1,758 matches
-
prezente ! Însă, vai, În realitate, toate acestea erau doar niște simple bule de aer, și fiecare dintre ele o nouă iluzie. Fiecare dintre aceste fraze, atît de pline de promisiuni, era ca o cutie de cadou frumos Împachetată, strînsă cu ardoare la piept de mîna nerăbdătoare a unui copil, o cutie ce nu conține nimic altceva decît pietriș și bucățele de gunoi, deși zornăia, vai, atît de ademenitor. El credea că sînt dulciuri ! Eu am crezut că e literatură. Toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
român, fiind pilduitor și din punctele de vedere marital, familial și amical. Combătând fără-ncetare impostura, incompetența, superficialitatea, lucrul de mântuială, necinstea, minciuna, neseriozitatea, stilurile nocive din muzica cultă și din cea populară, degradarea moravurilor, a datinilor și apărând cu ardoare toate valorile morale, creștine și naționale, Constantin Brin se impune ca model de scriitor și ca adevărat om de cultură. Ar fi fost și excelent profesor de etică și de religie, nu numai ca foarte bun slujbaș În specialitatea sa
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cînd pașii ne purtau spre locuința fratelui meu Tași. După ce m-ai readus la tăcere recunoști sau, mai corect spus Îți amintești? și m-am edificat totalmente asupra refuzului tău irevocabil de a mai aborda problema regrupării noastre propusă cu ardoare de mine convenisem ca peste două zile să ne revedem, totuși, În garsoniera mea, la o agapă, sau, cum eu anticipasem, la un pahar de vorbă, dezbătând orice problemă discutabilă (literatură, religie, filozofie, șah, fotbal, etc.), minus tocmai chestiunea ce
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
prieteniei. Fericirea mea era creată de mine și nu depindea decât de mine s-o transform într-un mod de a trăi. Prietenii mă vizitau aproape în fiecare zi - conversațiile noastre se roteau în jurul sexualității, războiului și comunismului. Vorbeam cu ardoare de soarta poporului nostru împins la criminalitate ca să supraviețuiască. Îi așteptam încă pe americani să ne elibereze. Ne era frică de bomba atomică și de un nou război tema noastră preferată. Femeile discutau mai ales despre îngrozitoarea lege a avortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ei plină de vioiciune, insistența ei de a dansa și - tehnica cea mai eficientă dintre toate - obiceiul ei de a spune cu voce tare și pe un ton nu întru totul cultivat „Of, ești o pacoste!“ în momentele de maximă ardoare ale perechii ei avuseseră un accentuat efect inhibant. Acum Eva era în sufragerie, așezată pe podea, în timp ce Sally, Gaskell și bărbosul de la Institutul de Cercetări Ecologice polemizau pe tema jocurilor tematice pe roluri interșanjabile sexual în cadrul unei societăți ce impune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
în țară se construise în ultimii cinci-șase ani o fabrică de ulei se cunoștea mâna pricepută și mintea deprinsă cu rezolvarea dificultăților tehnice a arhitectului Popescu. Pasiunea sa de a proiecta fabrici de ulei era foarte veche; își dorise cu ardoare acest lucru încă de când era doar un puștan și își trăia copilăria în umbra uriașă a fabricii de ulei din preajma depourilor ITB și a cinematografului Melodia de pe Ștefan cel Mare. Era o clădire înaltă și dreaptă, de cărămidă stacojie, prinsă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la Autoservice-ul din Colentina, de pe strada Nicolae Apostol, și care se ocupa cu învîrteli de felul acesta. Ernil Popescu aproape că nici nu mai avu răbdare până a doua zi. Se răsuci toată noaptea în așternut, dorindu-și cu ardoare claxonul miraculos. Dimineața întîrzie două ore de la serviciu, prima dată de când se știa, și se duse glonț la Autoservice. Băiatul de-acolo avea așa ceva, era un model Gordini cu șase goarne nichelate, care intona primele măsuri din Marșul gloriei din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
niciodată. O seară care începea cu un ghinion prevestea un șir de alte ghinioane. După trei ore de umblat pe bulevarde, după un șir întreg de neșanse (care se multiplicau pe măsură ce eram refuzat și-mi pierdeam viclenia aceea plină de ardoare cu care pornisem, devenind tot mai grosolan cu fiecare nouă femeie întâlnită), după trei ore de căutare, obosit, extenuat de atâta mers, cu ghetele albite de praf, cu gura uscată de obidă, nu numai că nu mai aveam nici o dorință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fără corespondență reciprocă, înseamnă să rupi și viața în două. Și îmi mai închipuiam, desigur nu pe Sonia, ci pe o altă femeie sau fată cam din același aluat cu mine, mi-o închipuiam pe această fată îndrăgostită cu o ardoare excesivă, excepțională. Iat-o întorcându-se acasă. Uite cum în întunericul de pe bulevard o ajunge din urmă un golan pe care nu-l cunoaște. Nici măcar nu poate vedea dacă acest om este tânăr, urât sau bătrân. Și iat-o înșfăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
rădăcina acelor palmieri ofiliți ar fi curs cel mai firav firișor de apă care să le permită să-și continue existența, el ar fi fost capabil să-l găsească, de aceea fiii săi aveau obligația de a lupta cu aceeași ardoare cu care ar fi făcut-o Gacel Sayah. La apusul soarelui își reluară munca. Era într-adevăr o muncă istovitoare. Cel care se afla în fundul puțului trebuia să sape, fără nici un ajutor, doar cu mâinile, dedesubtul ultimei bucăți de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Revin de aceea la câteva pagini din scrierile sale, în care paradoxul, invocat explicit, aduce în față ceea ce excede înțelegerea însăși. Va spune la un moment dat că, în fond, gândirea nu este deloc străină paradoxului. Uneori îl caută cu ardoare, știe săl cultive ca atare. Face acest lucru mai ales când simte nevoia să se înțeleagă altfel pe sine. Socrate, așa cum este știut, se re feră adesea la sine ca la o făptură stranie, asemeni unor mon ștri din vechile
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ei: celui care se prăpădește prin tranșee îi era indiferent războiul, poate că nici nu și l-a dorit, poate că l-a urît. Celălalt, spune Sebastian, și-a dorit acest război, a crezut în el, l-a susținut cu ardoare. Așa o fi, se întreabă prietenul meu dezinteresat. Și chiar dacă ar fi să fie așa, de ce neapărat asta te interesează din viața și activitatea lui Mircea Eliade, de ce neapărat acest lucru reții și nu altele, mai ales că ai, har
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
tovarăș și n-a recurs niciodată la șiretlicuri. Chiar dacă a furat lighenele și făina, Alexandr Timofeevici rămânea, pentru cei care l-au cunoscut, un om drept. Și totuși, ce l-a determinat pe Alexandr Timofeevici să-l urmărească cu atâta ardoare pe Vasili Gavrilovici? Desigur, la început, fapta acestuia, murdară de altfel, în urma căreia Alexandr Timofeevici a rămas fără post, două posturi de fapt, ca să nu mai vorbim și de reputație. La început, ciuda l-a împins pe Alexandr Timofeevici, setea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
cu atât. De ce? Pentru că, trăind zi de zi mizeria unei societăți care, după 13 ani, Încă nu știe Încotro se va Îndrepta și În ce tipar va intra, omul zilelor noastre, spuneam, fie el simplu sau "compus", Își dorește cu ardoare să cunoască adevărul, fie el cât de crunt, omul vrea să-l cunoască ca să se poată pregăti de apărare (sau, de ce nu, de luptă). Ei, și pe această sete de adevăr Își construiește onor presa și televiziunea programele. Și pe
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
pe umăr. Un gest neelegant, în plus, călcarea consemnului de tăcere absolută al cercurilor liberale, ceea ce mă va împinge să mă despart foarte brusc de domnul Ialomițeanu. Suport din ce în ce mai greu nemulțumirea față de mine, care, în tinerețe, când îmi doream cu ardoare acea liniște sufletească asemănătoare mării neclintite, mi-a tulburat atât sufletul neliniș tit ! Ah, mult visata, intangibila sophrosyne ! Cât de departe voi fi încă de ea în timp ce voi merge ca să veghez așezarea meselor de whist și écarté ! Obligația de gazdă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
părere aveți de personajele care mai apar? întreabă Mihai. Cei doi bătrîni și soldatul cu cîinele. Bătrînii funcționează grozav, ca o posibilă proiecție a lor în viitor, un ce ar fi putut ei să fie, iar soldatul e fascinant prin ardoarea cu care vorbește de copiii lăsați acasă și nevasta lui mititică. Atitudinea eroinei față de cîine și modul cum știe să și-l apropie, pregătește finalul, cînd o găsim acasă, împreună cu soțul său, care umblă tot timpul întovărășit de cîine. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
fi pe Siret și nu pe Dunăre cum se preconizase. Totuși, nici Imperiul Otoman nu va pierde prea mult, preluând regiuni din Transcaucazia, precum și Anapa, un oraș de pe țărmul Mării Negre. În același timp, sultanul Mahmud al II-lea dorea cu ardoare să păstreze cele două țări românești, afirmând că e dispus „să lupte până la ultimul ostaș, decât să renunțe la cele două Principate”. Cu toate că Imperiul Otoman se va înfrunta cu două mari probleme, mișcarea de eliberare a sârbilor și revoluția condusă
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
unui palat, prostul gust, fatuitatea, insolența celor care l-au construit, lucruri pe care ruinele Încă În picioare nu ne-ar fi lăsat niciodată să le ghicim, mă revăd pe mine În chip de lup deghizat În miel, dorind cu ardoare ca oricine mă deranja să moară pe loc În chinuri atroce, și destul de plin de mine Însumi pentru a mă convinge că născocisem, doar pentru folosul meu exclusiv, arta de a minți, o artă care nu era la Îndemîna primului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru creștin, nimic pentru viitoarea și scumpa mea mamă! Citindu-l, ai spune că tata era singur la Roma și că a vizitat Capela Sixtină prefirîndu-și mătăniile, cînd sîntem totuși cîțiva care știm bine că, de fapt, el strîngea cu ardoare mîna mamei. Am așteptat să fac a zecea sau a douăsprezecea călătorie la Roma pentru a mă duce eu Însumi la Vatican. Am avut norocul să ajung la Sfîntul Petru chiar În momentul În care suveranul pontif În persoană oficia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Eram gata de orice pentru a aranja lucrurile. Sau o biografie a Paulinei Jaricot, fondatoatea Operei de Propagare a Credinței, o lyoneză? Tata ar fi putut scrie atunci un articol despre cartea fiului lui: „Această viață exemplară este povestită cu ardoare de un tînăr scriitor de la care așteptăm acum cu nerăbdare primul roman“. Ar fi preferat tata ca eu să scriu texte creștine, sau să nu scriu deloc? Și dacă mi-aș fi publicat romanul sub un pseudonim, i l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
are locul și funcția lui. Carax declarase că nu se simțea demn de nici o iubire și, de fapt, nu știm despre nici o legătură romanțioasă Înregistrată În anii petrecuți la Paris. Sigur că, lucrînd Într-o casă de toleranță, poate că ardorile primare ale instinctului rămîneau acoperite prin fraternitatea dintre angajații firmei, ca și cum ar fi fost vorba de un tichet ori, cum mai bine nu se poate spune, de lozul de Crăciun. Însă toate astea sînt pură speculație. Să ne Întoarcem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
teribil de plicticos și trebuie să-i punem capăt, spuse Nastasia Filippovna cu un ton neglijent. Vă povestesc și eu ce v-am promis, apoi haideți să jucăm cărți cu toții. — Dar să auzim mai întâi anecdota promisă! o susținu cu ardoare generalul. — Prințe, i se adresă brusc și pe neașteptate Nastasia Filippovna, aici sunt vechii mei prieteni, generalul și Afanasi Ivanovici, care tot vor să mă mărite. Ia spuneți-mi ce credeți: să mă mărit sau nu? Voi face cum spuneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că, deși n-aș putea spune precis dacă-i chiar așa, Evgheni Pavlovici, cică, acum vreo lună și ceva ar fi avut o explicație cu Aglaia și că ar fi fost refuzat pe față. — Nu se poate! strigă prințul cu ardoare. — Nu cumva știi ceva? Vezi, dragul meu, spuse generalul și tresări uimit, încremenind în loc, de parcă ar fi prins rădăcini, poate că nu trebuia și nu-i frumos din partea mea că am lăsat să-mi scape vorbele de mai înainte, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fiori reci pe șira spinării. De altminteri, mâine am de gând să găsesc portofelul, dar până mâine mă mai plimb o seară cu el. Dar de ce-l chinuiești în halul ăsta? strigă prințul. — Nu-l chinuiesc, prințe, continuă Lebedev, cu ardoare. Îl iubesc sincer și-l... respect. Iar acum, credeți-mă, mi-a devenit mai drag, îl apreciez și mai mult! Aceste cuvinte Lebedev le spuse pe un ton atât de serios și de sincer, încât prințul chiar se revoltă. — Ții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a victoriei, în 1813, asupra lui Napoleon, romantismul german cunoaște un nou avânt (bandet, 1997, 146). Sentimentul național german ce începuse să prindă contur încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, odată cu primii autori romantici, reiese la suprafață cu o ardoare crescândă. Printre personalitățile germane care au aderat la idealurile romantice se număra și juristul August von Haxthausen. Urmaș al unei vechi familii nobiliare din Westfalia, Haxthausen participă activ la evenimentele ce au marcat spiritul generației sale. În 1813, abia înscris
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]