1,870 matches
-
cele mai sexy comentarii din partea lui Jesse — Henry o prevenise — și, judecând după statutul lui de rock star literar, se aștepta ca el să se poarte ca un îngâmfat, dar, chiar și așa, nu era pregătită pentru o astfel de aroganță. O fi el un scriitor renumit, dar acum era autorul ei renumit, iar ea trebuia să se asigure că el pricepe chestia asta. — Pentru tine? Leigh se uită ostentativ la cum era îmbrăcată și râse veselă. Jesse, ce drăguț din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
de cât? Russell vorbea foarte urât de Jesse de câte ori prindea ocazia, chiar dacă Leigh îl asigura mereu că Jesse era altfel decât reputația pe care o avea sau îi spunea că nu era decât un scriitor, când sigur pe el până la aroganță, când nesigur până la epuizare. Părea că nu contează, iar Leigh își dădea seama că, cu cât îl apăra mai mult pe Jesse, cu atât îl stârnea mai mult pe Russell. Era gelos — cu siguranță că și ea ar fi dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu mai putea să se oprească: Știam că puteam avea Încredere În toate celelalte, dar te-am implorat să nu te Încurci cu Claudia. Ca de-obicei, nu m-ai ascultat. Acum, ia uite ce s-a Întâmplat. Lăcomia și aroganța ți-au venit de hac! Ignorând-o pe Jill cu totul, Hardacre Îi atinse mâna lui Ruby și o trase deoparte. Știi, Ruby, sunt sigur că am putea să ne Înțelegem noi cumva. Într-un fel din care să profităm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
înghițit de mare. Era totul de la el sau aproape. Lipsea aerul acela de bufonerie fixată pe trăsăturile sale triste, care îl făcea unic și care nu l-a părăsit nici atunci când era mort. Chipul zbârcit, fără dorințe de-acum, păstra aroganța chiriașului său defunct. Eu eram o nereușită copie pierdută, un domn trist cu un chip de pasăre răpitoare. În ziua de Crăciun nu am rămas în casa socrilor mei pentru tombolă, la care, de la o anumită oră, se adăugau noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
tocmai că În ultimul timp arabii spun lucruri destul de diferite, tată. —Spun. Ce grozav! N-au decât să spună cât poftesc. E foarte ușor să vorbești. Pur și simplu au Învățat de la voi cum să vorbească frumos. Elocvența. Cuvintele câștigătoare. Aroganța. N-are importanță ce spun. Important e ceea ce vor cu adevărat. Cum spunea necioplitul ăla, Ben Gurion, despre evrei și neevrei. Se părea că bătrânul voia să lungească vorba și să dezvolte tema pe care o Începuse, dar Își pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se abțină. Îi expuse Tamarei planul său de pace: chiar În noaptea asta avea să convoace guvernul și să le descrie miniștrilor, fără menajamente, operația care trebuia efectuată pentru a salva statul. Când rosti cuvântul „operație“, vizualiză brusc expresia de aroganță prusacă de pe chipul lui Gad Eitan. Poate aceasta se datora fapului că era nu numai un ginecolog excelent, dar și anestezistul clinicii. În funcție de necesități, anestezia atât propriile sale paciente, cât și pe cele ale lui Wahrhaftig. Tamar spuse: —Nenorocirea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
trezesc sentimente autentice de mânie, teamă și suspiciune. Care nu sunt demne de dispreț, ci dimpotrivă, de un efort treptat, logic, de-a le domoli cu ajutorul inteligenței. În loc să vorbim cu ei, am răsturnat peste ei găleți cu zoaie, pline de aroganță și ironie. Ceea ce lasă loc pentru Încercarea de a schița o Înțelegere care să definească limita exactă a concesiilor pe care noi, cei moderați, suntem dispuși să le facem arabilor. Să nu creadă, ca Baruch, că acceptăm, ca să spunem așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dădea senzația că ar avea mult material în jurul lui, chiar dacă avea dezavantajul, după cum recunoștea rușinat, că n-ar putea să treacă prin fața nici unui șantier cu acel Studebaker. Cu așa ceva nu ar face o impresie bună, dimpotrivă, ar lăsa senzația de aroganță, și își parca mașina cu o stradă mai devreme de destinație, așa își mai îngăduia să facă pe jos câțiva pași. Acum, când se făcuse prea frig pentru săpături arheologice, îl însoțeam pe tata în după-amiezile libere în noua mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în Franța, împreună vizitau și expozițiile de utilaje de construcții și diferitele târguri. Cu aceste ocazii, Herr Hackler se arăta foarte generos, uneori arunca sume uriașe de bani, încât până și tata era neplăcut impresionat și găsea că așa ceva friza aroganța. Mama participa la aceste călătorii și vizite fără să crâcnească, se înțelegea și cu doamna Gerda foarte bine; Gerda era sensibilă și inteligentă; îi oferea o companie agreabilă. Mama se abținea de la orice critică, niciodată nu-i făcea tatei vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
încredințase banii dispăruse. Acum era dat în urmărire. Hackler ședea în birou în fața lui „Oha“, acolo unde șezuse exact cu cincisprezece ani în urmă, pe când mai era reprezentantul turnătoriei și al fabricii de mașini-unelte. Pe atunci a trebuit să înghită aroganța celor doi frați. Dar acum purta un costum fin, ținea în mână paharul de cristal în care era un Single Malt de culoarea turbei: nu-l primiseră în club, deși patinoarul putea fi văzut din vila lui; în ciuda perspectivelor financiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Punch. — A fost straniu și penibil, continuă Du Maurier, pentru că n-am făcut cunoștință cu Leech decât cu câteva luni Înainte de moartea lui. Înainte de asta, nu-l cunoșteam decât din lucrări - pe care i le admiram enorm, desigur, dar, cu aroganța tinereții, eram convins că le pot Întrece, În același timp În care Îi invidiam postul sigur. Apoi, În vara lui ’64, l-am cunoscut personal, aproape Întâmplător, tocmai la Whitby. Abia terminasem ilustrațiile la Amanții Sylviei, a cărei acțiune se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nouă carte o confirma, iar omul nici nu Împlinise Încă treizeci de ani! După cum afirma Du Maurier Într-o scrisoare, „mica fiară e un Titanic “. Într-adevăr, și el, și opera lui aveau ceva de fiară, o vână aspră de aroganță masculină, pe care Henry o găsea total străină. Dacă Rudyard Kipling era ceea ce publicul britanic considera un mare scriitor, atunci publicul acesta era, evident, unul pe care HJ nu va reuși să Îl mulțumească niciodată. Nu avea câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
propria nenorocire prin iresponsabilitatea comportamentului, până la și incluzând (după cum se spunea) refuzul de a se refugia pe continent atunci când i se oferise posibilitatea. Nu fusese gestul de eroism al unui om decis să Își accepte pedeapsa, ci o dovadă de aroganță din partea unuia convins că va putea scăpa de ea la nesfârșit. Sfidase permanent limitările impuse cu Înțelepciune de către societate asupra comportamentelor sexuale deviante și, În vanitatea sa exagerată, se convinsese că putea face aceasta fără să plătească. Henry Îl compătimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doamnelor mai în vârstă: biluțe împotriva moliilor și apă de colonie Uralt Lavendel. Respirația cu miros de țuică a pensionarului rămas văduv. Am cunoscut - mirosind, auzind, văzând și ajungând să simt - sărăcia și grijile familiilor de muncitori cu mulți copii, aroganța și mânia funcționarilor administrativi care înjurau într-o germană literară prețioasă și erau din principiu incapabili să plătească, nevoia femeilor singure de puțină trăncăneală la masa din bucătărie, tăcerea amenințătoare și certurile vechi și durabile dintre vecini. Toate aceste economii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
semăna cu un grajd, în afară de cinci găini din rasa Leghorn, o capră care trecea drept capră de lapte și care cerea zilnic verdeață. Avea părul alb și lățos și un uger roz. Mimica ei nu era lipsită de o anume aroganță. Dacă într-adevăr dădea lapte este un lucru incert, dar, de îndată ce consult ceapa, un uger gata să plesnească se cere muls de mâna nevestei meșterului. Zi de zi, ucenicii și cu mine trebuia să ducem, cu schimbul, capra de funie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de lung, n-ar fi putut oare echipajul s-o inventeze? — Mie nu-mi prea vine-a crede, spuse Beth. — Totuși, pentru moment, să zicem că așa a fost, Beth, zise Harry cu blândețe. Norman observă că Harry Își pierduse aroganța. Acum erau din nou Împreună, conlucrau Într-un fel care nu mai existase până atunci. Tot timpul cât se aflaseră sub apă se certaseră, dar acum exista Între ei un spirit de echipă. Viitorul constituie o problemă reală, continuă Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mă întind. „-Nu te adorm, nu te teme!”-spune el. Și întins, arătîndu-i fundul, îl întreb exact în clipa în care înfige acul: „-Atunci”-îi spun-„matur a fost doar Solomon dînd tuturora dreptate?” „-Nu încorda!”-strigă el. „-Tîmpitule! Lasă aroganța și nu fi cabotin pretinzînd că știi cum că n-ai ști nimic. Chiar știi ceva? Ce e viața?” A terminat injecția și acum își strînge trusa. Eu rămîn trîntit în pat și, privindu-l de acolo, silueta sa pare
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sfârșitul lumii, nu? Deși da, dacă Helen afla de chestia asta, atunci ar fi fost ca și cum ar fi venit sfârșitul lumii. Dar asta presupunând că Adam era atras de mine. Or eu credeam că era. Oare era un semn de aroganță din partea mea? Poate că Adam se folosea de trucul ăsta cu toate femeile. Știți ce vreau să spun: că se dădea sincer și vulnerabil și picat în adorație, pentru ca femeile să creadă că e cel mai drăguț bărbat pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
în care glasul celeilalte femei ce aproape se înstăpânise acolo răsuna de dimineața până seara, pătrunzând-o ca un sfredel rece în toate clipele în care zăcea retrasă în camera ei cu tapet cu flori palide. Nu mai era nici măcar aroganță, era de-a dreptul nesimțire atunci când ședea turcește într-un fotoliu din salon, într-o rochie de casă subțire și încheiată doar la câțiva nasturi sau descheiată la alți câțiva, încât i se vedeau sânii mari, goi și săltând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ci pe povestirea despre doamna cu licornul pe care o publicase într-o revistă literară la vreo jumătate de an după aventura lor, în care Rodica Dumitrescu apărea transfigurată, dar în mare măsură și cum era ea sub masca de aroganță și independență sau cum credea Andrei Vlădescu că ar fi, iar Virgil Tănase văzuse. Iar acum nici nu mai avea nevoie să și-o imagineze cum arăta în urmă cu șase sau șapte ani, pentru că îi răsăreau în minte rândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
frunțile numai întrucât li se părea - și o și spuneau - că îi face asemănători celor mari: siguri pe ei, orgolioși, agresivi, aroganți. Numai că nimic din toate acestea nu i se părea necesar și micului Andrei Vlădescu, care găsea că aroganța și orgoliul nu erau, până la urmă, decât urățenie inutilă; oamenii mari vor fi avut motivele lor, neștiute, nu orice fac ei trebuie imitat. Și-a impus, pipăindu-și o vreme tot timpul fruntea, să nu facă la fel. Sau i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și cu atât mai mult nu erau iubirile dorite. Însă acele relații ori cum le va fi numit, încheiate atât de repede, nu-i lăsau numai un gust amar care sporea cu timpul, ci îl și avertizau asupra prostiei, lăudăroșeniei, aroganței, stupidității, prea marii încrederi în sine, incapacității de a vorbi despre altceva decât modă și amor, orgoliului și obsesiilor. Rămânea cu un ușor și, desigur, și relativ amuzament și cu suspiciune și neîncredere care nu făceau decât să amplifice dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ce vrea...“ Se uita la el nedumerită. „Nu cumva...“, dar n-a mai terminat ce voia să spună. „Treaba ta, nu mă privește.“ Andrei ridica din umeri. Mai târziu o însoțea pe Luchi acasă. Fascinat de debitul ei verbal, de aroganța și prostia ei. Nici măcar n-o întrebase cum o cheamă, sau de unde vine diminutivul ei. O privea cu un zâmbet amuzat. Înaltă și urâtă, cu nas mare, ochi înguști, spălăciți și fără expresie, fruntea cât două degete, buze senzuale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Dar o să te invit din nou. Și cred că data viitoare o să spui da. — Zău? Ce te face să crezi asta? Încrederea În sine care Îl făcuse să pară atât de sexy Înainte Începea acum să aducă foarte mult a aroganță. Singura problemă era că asta Îl făcea să pară și mai sexy. — O simplă bănuială, Andrea, o simplă bănuială. Și nu e nevoie să Îți frămânți căpșorul cu prea multe probleme - tu sau prietenul tău. Nu am făcut decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
teanc gros de bani pe favorit și apoi a spera din tot sufletul că nu va cădea la primul gard. Toată lumea din sală râde, râsul acela excesiv al unor tineri de douăzeci și ceva de ani blocați Între sentimentul de aroganță la gândul că au obținut unul dintre cele șase posturi de stagiar la EMF și frica la gândul că cineva Își va da seama de asta. Dacă unul dintre caii pe care am pariat cade, trebuie să decid dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]