8,255 matches
-
se derulau într-una de vreo oră și eram deja epuizată. Nu mă gândisem niciodată că e atât de greu să întreții oamenii. PR-ul nu e de mine. Galeria Shelley Frank Fine Art era plină de oameni: îmbrăcați elegant, aranjați cu grijă, afișând zâmbete sociale și încercând să dea cât mai bine. Câțiva operatori pricepuți își făceau de lucru prin încăpere, vorbind cu lumea importantă și făcându-le cu mâna celor care ar putea fi importanți într-o zi. Restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am spus pe cel mai calm ton de care eram în stare. Vrei un pahar? A dat din umeri, fără să mă scape din priviri. Probabil că vreau... Pe masa cu băutură mai erau doar câteva sticle de tărie. Harriet aranja tăvile cu pahare folosite. S-a uitat la noi plină de interes. —Ea e Harriet, am spus, lucrează și ea aici. —Bună, Harriet, eu sunt Nathan. Pe scurt Nat. Iar tu ești Sam, a spus luând un pahar de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un final s-a oprit, l-am întrebat inocentă pe Paul: — Dar ce s-a întâmplat cu proietul Opera London? Cu Traviata australiancă? Părea tare interesant. — Nu am mai primit fondurile, a spus Paul scurt. — Dar credeam că totul e aranjat. Ei bine, așa am crezut și noi. Dar cei de la Comitetul de Artă din Londra ne-au lăsat baltă. —E numai vina lui Lee aia, a intervenit Claire cu vehemență. Mă bucur că e moartă. —Taci din gură Claire. —Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
baltă. —E numai vina lui Lee aia, a intervenit Claire cu vehemență. Mă bucur că e moartă. —Taci din gură Claire. —Ba uite că nu tac. Claire l-a săgetat cu o privire furioasă. —E adevărat, nu? Credeai că ne aranjează pe amândoi. —Claire exagerează, a spus Paul fără tragere de inimă. Doar că anul ăsta Lee făcuse parte din comitet. Știam că nu îi place Tosca, a spus Claire. Ura șobolanii. Și după ce mi-a făcut mie... Nu ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
casei, cu ferestre arcuite în fiecare capăt, era mobilat ca și holul cu o remarcabilă opulență represivă: mocheta albă ca laptele și groasă ca o cremă, mese de mahon netezite până la strălucire, o mulțime de canapele și fotolii din brocart, aranjate cu gust, așezate pe picioare curbate aurii. Perdele din catifea atârnau în mănunchiuri grele la fiecare fereastră. Singurele lucruri care nu se potriveau erau tablourile de pe pereți. Erau tranșant de moderne. Catherine Hammond s-a așezat în mijlocul unei canapele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
împreunat. Ce caută ea aici? a spus către soția lui. Nu-și dăduse jos haina. Era din vicuna neagră și părea grea ca o piatră de moară în jurul gâtului. Părul lui grizonat era atât de lins, că probabil și-l aranjase în oglinda din hol. Vanitate, vanitate. Stătea acolo, în dreptul ușii, cu picioarele puțin depărtate, încât corpul forma un triunghi negru, uitându-se fix la mine. —A venit să-mi spună ceva, a spus Catherine Hammond, cu vocea tremurând pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Două intrări din listă erau în mod inspirat numite Fără titlu VIII și Fără titlu X de Philip Guthrie. Unde am mai văzut eu numele ăsta? Nu-mi amintesc să-i fi văzut picturile, dar fusesem oricum prea ocupată să aranjez galeria pentru expoziție ca să mă uit în standul cu picturi. Nu, nu era asta. Am căutat prin memorie încercând să-mi aduc aminte. Deși în ceață totuși puteam reconstitui momentul. Catherine Hammond, la deschidere, mă întrebase dacă avem picturi de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și căsătoria. - Ce poveste, a strigat mama. Toată lumea știa că e însurat, în afară de tine, proasto! - Nu-mi pasă, am răspuns iritată. Nu sunt interesată de bărbați, numai de iubire. - Așa, s-a mirat tata. Fii liniștită, Kiri, totul se va aranja cu timpul. Mama se ridicase, gata de plecare. - Eu mai rămân, a spus tata. - Fă cum vrei. Sper că cel puțin tu ești bărbat, i-a aruncat ea lui Nunu. Cu toată umoarea masacrantă a mamei, mi-am dat silința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
devenit serios, întrebările lui erau la fel de serioase ca și studiile lui despre Evul Mediu, studii pe care aveam să le citesc ceva mai târziu. I-am dat adresa noastră, fără să povestesc nimic despre Nunu, contând pe viața care va aranja totul. Întâlnirea mea plină de hazard cu Simon mă făcuse să văd dintro-dată lucrurile altfel, înconjurate de o aură misterioasă. M-am întors pe jos în satul nostru, parcurgând kilometri fără să obosesc. Am ajuns la vilă către miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
așezat pe pat, încercând să-mi calmez inima. Nunu cu prietenii lui au băut până târziu pe terasă, apoi s-au dus, pe la ora două, să pescuiască pe mare. Le-am auzit vocile amestecate cu strigătele pescarilor din sat, care aranjau felinarele și marele năvod. A doua zi m-am trezit în zori. Nunu dormea dezbrăcat în camera lui, hainele îi erau frumos așezate pe un scaun. Dinspre ele venea un miros de iod și sulf. În bucătărie erau două găleți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
i s-ar fi pus un elixir pe rana lui veche. Remarcă imediat că Rita se schimbase, era frumoasă, cu picioare lungi, drepte. Mijlocul ei se îngroșase și fața avea parcă o lumină, tipică femeilor gravide. În bucătărie aștepta masa aranjată de Rita. Totul îi amintea lui Feifel de trista zi în care încercase s-o mulțumească pe Rita. Își aminti de cearta din spălătorie, jignirile ei grele, cum Rita îl părăsise pentru a trăi cu Sașa. Oare ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai zumzăiau versuri, ci planuri fericite dacă îl va urma Jacopo ca de obicei la Oceanul Indian. - N-am nici un ban, nici măcar pașaportul cu mine, a șoptit bărbatul puțin încurcat, ca și cum ar fi auzit gândurile lui Beppo. - Nu face nimic, se aranjează totul, îi spuse Beppo, beat la gândul de a călători din nou cu un plonjor atât de experimentat. În rest, Beppo nu mai vroia să audă nimic despre Jacopo, era de ajuns că el avea aceeași pasiune pentru aventură ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pasiune pentru aventură ca mai înainte. Acasă la Beppo le-a deschis ușa chiar Edith. Când a dat cu ochii de bărbatul necunoscut a fost foarte uimită. Fără să spună un cuvânt, le-a servit o pasta făcută la repezeală, aranjând un loc de dormit pentru oaspetele neașteptat. Când soții s-au aflat împreună în dormitorul lor, Beppo a întrebat-o pe Edith: - Ce-i cu tine? Nu-ți mai place de Jacopo? Edith se ridicase din mijlocul patului ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
că serviciul divin se terminase și oamenii se înghesuiau spre sala unde se servea vin, cafea și prăjituri de Sabat. Numai rabinul îl remarcase și râdea, îndreptându-se cu mâna întinsă spre el: - Am primit scrisoarea ta, totul se va aranja, promise el, neașteptat de amabil. Rudi nu-și putea crede urechilor. Cuvintele binevoitoare ale rabinului erau ca niște lovituri în inima lui, care începu să bată ca un mânz dornic să alerge pe preeriile verzi ale lumii. - Oare pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
meu! - Sigur că pot vorbi în numele tău, suntem unul prin căsătorie, a spus soțul meu, citând din Evanghelie. Am mâncat și am băut până la miezul nopții. Atunci, prietenul nostru și-a adus aminte de „logodnica“ sau „mireasa“ papagalului, hotărât să aranjeze „nunta“. A scos-o pe papagalița albastră cu cap alb din colivia ei și a împins-o în colivia lui Sucki. Soțul meu fuma tot timpul și din norii de fum îl îmbia pe Sucki să se apropie de „mireasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
A dispărut ca să apară imediat cu pizza ciclista ce mirosea a rozmarin și a mare. Eram înfometați și am mâncat cu poftă, fără să știm că pizza ciclista era destinată numai să ne deschidă apetitul. Sub un alt pom, Carla aranjase o altă masă, unde împreună cu signor Fumo ne-a servit douăzeci de feluri delicioase de mâncare. Printre ele erau flori pe care nu le gustasem niciodată în viața mea. Toate astea nu pentru a ne umfla burta, ne-a explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
înalți îmi aminteau deodată de Sucki. Când am ajuns în apartamentul nostru am aruncat valizele și l-am căutat cu nerăbdare. Mă simțeam ca o iubită infidelă, care-l trădase pe cel drag și acum spera că totul se va aranja în același fel ca altădată. Dar Sucki nu era pe nicăieri. Colivia era murdară și goală. L-am căutat în toate camerele și până la urmă l-am găsit ascuns în frunzele dese ale unui ficus. Privirile mele pline de dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
singur strigăt prelung, reverberat, ciudat, astfel că toți norii întoarseră capul. Undeva aproape de malul Mării Aerului, nu departe de golf, neglijând cu nesimțire zbaterea Elementelor, a Vieții și a cursului Istoriei, care tocmai se ținea la școala elementelor mici, își aranjau instrumentele, cablurile, telecomenzile și boxele, cei șase membri ai trupei Ionescu. Sentai, negrul cu lingurile, își punea vesta cu solzi, ascuțea lingurile, după care se acorda după o metodă știută numai de el, țuguindu-și buzele uriașe ; bătrânul Ionescu executa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a vrut. Mi-am plecat capul în fața acestui răspuns, în fața inevitabilului, și totuși n-am înțeles. Bine, îmi spuneam eu, el nu m-a vrut, dar, în cazul acesta, de ce-a făcut tot ce-a făcut? De ce-a aranjat o întâlnire la Iag acasă, de ce s-a comportat de așa manieră, încât și prin comportare, și prin fapte s-a obligat să mă ia? De ce totuși n-a făcut-o? De ce? Răspunsul era unul singur: evident, pentru că el voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
concerte și de baluri, într-un cuvânt, erau dovezile vizibile ale locurilor pe unde a fost: la ce teatru, la ce premieră, în ce rând a stat și, ceea ce este mai important, cât a plătit pentru fiecare dintre aceste bilete. Aranjând toate obiectele astfel ca puterea impresiei pe care mi-o fac să crească treptat și ghidându-se în sortarea lor doar după mărimea prețurilor, Stein clipea, obosit parcă de datoria plicticoasă de a mă pune la curent cu toate, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că din nas i s-a desprins un fir de praf, începu să lingă masa, lăsând pe suprafața ei lăcuită o pată umedă și mată care se uscă repede. În sfârșit fu cântărit și praful meu pe care Hirghe îl aranjase frumos în fața mea. După ce închise ușa în urma lui Hirghe care tocmai ieșise, Mik își scutură atent praful într-o retortă mică de sticlă pe care o scosese din buzunar. După ce-și luă porția de cocaină (Mik priza și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îngrozitor de dilatată. Ca și Mik, își mișca buzele continuu, lingându-și-le. Am vrut să întreb ce tot sug ei acolo, dar, exact în momentul când m-am hotărât s-o fac, după ce-i plasă periuța lui Mik și după ce aranja praful meu, Nelly o porni repede, repede spre ușă. Acolo, întorcându-se spre mine spuse: Ies o clipă, mă întorc imediat, și ieși. Gustul amar din gură aproape că dispăruse; rămăsese doar un fel de îngheț al gâtului și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
șezut și, cu mișcări pricepute îi schimbă pijamaua de spital. De acum va trebui să încercați să vă ridicați singur. îi spuse ea. Mai întâi la marginea patului și apoi chiar să faceți câțiva pași prin salon. Îi schimbă perfuzia, aranjă puțin cuvertura cu care era învelit și ieși grăbită din cameră. După câteva minute, apăru și medicul. Avea o figură obosită, cu cearcăne adânci în jurul ochilor, iar Cristi se întrebă cum de nu avea stetoscopul atârnat în jurul gâtului. Ce ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
vezi sau să-mi iei o declarație? întrebă Cristian Toma zâmbind. Să te văd, pentru declarație vor veni colegii mâine. Însă nu ascund că mi-ar place să știu ce s-a întâmplat. Îți povestesc după ce mă ajuți să-mi aranjez puțin perna. spuse Cristi ridicându-se cu greu în șezut. Am încercat singur mai devreme dar n-am reușit. Ce faci? se arătă neliniștit Traian. Nu te ridica, lasă-mă pe mine! Fii pe pace, am mai făcut-o astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu greu în șezut. Am încercat singur mai devreme dar n-am reușit. Ce faci? se arătă neliniștit Traian. Nu te ridica, lasă-mă pe mine! Fii pe pace, am mai făcut-o astăzi. Nu se întâmplă nimic. După ce îi aranjă perna sub spinare, Traian arătă spre punga de hârtie pe care o adusese cu el: Tu ce ai voie să mănânci? Cred că orice! Mă îndoiesc, totuși ai suferit o intervenție chirurgicală! La umăr frate, nu la stomac. Chiar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]