48,939 matches
-
Să aflu o mână prietenă pe ziduri./ Îmi vorbesc bâlbâitură". Cel pornit să-l afle pe Dumnezeu simte "aerul oțetit și tare": "Aerul mă sugrumă frunză după frunză, dor după dor". Plăsmuire a infinitului și a nimicniciei, ființa umană se apropie, prin clipa de har din care se va naște "slova de foc" - aspirație demiurgică a poetului -, de Dumnezeu: "Posed câteva minute despuiate/ de tandrețe și har/ Pentru a-mi spune sunt Dumnezeu/ posed trecerea către seve când sufletul/ Înfășoară trupul
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
pictura din mijloc a lui Giotto, - îl văzusem presărînd peste capac biscuitele fărîmat, stînd cu brațul drept la spate. Poziția lui l-ar fi intrigat pe orice trecător, chiar dacă ar fi avut o treabă urgentă...de făcut. Cînd m-am apropiat mai bine de bătrîn, al cărui trup și cap tremurau de boala senectuții lui, i-am văzut pietroiul mare pe care-l ținea strîns în mînă la spate. Am stat, am așteptat, participînd, fără să vreau, la masacru. Cînd pe
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
lui Pynchon e brutal senină, indolentă și de aceea spectaculoasă. Rezultatul e lesne de văzut: Nabokov e (ceva) mai ușor de tradus, pentru că actul traducerii în sine implică o conviețuire oarecum respectuoasă și de la distanță cu limba de care te apropii. Oedipa Maas este o tînără femeie care descoperă, căsătorită fiind cu un disc-jockey bizar și traumatizat de priviliștea unui junk yard așa cum alții sînt traumatizați de război ori de un accident, că fostul ei iubit, murind, a numit-o executoare
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
producția ei pare a-și fi cîștigat dreptul la mărturia "naturală", egală cu sine. Dramatismul condiției personale pe care s-a altoit dramatismul provinciei vitregite generează un astfel de tablou vizionar: "Zboară niște gheare fără păsări pe cerul disperării,/ se apropie în unghi ascuțit de Ochiul Albastru./ Îl vor sparge sau vor trece pe alături? se întreabă orbii.// Nebunii își rod unghiile în timpul rugăciunii,/ orfanii care au ajuns milioanri le aduc daruri de Crăciun,/ ologii își visează picioarele alergînd după trupuri
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
dreptul statuiei Ioanei d'Arc, ai putea să vezi Piramida celebrului arhitect chinez, - dacă ar fi fost ridicată; însă ea, pe atunci, se afla doar în stare de proiect. Luxul parizian are ceva din luxul egiptean. Civilizația modernă franceză se apropie de civilizația arhaică egipteană. Un cult al imaginii și formei, al scrisului, o feminitate în totul, exact ce detestă vechiile civilizații germană sau anglosaxonă, avînd cultul bărbăției... - Siegfried... Nu este interesant că Cezar se îndrăgostise de Cleopatra?... Dar cultul lui
Mesaje din Egipet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17380_a_18705]
-
egipteană sînt și cele mai străine de spiritul creștinismului care astăzi, cu numai două mii în urmă, pare un cîștig al rasei umane atît de tîrziu...Cultul morților, doar, - fără ca moartea, trecerea dincolo să fie o obsesie, cum e la egipteni, apropie cele două culturi, cît de cît. În rest, totul este o celebrare, hieratică, a naturii, și a omului. * * * Răsfoiesc carnetul cu însemnări febrile din 1987: Raherka și Merseanka, o pereche de statui mici în calcar, un fel de Adam și
Mesaje din Egipet by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17380_a_18705]
-
gura. Nu găsește nici un cuvânt potrivit și disperat începe să sară din nou. Brusc se oprește și se uită la Erou a cărui față nu se mai vede din cauza balonului care a devenit un glob uriaș cu continente, oceane. Se apropie de el pe furiș și scoțând un ac cu gămălie de la reverul hainei împunge balonul care se sparge cu zgomot. Apoi iese chicotind. Numere de iluzionism "N-am scris niciodată pentru a oglindi realitatea, ci dintr-o necesitate ironică de
TEATRU SCURT... ȘI CUPRINZĂTOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17388_a_18713]
-
fost contestat de alți specialiști, printre care și de N. Iorga. Dimpotrivă, Tzigara-Samurcaș consideră că Octav Smighelski a nesocotit tradiția în pictura catedralei ortodoxe din Sibiu (" Ne-a dat sfinți diferiți de tradiție, monumentali și decorativi, depărtîndu-se de tradiție și apropiindu-se de portretele țăranilor din zilele noastre. Ne-a dat sfinți în opinci și straie naționale cărora nu le lipsește decît expresia evlaviei ce se așteaptă de la așa-zisele icoane, căci zugrăvirea sfinților a fost și trebuie să rămîie Dar
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
ironică preîntîmpină orice urmă de sentimentalism speculînd în schimb la maximum teatralitatea fiecărui tablou compus riguros (conform indicațiilor dramaturgului: scena goală cu doar trei scaune) împreună cu scenografa Andreea Mincic după reguli proprii genului teatru-dans (coregrafia Clara Flores) de care se apropie și prin muzica (Cristian Juncu) executată live la chitară (Daniel Albu). Deși se rezumă la un raport de forțe figurate exclusiv în alb și negru, eclerajul dă relief aparte partiturilor actoricești. Abisala complexitate a personajelor a fost tranșată net. Brândușa
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
reconstituie un episod biblic semnificativ: revelația credinței la viitorul apostol Pavel, inițial om al Legii și prigonitor al adepților creștinismului. În spiritul textelor sacre, Biblia este foarte laconică privitor la această schimbare la față: "Dar pe când călătorea el și se apropia de Damasc, o lumină din cer, ca de fulger, l-a învăluit deodată./ Și, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule, de ce Mă prigonești?(...)/ Și el, tremurând înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voiești să fac
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
Da, scopurile erau diferite. În Nimic în afară de cuvinte? subliniam bogăția culturii noastre, arătând că este total greșit să pui etichete depreciative unei culturi pe care nu o cunoști. Era un fel de îndemn adresat vecinilor noștri majoritari de a se apropia de cultura noastră, căci numai astfel vor descoperi că este foarte interesantă și vor fi capabili să înțeleagă de ce o minoritate ține atât de mult la limba ei, la tradițiile ei. În această carte eram un apărător al bunurilor noastre
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]
-
oameni deștepți care cîntăresc totul la rece vor demonstra fără întrerupere lipsa de perspectivă a ideii erasmeene și chiar dacă realitatea ar părea să le dea o dată și încă o dată dreptate, totdeauna vor fi necesari oamenii care știu să arate ceea ce apropie popoarele dincolo de ceea ce le desparte și care redeșteaptă cu încredere în inimile semenilor ideea unor vremuri viitoare de o umanitate mai elevata..." Acum, pește doar cîteva luni, se va încheia un mileniu care numai pașnic n-a fost. Cifrele morții
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
al străzii: prea ocupați de propriile afaceri și învârteli, obsedați de a-si "luxa" adversarii și de a-și compromite discret aliații, comunica numai prin secretare, se arătă, fugitiv, prostimii doar înconjurați de bodyguarzi. Singurul muritor de rând care se apropie, cât de cât, de ei este șoferul automobilelor din ce in ce mai luxoase în care-și plimba augustul trup. Cât de respingătoare e clasa politică românească - sau, în orice caz, o bună parte a ei - o dovedesc și reacțiile lamentabile ale opoziției la
Parteneriatul pentru Albion by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17904_a_19229]
-
Ion Cristoiu, cu prilejul unei emisiuni la Prima t.v., asta ar putea însemna că și relațiile mai noi ale țării noastre cu Statele Unite pot fi acuzate de trădare românească, fiindcă renunțarea la politica externă ceaușista și încercarea de a apropia țara noastră de America poate fi privită drept tot un soi de trădare, daca împingem pînă la capăt raționamentele de tip Cristoiu. * În Cotidianul, dl. Valerian Stan publică un drept la replică refuzat de revista 22. Același domn Stan laudă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
oasele înțepenite./ a venit altul și a rîs de primul/ și l-a lovit cu un ciocan pînă/ l-a facut fărîme. odată cu el/ întreg peisajul s-a făcut țăndări/ precum un geam izbit c-o piatră./ altcineva s-a apropiat și a început/ să adune cioburile/ căutînd să recompună întregul/ după o semnificație dată" (Semnificație dată). Că și "te încumeți să săpi un tunel prin inima lui Dumnezeu" (Întrebare și răspuns). Că și: "pielea cu stele a corpului său/ îl
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
Elenă Zottoviceanu Recent publicul meloman a avut ocazia să asiste la o serie de concerte pe care întîmplarea le-a apropiat în timp, chiar dacă ele au provenit din intenții și organizări diferite, în care au apărut artiști sau programe de muzică franceză. În cele mai multe cazuri au fost implicate organismele care susțin consecvent și girează cu prestigiul lor politică de propagare și
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
a lui Eminescu echivalează cu o răscruce în însuși felul criticului de a se așeza în fața structurilor literare. Cel ce ironizase, cam frivol, rigoarea tedescă (luată în răspăr de italieni, ca proba de presupus pedantism) va fi obligat să se apropie de patrimoniul filosofiei germane, ca să ia cu adevarat urma bătăilor de aripă metafizica din Luceafărul și tot restul. Arhiva manuscrisa, încredințată postum Bibliotecii Academiei, conține dovezi revelatoare; zeci de pagini de conspecte din Schopenhauer, din Kant, din Hegel, aproape cu
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
scris pe la începutul secolului XIX despre momentele-cheie ale țării, 1848 și Unirea Principatelor resimțite în adolescență acestui autor care, în viitor, poate că va trebui să aibă în perspectivă, totuși, scurtă, a culturii noastre citadine, prețuiri mai generoase și mai apropiate de idealurile vremii, azi împlinite.
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
Alex. Leo Șerban Într-o stație de metrou, camera scrutează chipurile celor ce urca & coboară; se-nchid ușile; pe una din banchete, un puști; aparatul se apropie, filmîndu-l din profil: printr-o gaură în obrazul copilului se vede restul metroului... Cu această imagine-soc începe The Longest Summer, filmul hongkonghezului Fruit Chan, făcut anul trecut și prezentat, deja, la Festivalul de la Berlin. Alte 52 de filme asiatice (din
Ploaie asiatică la Udine by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17937_a_19262]
-
noastră este: / ăOchi pentru ochi, dinte pentru dinteă./ De ce ne trimiți/ această pâine amară?// Tata, văd crescând la orizont/ întinse lanuri de grâu/ al căror rod e scrâșnet de masele./ Și răul roșu de corbi/ iată de Casa noastră se apropie!// Îndepărtează de la noi/ clipă această!" Faptul că Nichita Danilov este un ne-literat explică, poate, epuizarea prematură a resurselor sale lirice. Poetul a avut un avânt juvenil, o grație spontană, care, nesusținute de o cultură literară, s-au evaporat pe
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
replici, instituții, mentalități sărind de-a valma afară din pagina și bulucindu-se în cotidian" (p. 185). Însă popularitatea obținută nu a condus la reconsiderări din punct de vedere literar, ci l-a transformat pe Caragiale în ^autoritate folclorica^: "Ne apropiem pare-se de momentul originar, cînd întrebarea ^ce-a mai spus Caragiale?^ își recapătă firescul." Liviu Papadima - Caragiale, firește, Editura Fundației Culturale Române, București, 1999, 196 pagini.
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]
-
de melc. Nimic din clamoarea cosmogonica, din încrîncenarea tentației metafizice, întinse că o coardă de arc gata a plesni (proba de musculatură a verbului în primul rînd, ritual de flăcăi de la țară) a unor saizecisti, de care, cronologic, poeta e apropiată. O aspirație spre univers, sfioasa, ritualica. Pătrunsa de o taină solemnă, pe o linie oarecum rilkean-blagiană, linie părăsita de ruralii anilor ^60, care au tras cel mult unele motive blagiene într-un vacarm de surle și tobe, într-un joc
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
-o, ca student, pentru o lucrare la seminarul cu St. Cazimir. Habar n-aveam că Al. Colorian, poet el însuși, este in viata. A murit tot în 1971. Poeta și romanciera Sandra Cotovu a trăit pînă în 1987, cînd se apropia de 90 de ani. Cine a știut? N-am știut nici de Gh. Cardaș, a cărui Bibliografie românească veche (în colaborare cu I. Bianu) o parcurgeam la Astra din Sibiu prin '57-'58, a murit în 1984. Ce să mai
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
surîs interior. Nu știu dacă surîsul nu existase deja, la omul cu posmagii, la cel cu ăîmi plăcu cum merseă, la Toma Alimos, si, pînă la un punct al poveștii, la Dănilă Prepeleac". De Luca Pitu emulul d-sale se apropie printr-o anecdotica universitară picanta, care presară hazul peste amănuntele terne, care pune în neaoșisme un ingredient cosmopolit: " Rămîn cîteva zile pentru un bacalaureat. Convocarea și lista, cu locul și sala, mi le-au trimis din noiembrie. Lista nu e
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
felul în care Picasso "copia" în stilul său tablourile clasice: "Miracolul mă-nfrînge și mă izbeste-n fibre,/ Cel zburător e poate încremenit în rai/ Și-mi face semne albe. Parcă mă-nstrăinai./ Mediterana-ti musca tăcerile, felibre!/ Zice un glas apropiind polipii,/ Meduzele, urzici căzînd polog/ Pe sînii Afroditei. Urlă știrbii/ Nebuni pe lînga rozele din orb./ Alteța m-a facut mama din flori/ Și mă înfățișez tot sfiiciune/ Cu lira-n brațul care fierbe./ Pîndesc lumină pentru a scoate cornul
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]