2,292 matches
-
un fel de accent nou acelui soi de gen narativ. În plus, Dracula al lui Mincu „contesta” imaginea tradițională, vampirică, a personajului, oferită de atâtea filme și proze, dându-i în schimb o reprezentare cu mult mai aderentă la realitate: arhetipul unui eroism îmbinat cu autoritatea absolută, cu cruzimea sângeroasă, dar care reușește să se impună, fie învingându-i pe turcii lui Mahomed a II-lea, fie eliberându-i pe valahi de istoricul lor complex de inferioritate. Și apoi, prințul atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
plan axiologic suprem". Pentru ca să adaoge, citând proiecții alternative din poeme (Regele, Călugărul, Ascetul, Magul ș.a.), care atestă ipostazieri simbolice: "La Eminescu se întâmplă ceea ce se întâmplă în mit, conform lui Eliade: transformarea existenței în paradigmă și a personajului istoric în arhetip". Mitul eminescian se învecinează, în diversele momente ale receptivității, cu cultul lui Eminescu (acesta stârnind detractări, "inerente într-o societate caragializată"), care "asigură însă posibilitatea unei întâlniri a fiecărui individ în parte, a fiecărei generații, a elitelor culturale din diferite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
DRĂGAN, Gheorghe. Poetică eminesciană. I. Temeiuri folclorice. Iași: Junimea, 1989, 204 p. (Eminesciana; 49) * STREINU, Vladimir. Eminescu. Ediție îngrijită, prefață, note și indice de nume de Mihai Drăgan. Iași: Junimea, 1989, 271 p. (Eminesciana; 50) * CIOPRAGA, Constantin. Poezia lui Eminescu: arhetipuri și metafore fundamentale. Iași: Junimea, 1990, 278 p. (Eminesciana; 51) * ZISU, Aurelian. Corespondența lui Eminescu: exerciții de lectură intertextuală. Iași: Junimea, 1996, 212 p. (Eminesciana; 52) * MUREȘANU IONESCU, Marina. Eminescu și inter-textul romantic. Iași: Junimea, 1990, 303 p. (Eminesciana; 53
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Jung, „fiecare bărbat poartă cu sine imaginea eternului feminin, nu imaginea unei femei anume, ci a unei femei în genere“. Or, cum am mai arătat, „nelumeasca făptură“ ce stăruie în mintea celui adult din Straja dragonilor este o figură inventată, arhetipul feminin ce definește natura aparte a psihicului și inconștientului său. Femeia arhetip a lui I. Negoițescu e una galactică, o stea-înger rece, inaccesibilă, proiecție surprinzătoare a imaginarului unui tip uman care, cum repetat o spune, e „împins de simțurile totdeauna
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
femei anume, ci a unei femei în genere“. Or, cum am mai arătat, „nelumeasca făptură“ ce stăruie în mintea celui adult din Straja dragonilor este o figură inventată, arhetipul feminin ce definește natura aparte a psihicului și inconștientului său. Femeia arhetip a lui I. Negoițescu e una galactică, o stea-înger rece, inaccesibilă, proiecție surprinzătoare a imaginarului unui tip uman care, cum repetat o spune, e „împins de simțurile totdeauna în fierbere“. Ea este, de aceea, „logodnică de-a pururi, soție niciodată
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ceea ce vedem. Pretindem că avem simțul orientării, că nu ne scapă nimic din ceea ce știam, intrând astfel într-un fel de orgoliu derizoriu. Filozoful spune că în om totul este drum pierdut și că orice drum este de fapt regăsirea arhetipului în labirint. Ne putem rătăci în labirintul Cetății și pe viu dar mai ales visând, fără a încerca să ne eliberăm de una prin cealaltă stare. Străbat labirintul Iașului prin lumina zilei sau nocturn și simt o ezitare ciudată: e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
vorbește despre influență unui mit oriental antic, Tao to-king. Personajul lui Bălăiță se înscrie într-un sistem ce neagă și aceasta filosofie. Prezența lui îi produce spaimă lui Viziru, determinându-l să semneze un contract creator. Antipa apare și că arhetip, nu doar ca element malefic:,,Avea în mână hârtia gata scrisă, o caligrafie frumoasă de arhivar din alte vremuri.”. După semnarea contractului, motiv faustic, se realizează un transfer de personalitate, de la Viziru către Antipa:,,(...) simțeam cum o parte din mine
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
decoperindu-se pe șine :,,Șapte cuvinte în care tot ce a fost viu se cuprinde...” Chiar scriitorul are revelația propriei identități prin reflectarea în ceilalți :,, (...) hotărât să știu totul despre el, ajung să aflu o mulțime de lucruri despre mine.” Că arhetip, isi cunoaște nucleul individuației asemeni unei succesiuni de existente: ,, Cum doi sau mai mulți stau în aceeași ființă.” Dualitatea baroca a personajului Antipa -omul domestic și omul infernal corespunzătoare celor două părți ale românului, se manifestă și la nivelul imaginației
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
a se autoguverna. b) Statul compus (federal) Statul federal este format din mai multe entități statale reunite într-un stat suprapus lor și legate între ele prin raporturi juridice. Este aproape întotdeauna o formă artificială, deoarece rezultă din conjuncturi politico-militare. Arhetipul statului compus este statul federal. O asociație de state care decid, în mod liber, în virtutea suveranității lor, să-și creeze organe comune, cărora le conferă o parte din competențele lor în anumite domenii, cum ar fi: domeniul militar, al diplomației
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
un simbol al tuturor începuturilor, unde orice creație devine posibilă. Ea îl cuprinde pe om ca individ, cu biografie proprie, după modelul viziunii paradisiace a copilăriei, dar și ca totalitate, ca reprezentant al umanității, capabil să se recunoască în spiritul arhetipurilor lui Jung. CAPITOLUL IV ELEMENTE DE PSIHANALI ZĂ În ideea că sufletul nu se sfârșește acolo unde încetează valabilitatea unei premise fisiologice sau de altă natură, ne propunem să analizăm opera lui Mircea Eliade și dintr-un alt punct de
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
ceva; ceva care mi-a schimbat radical viața...“ . Pandele regăsește în teatru atât propria-i tinerețe, cât și calea anamnezei, iar prin ea, ritualul trecerii și recuperărea unei experiențe ratate. Anima, animus - Termeni care desemnează două dintre cele mai importante arhetipuri, în teoria elaborată de C. G. Jung asupra inconștientului colectiv și a arhetipurilor. La primitivi, ele sunt „spiritul tatălui și spiritul mamei, deci spiritele paterne“, cele mai importante dintre forțele ce acționează în individ. Anima este elementul complementar feminin din
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
propria-i tinerețe, cât și calea anamnezei, iar prin ea, ritualul trecerii și recuperărea unei experiențe ratate. Anima, animus - Termeni care desemnează două dintre cele mai importante arhetipuri, în teoria elaborată de C. G. Jung asupra inconștientului colectiv și a arhetipurilor. La primitivi, ele sunt „spiritul tatălui și spiritul mamei, deci spiritele paterne“, cele mai importante dintre forțele ce acționează în individ. Anima este elementul complementar feminin din inconștientul bărbatului, iar animus este elementul complementar masculin din inconștientul femeii, în acest
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
poate fi deosebită negative de inconștientul personal prin faptul că el nu-și datorează existența experienței personale și nu este de aceea un câștig personal. Acesta nu se formează pe parcursul vieții individului, ci este moștenit. „El constă din forme preexistente - arhetipurile care pot deveni conștiente doar în mod mijlocit și conferă conținuturilor conștiinței o formă bine determinată“. Astfel, se găsesc, în opera lui Mircea Eliade, idei ca nașterea dintr-o sferă, de unde pornește un întreg subiect meditativ pentru Ștefan Viziru (Noaptea
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
André Breton și alții, franțuji, nemți și americani care au perfecționat metodele și au aprofundat descoperirea și revoluția"... (Jurnal, 1927) II A vedea în Sadoveanu doar un arhaizant, un îndatorat marilor cronicari și cărților populare, e o eroare; pelerinul printre arhetipuri nutrea (programatic) nostalgia cunoașterii totalizante, integraționiste, angajându-se în lecturi istorice, parcurgând lucrări de filozofie generală, de filozofia culturii și, bineînțeles, apelând la capodopere ale literaturii universale. Când după o întâlnire în redacția Adevărului literar (la 31 ianuarie 1937), G.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
revelării unor lucruri profunde și grave, de genul acelora care definesc simbolic un grup uman, o etnie sau o națiune. Discursul va fi modulat după acele caracteristici expresive și structurale ale spațiului simbolic de care poetul se crede reprezentat: folclorul, arhetipul țăranului, substratul traco-dacic. G. a debutat editorial în 1957, cu volumul Pâine și sare, un „roman în versuri”, după cum precizează subtitlul, având ca model epicul versificat extins, specific poeziei militante a epocii. Înfățișând în tablouri ample viața satului tulburată de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
forme felurite chiar la scriitorul mare de mai târziu, cât și - într’o mixtură mai complicată - la fiul acestuia, Matei Caragiale.” Dis- cuția nu rămâne la nivelul stilului, Cornel Regman abordează „tipurile” caragialești, contestând - în spirit cerchist - accesul dramaturgului la arhetipuri, și este vorba de unele prestigioase, „arhetipurile Molièrești”. „Caragiale a creat fără îndoială «tipuri», dar acestea nu sunt nici pe departe arhetipurile Molièrești pe potriva cărora ele sunt îndeobște măsurate.” Lăsând la o parte inexactitatea - arhetipurile nu-i aparțin în exclusivitate
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mai târziu, cât și - într’o mixtură mai complicată - la fiul acestuia, Matei Caragiale.” Dis- cuția nu rămâne la nivelul stilului, Cornel Regman abordează „tipurile” caragialești, contestând - în spirit cerchist - accesul dramaturgului la arhetipuri, și este vorba de unele prestigioase, „arhetipurile Molièrești”. „Caragiale a creat fără îndoială «tipuri», dar acestea nu sunt nici pe departe arhetipurile Molièrești pe potriva cărora ele sunt îndeobște măsurate.” Lăsând la o parte inexactitatea - arhetipurile nu-i aparțin în exclusivitate lui Molière, tot despre o tipo- logie
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cuția nu rămâne la nivelul stilului, Cornel Regman abordează „tipurile” caragialești, contestând - în spirit cerchist - accesul dramaturgului la arhetipuri, și este vorba de unele prestigioase, „arhetipurile Molièrești”. „Caragiale a creat fără îndoială «tipuri», dar acestea nu sunt nici pe departe arhetipurile Molièrești pe potriva cărora ele sunt îndeobște măsurate.” Lăsând la o parte inexactitatea - arhetipurile nu-i aparțin în exclusivitate lui Molière, tot despre o tipo- logie este vorba și acolo - criticul nu vede în Caragiale dramaturgul capabil să creeze „Avarul” sau
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
spirit cerchist - accesul dramaturgului la arhetipuri, și este vorba de unele prestigioase, „arhetipurile Molièrești”. „Caragiale a creat fără îndoială «tipuri», dar acestea nu sunt nici pe departe arhetipurile Molièrești pe potriva cărora ele sunt îndeobște măsurate.” Lăsând la o parte inexactitatea - arhetipurile nu-i aparțin în exclusivitate lui Molière, tot despre o tipo- logie este vorba și acolo - criticul nu vede în Caragiale dramaturgul capabil să creeze „Avarul” sau „Mizantropul”, pentru că nu este constructiv, ci disolutiv prin caricatură, vervă, rizibil. Radu Stanca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
suplimentare pentru care acestea nu se pot ridica la demnitatea tragicului urmând paralela deschisă de articolul lui Radu Stanca între teatrul lui Molière și cel al lui Caragiale. „Eroii comi- cului tragic la Molière sunt caractere absolute, principii, 1. Ibidem, arhetipuri, și au deci demnitatea tragicului. Tragicul nu apare fără o anumită demnitate, solemnitate. Iată de ce în tragedie apar cu predilecție regi, eroi consacrați și nu anonimi, nu particulari pitorești.” De asemenea, prostia este exclusă din spațiul tragicului, ori personajele lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
este mereu traversat în ambele sensuri, este urcat și coborât, într-o mișcare fluctuantă care nu anunță cristalizarea unei opțiuni definitive a inițiatului, ci mai degrabă existența unei ezitări persistente, în fața nesiguranței și pericolelor pe care o presupune continuarea inițierii. Arhetipul inițierii tânărului este prezent aici cu toată suita sa de realizări formale: motivul râului ca graniță între cunoscut și necunoscut, imaginea ostrovului ca refugiu în calea pericolelor implicate de procesul inițierii, chipul bătrânului înțelept care înlesnește orientarea dar refuză încetarea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
și-a făcut propria-i corabie, Radu Tudoran a imaginat-o detaliat, de la construcție la realizare, în cartea pe care a scris-o. Ambiguitatea simbolică fată-corabie, pe care o întreține, la un moment dat, cârmaciul Gherasim, e justificată : goeleta Speranța, arhetip psihic și proiecție ficțională, merită iubită, au făcut-o și autorul, și personajele sale. Tema pirateriei e ilustrată, desigur, prin prezența antipaticului Spânu, dar nu numai. Sunt alte câteva trimiteri, în roman, sugerând o realitate istorică a secolului al XIX
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Cu un sfârșit deloc glorios, în colții rechinilor, ca o pedeapsă divină, Spânu a întruchipat în literatura română atât o variantă a perso najulul malefic, imprevizibil ca marea lângă care s-a năs cut și a trăit, cât și un arhetip nou, pe care naratorul, ușor maniheist, l-a pus într-o poveste unde binele și umanitatea trebuiau să învingă. Figuri corsare au mai apărut în alte romane ale sale, dar nu cu aceleași efecte estetice. Comandorul Maximov, din Un port
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ar fi caracterizat de evoluția UE spre un statut federal 758, caz în care rolul europartidelor ar cunoaște o nouă dezvoltare. Legislația privind partidele politice la nivel european s-ar putea adapta la această evoluție. Rămîne o necunoscută: spre ce arhetip(uri) evoluează UE și de ce? Ar tinde UE către modelul unui mare stat precum cel din SUA, Canada, Australia, Brazilia sau India? Care ar fi atunci implicațiile pentru Europa partidelor? Sau UE se va inspira mai degrabă din experiența statelor
by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1019_a_2527]
-
și chiar ele tind spre abstinență, ca soluție de purificare capabilă să le facă mai apte pentru rolul de mamă. Fetele mame se află într-un conflict simbolic, undeva la mijlocul distanței între cele două posibilități fundamentale ale naturii feminine 15: arhetipul afrodic, având ca suport mitologic imaginea Afroditei, zeița frumuseții, și cel demetric, cu trimitere la zeița fertilității, zeița maternă a pământului, Demeter (J. Evola, 1994, p. 24). Totul se complică însă foarte tare dacă asocierile merg pe linia Afrodita - stil
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]