singuri în furtună / Cu Doamna Basarabia” (Decebal la Vadul lui Vodă). Trecutul și prezentul, legenda și istoria, imaginarul și realul, soarta țării și soarta
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
integral personalitatea. Aici contrariază din nou atât reabilitarea unei comunități etnice, cât și a unor specii uitate la periferia literaturii - cântecul lăutăresc, cântecul de mahala, romanța. Surprinde naivitatea mimată cu o mare savanterie de mijloace în exprimarea unui eros frust, aprig, a unei naturi umane febrile și al cărei dramatism inconștient țâșnește în expresii adeseori vulgare sau comice. Lumea aceasta, văzută în manifestările ei de vitalitate primară, este tratată într-o „mascaradă” subtil-rafinată a limbajului care coboară, în esența sa, mai
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]