1,435 matches
-
făcea apel la tehnici și formule care par să acționeze independent de religie - ea era inserată într-o viziune religioasă precisă a cosmosului și a forțelor sale. Practicile magice sunt, în realitate, concepute ca reproducere și actualizare a unui eveniment arhetipal (uneori mitic) ce a avut loc în sfera divină (Hutter, 1996, p. 102). În definitiv, puterea religioasă dă eficacitate ritului magic întrucât este conectat la o forță supranaturală care determină cursul evenimentelor. Această idee religioasă nu trebuie văzută ca un
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și cetele de feciori). Repartiția mai mult sau mai puțin particulară a responsabilităților în cadrul acestei modalități de organizare socială, dar și între acestea nu este însă niciodată una permanentă și perfect stabilă, chiar dacă în multe cazuri ajunge să fie considerată „arhetipală” pentru o „națiune” sau alta. Specificul etnocultural (felul de a fi) al românilor s-a obținut numai pe fondul interacțiunii dintre aceștia și mediul specific acestui areal, denumit fundus regius. Cerințele externe, îndeosebi cele ale mediului social reprezentat de rigoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Uniunii Scriitorilor din Moldova. A murit asasinat. În volumele de versuri Mărul discordiei (1969) și La marginea câmpiei (1972), G. se inspiră din universul satului, tărâm al idealității, primordialității, frumuseții și purității paradisiace. Țăranii sunt văzuți ca niște oameni arhaici, arhetipali, contopiți panteistic cu natura. Universul acesta, aproape protoistoric, este descris cu mijloacele pastoralei și ale eglogei. Simplitatea, candoarea, „primitivitatea”, iar în expresie - naturalețea sunt cultivate programatic, în contrapondere cu neliniștile secolului și cu caracterul lui „contrafăcut”. G. a tipărit numeroase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287232_a_288561]
-
Lovinescu, tradusă și în limba engleză. Autorul se dovedește un povestitor plin de farmec, în nota arhaică a graiului din Pind, cu sonorități de veche cronică. Atât în poezie, cât și în proză, sunt înfățișate, ca în niște stampe, imagini arhetipale din viața cărăvănarilor și a păstorilor aromâni din vechime, a haiducilor, a luptătorilor aromâni pentru libertate. E o evocare nostalgică, o întoarcere obsesivă spre o umanitate distinctă în amalgamul de etnii din Balcani. SCRIERI: De la noi, București, 1903; Graiu bun
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285714_a_287043]
-
mai este închis, decât atunci când are nevoie gravă de consult psihiatric, ulterior eliberat și dat în grija mamei și a surorii sale. Din acest motiv nerațiunea lui Nietzsche a fost acceptată, până azi considerându-se că ea are un raport arhetipal cu... Adevărul, este... "chiar Adevărul"! De aici și ideea unui adevăr inaccesibil ființei umane, inaccesibil omului cotidian, formulată de filosoful german! Pentru Nietzsche și Foucault adevărul este dincolo de rațiune, devenit "inaccesibil" omului la Nietzsche și Ricoeur! Adevărul ca "un produs
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
evoluția Poetului - căutător al Ființei, de la narcisism la hyperionism, descrierea personalității lui Eminescu fiind întreprinsă, în ansamblul coordonatelor ei, prin raportare la secolul al XX-lea și la gândirea filosofică modernă. Examinând lirismul eminescian, cu imaginile, simbolurile și miturile lui arhetipale, criticul a reușit să reconstituie și să tălmăcească întregul cosmos poetic al clasicului nostru. În viziunea exegetului, Narcis și Hyperion simbolizează marile extreme ale vieții, între care Poetul se zbate în odiseea cunoașterii Ființei: josul și înaltul, pământul și cerul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
altfel că necunoscându-l pe Eminescu - adevăratul și întregul - lumea nu va putea cunoaște bine ființa românească. Pledând pentru o perspectivă exegetică înnoitoare, C. crede că un nou Eminescu nu poate fi conceput în afara conștientizării unui „«homo eminescianus», complex, adânc arhetipal și totodată o personalitate interculturală modelată sincretic”; acesta ar fi reperul fundamental pentru recunoașterea universalității operei eminesciene. Dialogurile pe care le susține C. cu specialiștii în materie pun în lumină o bună cunoaștere a subiectelor luate în discuție, o bogată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
nu-și ascunde rezervele morale (cazul Druță) și nu trece cu vederea nici fenomenul de receptare a operei în alte provincii românești. El încearcă o formulă complexă de critică culturală, în care amestecă informația cu o estetică dominată de conceptele arhetipale și de acelea [...] luate de la trăiriști (Noica, în primul rând). EUGEN SIMION SCRIERI: Mirajul copilăriei, Chișinău, 1968; Disocieri, Chișinău, 1969; Alte disocieri, Chișinău, 1971; Focul sacru, Chișinău, 1975; Narcis și Hyperion. Eseu despre poetica și personalitatea lui Eminescu, Chișinău, 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
și europenism. Liniile sugerate de Personalitatea..., în capitolele corespunzătoare, sunt dezvoltate în monografiile dedicate operei eminesciene și sadoveniene. În primul caz, sunt urmărite „arhetipuri și metafore fundamentale”, în al doilea - „fascinația tiparelor originare”. De fiecare dată se identifică un strat arhetipal și mitologic, dedus, în cazul lui Eminescu, spre exemplu, din câteva metafore esențiale: haosul, acvaticul, astralul, bolta, pădurea, muntele, geniul, privirea, erosul, tanaticul. Este reconstituit, de asemenea, „arhetipul poetului”, pentru a se intui căile prin care, la autorul Luceafărului, se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
adus diavolului, abjurarea lui Hristos și a credinței, profanarea crucii, unguentul magic, devorarea copiilor ș...ț, metamorfozele, zborul magic, adunările nocturne cu alaiul lor de banchete și orgii sexuale”. Interpretarea acestui ansamblu ceremonial s-a concentrat asupra identificării rădăcinilor sale „arhetipale”. Pentru unii autorii este vorba despre o formă de religie arhaică, premodernă (M. Murray, 1921, apud M. Eliade, 1997), pentru alții de vechi rituri de fertilitate (M. Eliade, 1992, 1997), iar pentru alții este vorba despre călătoria extatică, poate de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
corporală: locul transformării este trupul persoanei inițiate. Unele transformări sunt produse În mod natural (dezvoltarea sânilor, creșterea părului, menstruația), iar altele În mod cultural (tatuaje, cicatrici, răniri); b) identificarea cu o eroină mitologică: prin acest proces, o parte din calitățile arhetipale sunt transmise tinerelor, printr-o oprire mitică a timpului și prin enunțarea unei contopiri simbolice dintre lumea divină și cea umană; c) călătoria cosmică: nu este vorba atât despre o ieșire reală din spațiul social (ca În inițierile masculine), cât
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este dublată de multitudinea simbolurilor care exprimă entitatea colectivă: obiecte sacre (relicve, statui, icoane) sau Însemne ale identității colective (steaguri, pancarte, construcții alegorice și aranjamente florale, costume colorate - care trimit cel mai adesea la imaginile consacrate de tradiție ale reprezentanților „arhetipali” ai comunității). Această mobilizare dezvăluie „puterea demonstrativă a spectacolului unei colectivități puse Într-un contact fizic cu simbolurile autorității” (Ihl, 1996, p. 349). În al treilea rând, transparența mesajelor: atât structura mișcării În spațiu, cât și statutul participanților și al
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a semnificațiilor mitologice (bazate pe analogii superficiale și pe asocieri hazardate). Autorul fixează 18 clase În care s-ar Îngloba figurile panteonului mitologic: divinități sincretice (Dumnezeu, Hristos, Sfântul Soare, Maica Domnului, Sântoader etc.), semizei (Zburătorul, Crăciun, Luceafărul, Trif Nebunul), strămoși arhetipali (Moșii, Uriașii, Novacii, Moș Adam, Tinerețe fără bătrânețe), personificări calendaristico-meteorologice (Paparuda, Sântilie, Baba Dochia, Zorilă), zâne bune (Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana), zâne rele (Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea), eroi arhetipali (Făt-Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor-Împărat) personaje magice binevoitoare (Ageru Ochilor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Sântoader etc.), semizei (Zburătorul, Crăciun, Luceafărul, Trif Nebunul), strămoși arhetipali (Moșii, Uriașii, Novacii, Moș Adam, Tinerețe fără bătrânețe), personificări calendaristico-meteorologice (Paparuda, Sântilie, Baba Dochia, Zorilă), zâne bune (Sânzienele, Ileana Cosânzeana, Iana Sânziana), zâne rele (Iele, Rusalii, Brehne, Piaza Rea), eroi arhetipali (Făt-Frumos, Agheran Viteazul, Aleodor-Împărat) personaje magice binevoitoare (Ageru Ochilor, Ageru Pământului), demoni (Cățelul pământului, Muma-Pădurii, Drăgaica, Joimărița, Pricolicii, Strigoii, Dracul), inițiați (Meșterul Manole, solomonarii), suflete sacralizate (Blajinii), monștrii (Balaur, Zmeu, Dulf, Ghionoaie, Sfarmă-Piatră, Ciuta Nevăzută), animale sapiențial-oraculare (oaia năzdrăvană, pasărea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
frecvent nici ce reprezentare se ascunde sub o denumire folclorică (ceasornicul casei nu este un obiect!, iarba fiarelor nu este o plantă concretă din lumea reală!) și creează o listă redundantă de clase pentru același tip de fenomene (semizei, eroi arhetipali, personaje magice, personificări calendaristico-meteorologice). Ca idee generală, V. Kernbach consideră că „creștinarea În epoca formării poporului a Împiedicat constituirea timpurie a unei mitologii unitare” (1989, p. 82) și că „specificul mitologiei românești ș...ț are o structură definitivă de tip
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Spiridon, Chiriac, Ipingescu, Coana Efimița, Pristanda, Tipătescu, Brânzovenescu. Tipul raisonner-ului: Spiridon, Pristanda. Tipul servitorului: Un chelner, Spiridon, Safta, Un fecior".25 Se observă însă imixtiunea categoriilor sociale (cetățeanul, funcționarul, servitorul) cu cele caracteriale (demagogul) cu cele strict teatrale (raisonner-ul) și arhetipale (donjuan, încornoratul). Mai multă consecvență pare a-i conferi lui Ibrăileanu criteriul onomastic prin care devine clară distincția dintre personajele individualizate și prin numele caracterizator (Trahanache, Dandanache, Pristanda etc.) și cele aneantizate (Lache, Mache, Mitică, Costică), uniformizate și prin apelativele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
deși nu putem susține că se produce prin această piesă o resuscitare a tragediei, Iona se înscrie printre răspunsurile originale date problematicii legate de absurdul metafizic, încă actuală în dramaturgia din deceniul al șaptelea al veacului trecut. Prezența unui personaj arhetipal pus într-o situație cu valoare simbolică, abstractă, de mare generalitate, conflictul redus la așteptarea inutilă sau la efortul derizoriu de evadare din viața văzută ca anticameră a morții, deriziunea provenită din scindarea eului care își autopersiflează condiția tragică, sunt
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cit, p. 170-171. 603 În fondul comun mitologic al Polinesiei, chiar dacă variantele se deosebesc uneori foarte mult, există o largă disponibilitate de poezie rituală și un puternic trunchi totemic aproape În fiecare mit. Fenomenele naturii sunt povestite ca niște acte arhetipale (despărțirea cerului de pământ sau răpirea focului subteran, În miturile maorilor consacrate zeilor tineri Tană și Maui; raportul cauzal Între vegetație și astrul selenar, personificat de Hina; mișcarea mării reprezentată când de Tangaroa ca patron al peștilor, când de Tinirau
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
autohtonă manifestă echilibrul senin în care se rezolvă, sub semnul melancoliei, tensiunea dintre „un mit ceresc” și „un mit al pământului”, ambele întrunite în cultul lui Dionysos, imagine a lumii în eterna unduire între teluric și uranic. Prin această paradigmă arhetipală a interpretat B., între primii, capodoperele literaturii populare românești, poezia eminesciană și sculptura lui Brâncuși. Într-o generație cu sensibilitatea răscolită de verbul lui Pârvan, eseistul a contribuit la consolidarea mitului tracic, avatar interbelic al celui dacic. Fără să realizeze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
î.Chr), scrib, poet, arhitect și medic, zeitate vindecătoare egipteană, a fost unificat în timpurile elenistice cu Asclepios, zeul grec al medicinei. mai întâi o chemare și o continuă trăire a marilor satisfacții oferite de recrearea vieții. înțelepciunea este nucleul arhetipal, al medicinei. A gândi analitic și sintetic, profund și adecvat fiecare caz, înainte de a acționa curativ, a lupta cu orgoliul și a accepta sau favoriza schimbul de opinii, cooperarea cu colegii și discipolii, sunt ipostaze ale sofiei și ale dragostei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
au început să-și regândească destinul. Unele principii-ghid existau deja în lume, ca și dorința omului de regăsire a sinelui primordial: Karma (legea) brahmană, meditația budistă, introspecția socratică, mai vechea Thora (legea mozaică), nemurirea Zalmoxiană a spiritului. Tuturor acestor orientări arhetipale le lipsea esențialul indus de dincolo de ele, le lipsea puterea religiei, adică aceea de a uni (re + ligo = a relega), realitatea superioară relevată prin pioșenie (întoarcere spre Dumnezeu), cu filosofia, în sensul ei originar și cu morala. În acest context
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de procesiunea unirii femeilor cu iubiții lor. Allatu este zeița mesopotamiană a copulației, soția lui Nergal, regele-demon. Athargatis, zeița fertilității naturale și fecundității umane, a frumuseții, a lunii, este venerată în Orientul Apropiat (Siria, Liban). Când se unește cu zeul arhetipal al vegetației, Haddad-Rimon, este venerată în promiscuitate, prin orgii sexuale, procesiuni falice și în templele în care se practica prostituția sacră. Anat este zeița din panteonul ugarit (Siria), fiica creatorului primordial El, considerat părintele zeilor și simboliza creația, înțelepciunea, dreptatea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
din faptul că aceste femei "există într-un univers aparte; ele nu sunt situate de o manieră precisă, fie în spațiu sau fie în timp"90. Într-adevăr, omisiunea deliberată a unui context bine precizat face apel la o accepție arhetipală a acestor apariții feminine incarnând figuri mitologice precum Astarte, Venus sau Mnemosyne. Figuri care lasă să transpară fascinul terifiant al numinosului așa cum îl definește Rudolf Otto. Cu toate acestea, pictura lui Burne-Jones avea să cunoască un succes internațional în ultimul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
face ecoul celui tahitian din tablourile lui Gauguin. E ceva de exuberanță horticolă, de junglă tropicală, de seve care alimentează florile mari, cărnoase. Pe acest fundal, nudurile par să împrumute ceva din această exuberanță, feminitatea este explorată într-o dimensiune arhetipală. Senzualitatea nu are nimic artificial, construit, însă panourile evocă scenarii inițiatice ale unor surorități emblematice, precum cel intitulat Cochetărie, care este reprodus în Adevărul literar și artistic 180 din octombrie 1922. Reproducerea panoului este reluată în câteva numere consecutiv, în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de spectru larg, care servesc și ornamental, sugerează horticultura rafinată a serei, infirmând insertul realist într-un cadru natural, pictorița se dispensează de reperele istoriste sau moderne și în privința veșmântului pe care-l poartă femeia. Sugestia simbolistă a unei feminități arhetipale, rezultat al unei alchimii, vine și pe această filieră a dizolvării reperelor, dar și din invitația spre visare pe care expresia de transă a femeii o invocă. Pe lângă configurarea unei "terre idéale", a unui "paysage imaginaire", sugerată de diversitatea horticolă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]