5,570 matches
-
cunoașterea despre fapte, dobândită prin experiență, spre determinarea totalității condițiilor de care depinde tot ceea ce se întâmplă. Kant observa că deși acestor Idei nu le este dat un obiect corespunzător într-o experiență posibilă, ele „nu sunt imaginate în mod arbitrar, ci rațiunea este condusă către ele în mod necesar în progresul continuu al sintezei empirice, atunci când ea vrea să se elibereze de orice condiții și să cuprindă în totalitatea ei necondiționată ceea ce, după regulile experienței, nu poate fi determinat decât
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nou asupra ei cea mai dificilă dintre toate sarcinile, adică pe cea a cunoașterii de sine și să instituie un tribunal care s-o garanteze în pretențiile ei legitime, dar care să poată respinge toate uzurpările neîntemeiate, nu prin hotărâri arbitrare, ci după legile ei eterne și imuabile, iar acest tribunal nu este altul decât critica rațiunii pure însăși 32. Metafizicii, ca cercetare a ceea ce este universal și atemporal, Kant îi va impune cele mai severe cerințe de științificitate. În aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rațiunii (Vernunftreligion). Căci în succesiunea istorică a religiilor pozitive Dumnezeul religiei naturale i se dezvăluie în măsură crescândă omului. În acest sens dogmele religiilor pozitive nu sunt adevăruri absolute, cum susțineau și susțin și astăzi teologii conservatori, dar nici născociri arbitrare ale oamenilor, așa cum sugerau deiștii vremii. În opoziție cu unii și cu ceilalți, Lessing apreciază dezvoltarea religiilor pozitive, în succesiunea lor istorică, drept o educație progresivă a neamului omenesc 12. Ca și Kant, Lessing a considerat creștinismul drept cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unde să mă duc”, Philip Marlowe nu ilustrează nici pe departe categoria binefăcătorului universal. Ocupațiile sale favorite sunt fumatul și băutura, nu căutarea adevărului. Plonjarea în aventură e, în bună măsură, rezultatul unei înlănțuiri de confuzii, de ghinioane, de conjuncturi arbitrare și nu neapărat o irepresibilă aplecare spre justiție și echitate morală. Detectivul ni se înfățișează drept un contemplativ, prea puțin doritor să se amestece în treburile lumii. Simți, de la primele pagini, vaga nesiguranță a celui obișnuit să piardă: un mare
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mai adesea, drept un călău: un fel de cenzor fără scrupule, cinic și indiferent la ceea ce scriitorul și-a imaginat că poate fi o operă de creație. „Impulsul către perfecțiune nu poate exista acolo unde definiția perfecțiunii constă în decizia arbitrară a autorității”, notează, nu fără un dram de prețiozitate, Chandler - și, într-adevăr, dacă lăsăm deoparte cuvintele mari („perfecțiune”, „arbitrar”, „autoritate”), constatăm că a pus degetul pe rană. „Esențele volatile” din care este alcătuită literatura nu rezistă presiunii oceanului de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bunului-simț. Revenirea în Esmeralda îi oferă lui Raymond Chandler prilejul să plaseze încă una din bine cunoscutele sale meditații. Mizând pe această carte, romancierul încearcă să dea armătură logică unor acțiuni care, altminteri, ar fi putut lăsa impresia improvizației și arbitrarului: De obicei, un detectiv particular se alege cu un client care, pentru bani puțini, vrea multe informații. Informații pe care le obții sau nu, în funcție de împrejurări. La fel și cu onorariul. Se întâmplă uneori să obții informația și încă multe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ghinionul lor să fi fost participarea la acțiunea de la Gherla, în care Securitatea și administrația au ieșit în față mult mai rar decât la Pitești. Totuși, comuniștii nu au excelat niciodată la capitolul logică, așa că nu trebuie neglijat nici factorul arbitrar. Dacă s-ar fi urmărit doar eliminarea unor vârfuri legionare, nu s-ar explica absența din lot a lui Dragoș Hoinic, ca să dăm doar un exemplu. Pe același principiu, dacă s-ar fi dorit dispariția celor care cunoșteau detalii despre
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
etape caracteristice fiecărui demers empiric, pe care cercetătorul trebuie să le urmărească. În opinia autorilor, modelul de cercetare prezentat poate suporta modificări în funcție de circumstanțe, împărțirea procesului de cercetare în faze, a fazelor în etape, iar a etapelor în sarcini fiind arbitrară. În scopul înțelegerii cât mai rapide a etapelor procesului de cercetare calitativă în asistența socială, autorii apelează frecvent în prezentarea și descrierea acestora la metoda exemplului concret, extrem de utilă în opinia mea pentru studenții de la asistență socială. Fazele procesului de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
științific, caracterizat prin rigoare și exactitate. Se recomandă ca această corectură să se facă În faza de tehnoredactare a cărții sau articolului de revistă, fiindcă tehnoredactarea la calculator a unui text corectat poate genera noi greșeli, cum ar fi despărțirea arbitrară a cuvintelor În silabe, semne de ortografie sau de punctuație puse la Început de rând etc. Până la apariția calculatorului, traseul unui text de la manuscris la pagina tipărită era destul de anevoios. După ce autorul Își scria textul, și-l dactilografia sau Îl
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
fenomenului prostituției au fost alte obiective urmărite. Din inițiativa Ellei Negruzzi, Congresul Federației U.F.R., întrunit la București între 4 și 6 iunie 1933, a cerut organelor de drept să respecte angajamentele luate față de Societatea Națiunilor și să suprime „regimul arbitrar al poliției de moravuri, spre a se ajunge la aplicarea dreptului comun în toate cazurile privitoare la prostituție” și să introducă „elementele feminine în poliție, care să se ocupe special de aceste cazuri”. Participantele la Congres au revendicat și înăsprirea
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
de vedere, cartea lui Calafeteanu seamănă cu un roman din care personajul central este absent, deoarece autorul se folosește de pretextul scrisorilor către Ana Pauker pentru a aduce sub lupă anumite aspecte ale societății românești de la Începutul anilor ’50 - arestările arbitrare, condamnările În lipsă de probe, munca la Canal, prizonierii de război din lagărele sovietice. De asemenea, el profită de temele abordate de autorii scrisorilor pentru a se referi la contextul internațional, cu precădere la situația prizonierilor de război, la războaiele
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
ca, treptat, aceasta să fie practicată, predată și instituționalizată exclusiv În cadrul Academiei „Ștefan Gheorghiu”. S-a salvat ceva prin unificarea cu Facultatea de Istorie, devenită astfel Facultatea de Istorie-Filosofie, dar domeniul a fost grav lovit prin măsurile luate În chip arbitrar și anticultural. Mircea Mihăieș: Anul 2002 este un an deosebit de important, pentru că au ieșit la iveală multe dintre problemele societății românești, precum și faptul că ele nu puteau fi rezolvate. Aufăcut mare vâlvă așa-numitele rapoarte „Armaghedon”, o nouă modalitate de
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Cât privește chestiunile legate de procesele de la Strasbourg și problema recuperării averilor: ele sunt o parte a ceea ce aș numi prețul europenizării - intrăm În Europa, trebuie să acceptăm regulile, jurisdicția și principiile europene care garantează proprietatea și se opun măsurilor arbitrare luate de regimul comunist În perioada de Început și În special pe parcursul primilor ani, când au avut loc faimoasele naționalizări de case, pământuri, Întreprinderi industriale, bănci ș.a.m.d. Indiferent că unii lideri actuali spun că suntem o țară săracă
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
sau a fost, dimpotrivă, etichetată ca „negativă” dacă mai mult de trei sferturi din fraze au fost negative ori „ambivalentă” atunci când frazele pozitive și negative apăreau în proporții aproximativ egale. Selecția acestor criterii pentru definirea pozitivului, negativului sau ambivalentului este arbitrară, cum sunt, de altfel, multe alte decizii de-a lungul procesului de cercetare. Deși nu au existat diferențe esențiale între grupe în evaluarea negativă, absolvenții claselor normale au fost ceva mai marcat pozitivi (53% și 67% pentru adulții de vârstă
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Deși ce metodele de analiză a conținutului mai exacte și mai obiective prezentate în prima parte a capitolului sunt mai ușor de comentat, de reprodus și de criticat, am arătat că multe dintre deciziile luate în acest proces sunt adesea arbitrare. Abordarea subiectivă, hermeneutică necesită mai multă experiență pentru a fi aplicată și susținută adecvat, astfel că, întocmai cum se întâmplă cu multe alte abordări nepozitiviste, poate atinge aspecte mai profunde care să contribuie la înțelegerea vieții și experiențelor oamenilor. Note
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
arătat în capitolul 4. În orice caz, am evidențiat deja faptul că, nu mai puțin decât procesarea calitativă, analiza cantitativă a textelor verbale are nevoie de un număr mare de (ceea ce se pot numi pe drept cuvânt) definiții și decizii arbitrare pe tot parcursul cercetării, până la tabelul care conține rezultatele finale. Acestea transformă pur și simplu obiectivitatea acestor proceduri, în ceea ce ne privește, într-o iluzie. Procese care par să fie sistematice și precise nu duc totuși la o interpretare obiectivă
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
chiar dacă uneori palide și izolate, au creat un curent umanist. Francezii sunt cel mai bun exemplu în acest sens, așa cum afirma suedezul Johann Nordström. De alminteri, de la Huizinga și Curtius încoace nu mai privim istoria omenirii apelând la acele delimitări arbitrare care împiedică urmărirea cursului firesc al timpului istoric. Spectacolul de pe scena Renașterii nici nu poate fi înțeles decât urmărindu-i geneza în chintesența timpurilor istorice anterioare. Câștigul pe care îl aduce opera lui Negulescu privind cunoașterea ideilor Renașterii ne apropie
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
când dietele transilvană sau ungară se întruneau spre a dezbate refuzul negustorilor greci, armeni, evrei, sârbi de a participa, proporțional cu veniturile lor, la cheltuielile publice. Hotărârile sunt luate prin scaunele de judecată ale comitatelor, prin consiliile municipale și magistraturi. Arbitrare sunt obligațiile la plata dării militare, la darea anuală. La fel, când familiile de evrei își exprimă dorința de a se așeza în cât mai multe orașe. La Cluj și Dej vor întârzia mult formalitățile de admitere în sânul cetății
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
larg cele trei tipuri de națiuni: nobiliară, burgheză și nenobiliară. Din punctul nostru de vedere, atunci când analizăm situația intelectualității Luminilor în Europa Est-Centrală și de Sud-Est, diferențierile naționale, uneori și acelea sociale, ni se par mai mult sau mai puțin arbitrare. Din suita exemplelor înfățișate în paginile acestui capitol sperăm că reiese limpede faptul că nu se poate apela la etichetări de proveniență stricto sensu socială, economică, națională ori religioasă. Mai ales că, pe treptele culturale, adesea, lucrurile iau întorsături cu
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
De unde plecăm și unde vrem să ajungem cu aceste distincții? Răspunsul nu e simplu și nici ușor de dat. Orice demers teoretic pe această temă se va izbi de o mulțime de dificultăți: vicii conceptuale, inconsecvențe și imprecizii terminologice, taxonomii arbitrare etc. Fără a intra în complicate dispute teoretice, trebuie mai întâi să ne precizăm termenii de bază ai discuției și să ne punem câteva întrebări, acceptând premisa că jurnalismul este un alt tip de literatură. În acest caz, despre ce
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
spune fondatorul ziarului Le Monde, Hubert Beuve-Mery: „În presă nu există obiectivitate, ci doar o subiectivitate dezinteresată”. Școlile de jurnalism evită să recunoască acest adevăr, vizualizând discursul presei ca pe un imens dulap plin cu sertare, aranjat militărește după criterii arbitrare sau trebuințe de moment. Discutăm separat și static despre știre și reportaj, despre anchetă și editorial, însă rareori privim ziarul ca pe un întreg - un text uriaș, care impune celorlalte texte (ordonate sub formă de articole, rubrici, pagini) stilul și
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
totul specificitatea fiecărui gen în parte. Ar fi greșit și profund amatoristic să se creadă că orice text jurnalistic este o amestecătură de tehnici și procedee, pe care doar inspirația și talentul semnatarului o ordonează, îi dă un sens. Așa arbitrare cum par, genurile au niște reguli și niște trăsături dominante, un anume echilibru între informație și comentariu, între faptele prezentate și subiectivismul asumat al ziaristului. Atent și dornic de afirmare, tânărul jurnalist poate și trebuie să învețe aceste reguli, scurtând
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
domeniu, care activăm în cadre instituționale bine definite și contribuim la producerea discursului pedagogic, ne simțim amenințați în fața unei astfel de afirmații. Ne simțim excluși, declasați, în virtutea unor argumente pe care suntem tentați să le considerăm, înainte de a le pătrunde, arbitrare. Disciplina noastă este amenințată și, odată cu ea, accesul nostru la putere. Cineva „ne calcă feuda”, ne contestă legitimitatea, existența și comite un sacrilegiu prin faptul că nu ne recunoaște frontierele. Răsturnarea pe care ne-o propune Hoskin în ceea ce privește statutul disciplinar
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
de daimon, În literatura creștină, fie canonică, fie gnostică, nu are niciodată sens pozitiv, tocmai pentru a se diferenția de noțiunea păgână. A traduce termenul, În contextul nostru, prin „spirit”, constituie dacă nu o trădare semantică, cel puțin o soluție arbitrară, nejustificată prin nimic. În plus, găsim un contraargument serios În chiar mitologia sethiană (Evanghelia lui Iuda fiind un „produs” sethian). Conform acestei mitologii, lumea inferioară, sublunară numără treisprezece eoni, cel de-al treisprezecelea fiind stăpânul, guvernatorul Arhontelui. Conform Apocalipsei lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Însă și cu textul original ebraic”. De fapt, nu este vorba despre o confruntare, operațiune ilegitimă În cazul unor texte autonome, cum voi arăta mai Încolo, ci de o amestecare a textului grec și a celui ebraic, după un scenariu arbitrar. În ochii traducătorilor, utilizarea simultană a două surse pentru obținerea unei singure versiuni românești a reprezentat și reprezintă, pare-se, un plus. Procedeul e interpretat ca un spor de garanție a fidelității și a originarității textului propus spre degustare credincioșilor
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]