1,654 matches
-
și un fel de a-și pune o mină serioasă, vorbind despre lucruri rizibile, ceea ce sporește comicul întregii situații. Ca atunci când îi caracterizează pe unii colegi de-ai noștri - Nicola Lecca, de exemplu, „băiatul mamei”, din Sardinia, sau Anastasis, grecul arogant, „balonul umflat”. Pe scurt: o femeie adorabilă. Îi spun că poate venim să cerem azil politic în Elveția - ea aprobă. Știm că nu vom avea probleme cu ea. Mai greu cu autoritățile de la Berna. Îl ironizează pe Adrian Popescu, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
seara precedentă, în familia care îl invitase la cină. Gazdele - un cuplu de vârstă medie - membri în high-life-ul administrativ al orașului, oameni legați, în mod sigur, cu Securitatea, ca toată funcționărimea locului. El - mai tăcut și mai morocănos. Ea - vorbăreață, arogantă, afișând un aer de parvenită. Se lăuda întruna cât de bună e viața în orașul lor și cât de mulțumiți sunt cetățenii ruși din enclavă. La care Porlan, care văzuse și înțelesese cum stau lucrurile cu fericirea la Kaliningrad, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cei care comentează și valorifică creația autohtonă - au oare același complex? Sau polonezii? Nu, nu cred și, de altfel, rezonanța valorilor lor vine în primul rând „de acasă”! Iar artiștii unguri, suedezi sau polonezi, în alte situații culturale, oricât de „arogante”, de vechi, trăiesc și „mărturisesc” în solidaritate exprimată și intimă cu valorile cărora le-au fost odată „martori”, în sensul strictei și unicei revelații a creației... oriunde are loc și indiferent de cine e iscată! Dar „hiba” acestei cărți-dialog - excelentă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
omul modern, exacerbarea politicii și a rolului politicianului, ce aproape a preluat însemnele și prestigiul Militarului, Preotului, și chiar ale omului de știință sau artă, au făcut ca „labirintul existențial” să devină un modus videndi, o ratio mundi, o formă arogantă de a clama libertatea însăși. Libertatea persoanei ce cu greu se distinge azi, după mai bine de un secol de „mișcări de masă”, de „revoluții”, de suspectare a individului și a individualității. Pentru mine, în post-adolescența mea „extrem labirintică”, dezordonată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
publicând romanul Adela! - sau „elevii” cenaclului lovinescian, Holban, M. Sebastian, Camil Petrescu, H.P. Bengescu. Din nefericire, prestigiul foii lui Lovinescu, Zburătorul, și al lui, ce nu era prea mare la începutul anilor treizeci - el însuși respins la Academia Română prin refuzul arogant al semănătoristului Iorga! -, ca și inconsecvențele autorilor citați mai sus (Sebastian scriind mai mult teatru, Holban murind de tânăr ca și Gib Mihăiescu, Camil alunecând spre teatru, filozofie etc., nesemnând decât două romane, în timp ce naturaliștii în proză, un Cezar Petrescu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
fac înțeles! Și singura mare excepție a fost Nichita! Și el, doar în primul deceniu al prieteniei noastre; apoi, succesul social ne-a despărțit sau, încă o dată propriul meu caracter, veșnica mea nemulțumire cu „starea lucrurilor”... Poate! Vorbind de titlul „arogant” pe care l-am cocoțat în fruntea acestor „pretexte biografice”, poate e cazul să ne întrebăm, apropo de „fericire”, fata morgana a milioanelor care trec „ca umbrele norilor pe cerul de vară” pe acest pământ - ce este „ea”, la urma-urmei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în esența sa o „creație nepotrivită” cu ceea ce o înconjoară, ca și cu „necesitățile” drastice și de moment ale colectivităților sau indivizilor. Sublimul, exemplificat printre altele de capodoperele acelor „nebuni fastuoși” care au fost Maeștrii inegalabili ai Renașterii sau impozantele, „arogantele” catedrale gotice ale Franței, Angliei, Italiei, Spaniei, construcții de „turn Babel”, dar conținând atâtea Semne și simboluri ale Omului ales și ale divinității, construcții enorme, „disproporționate” față de micile colectivități umane care le înconjurau, cele câteva zeci de mii de inși
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
revelată a forțelor naturale, sclavul lor înspăimântat, aproape dușman al naturii și al omului, al planetei. Închinător și jertfitor la noua religie a „progresului”, Progresul văzut ca ultima zeitate de aur a umanității, cea în fața căreia, și a imaginii ei arogante, „Vițelul de aur” al adaptării și succesului, un alt gigant, coborât de pe muntele maximei singurătăți și al vecinătății cu acea Voce a Unului, își va sparge încă o dată, mânios, tablele legilor noastre firești și necesare. Căci... ce e necesar?! Tot
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
față de unele state vecine cum e Polonia, de pildă, și, prin cultură în primul rând. Ce au adunat, la început, „în cuget” populațiile de pe cei trei versanți ai Carpaților, lipite, supuse și „asediate” de imperii străine și de spiritul lor arogant și totalitar, dacă nu „litera scrisă”?! Cea bisericească, la început, cu Coresi, Samuil Micu și alți „creatori” și traducători de cărți sfinte, apoi cu cronicarii moldoveni și munteni, și apoi cu primele producții naive ale unor boieri, cu susținerea unor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care a apărut în statele, în ducatele germane ale secolului al XVIII-lea și al XIX-lea, până la unificarea din 1870, ducate aflate sub o dură stăpânire autoritară de tip post-feudal, cunoscută sub numele de „absolutismul german”?! Au putut opri aroganții duci și acoliții lor explozia vitalității și a geniului unui popor încă împărțit, venit târziu la masa generoasă a artelor și științelor?! Sau totalitarismul țarist și „ohrana” lor, serviciile lor de cenzură și de pândă și represiune brutală au putut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de a sta la târguieli, adesea mizere, cu „tovarășii de la secție”! La reproșul lui Geo, ce luase subit aerul și tonul de „șef”, cum că Dimi (Dimisianu!Ă făcuse „treaba” în locul meu, am replicat, poate un pic cam iritat sau arogant, că-i mulțumesc și că sper că o va face și săptămâna viitoare. Geo, stând în picioare în dosul biroului său, în amplul și luxosul lui imobil din Bdul Ana Ipătescu (pe care, în absența mea de la revistă, dar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
zilele primelor victorii hitleriste! -, după victoria contra francezilor și în timpul păcii, penibile pentru orgolioasa patrie a lui Voltaire, de la Versailles, a fost unicul din întreaga elită intelectuală a Germaniei, abia unificate, care s-a distanțat în mod categoric de „prusianismul” arogant și „fals călăuzitor” prin istorie, izolându-se astfel încă o dată de colegii săi din universitățile germane, dar și de mulți lectori, de mulți tineri! De la care spera atât de mult! Nu, nu cred că e nepotrivită, în acest „caz” și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
private calificativele, chiar și calificările, în beneficiul procentajului, al mediei și al curbei lui Gauss. Îi mai poți recunoaște și după uniforma lor, cămașă imaculată și cravată, precum și după culoarea albă a vehiculelor lor senioriale, cu roți înalte, puternice și arogante purtând fanionul albastru și sigla UN pe portiere, fie ele pick-upuri Toyota sau Humwess. Distanți dar atenți, ei nu ridică niciodată vocea și asociază litota eufemismului. Un măcel va fi clasat de ei la rubrica "incident" și va face obiectul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care oricum nu le merita. S-ar putea să ai dreptate. Când a fost ambasador nu l-ai văzut? L-am întâlnit accidental pe culoare, l-am salutat și am observat că nu mi-a răspuns, m-a tratat rece, arogant. Bine, Ioane, du-te, o să încerc să te apăr de pornirile lui. Din poziția de vinovat fără vină am fost scos fără alte urmări imediate. Aveam o mulțime de activități, relațiile României cu aliații din Tratatul de la Varșovia deveniseră mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
șlagărele tale antirăzboinice care spunea la un moment dat duios, responsabil, că " Nu se naște un copil,/ Făr' o tonă de trotil". Și vedeam parcă tona de trotil amplasată sub pătuțul copilului gânguritor, gata să se lase detonată de fitilul arogant. Crezi că muncitorii de la fabrica de trotil au suferit de pe urma cântecului tău? Ce a însemnat cenaclul Flacăra pentru evoluția ta? Sau pentru stagnarea ta? După anul 1990 ai fost între puținii care au demascat atmosfera promiscuă moral și intelectual de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fiecare destinul cultural cu această ilustră și atât de modestă revistă. Totuși, printre cei care nu mai sunt, la Symposion au scris Jules Nițulescu, Nicolae Oblu, Victor Săhleanu, Ștefan Milcu și mulți alții. Revista a fost ucisă dintr-un ordin arogant ascultat când acest ordin putea totuși să nu fie auzit. Vinovat a fost însă nimeni altul decât Freud, despre care în unul sau două articole și în conferințe, în condițiile unei preconizate discipline de psihologie (cu soartă tristă, ulterior), era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
Universului, predestinat să fie conducătorul unor ființe mai proaste că el, cărora el le va tolera tot, toate jafurile și furturile, deoarece ei vor fură și pentru el, iar prostimea manipulata îl va accepta. De atunci, a început să fie arogant și îngâmfat. |n dorința lui de grandoare și agoniseală, își dă seama că pentru a ajunge cât mai sus pe scara socială nu este suficient să fii ginere de nomenclaturist și informator-colaborator al Securității. De aceea, la sfârșitul anilor 80
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
șovinist, neputincios și sforăitor, l-a slujit cu sinceritate în schimbul unei coaje de mămăligă, și pe când prietenii lui ajungeau miniștri, el ajungea la balamuc". Îngustă și simplistă înțelegere a operei și activității lui Eminescu! Iar tonul pe care se rostește, arogant și de aceea iritant se datora, poate, și faptului că el însuși se considera deja a fi cel mai de seamă scriitor român, acceptat de-acum în fotoliile universalității, pe care nu i le întrevedea și lui Eminescu. "Las-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
sa față de Loteria Națională: ,,se știa că nevasta lui întotdeauna câștiga premiul întâi, iar fiica lui al doilea ambele fără rușine". (Whitehead 1983: 148) Dar problema nu se limitează la dictaturile neînsemnate. Guvernele democratice pot de asemenea căpăta o atitudine arogantă, mai ales când sunt de mult la putere, estompând distincțiile constituționale dintre partid și guvern, și dintre guvern și stat. De exemplu, într-un legislativ efectiv incomprehensibil în Campania, sudul Italiei, ,,primarul a cerut ca 323 de subiecte să fie
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
a declanșat un conflict între Franța și Rusia în privința jurisdicției religioase asupra Locurilor Sfinte de la Ierusalim, în care erau implicate bisericile catolică și ortodoxă. În februarie 1853, guvernul rus a trimis la Constantinopol un emisar special, prințul Alexandru Menșikov. Diplomat arogant și autoritar, acesta nu numai că a insistat asupra rezolvării problemei de bază, dar a pretins și o recunoaștere fără echivoc a dreptului Rusiei de a-i proteja pe creștinii ortodocși din Imperiul Otoman și de a vorbi deci în numele
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
normal că amanta numărul doi a leșinat. Casandra convenise cu domnul Coteț s-o caute la catedră numai în cazul că Rusia declara război Chinei sau se producea un tsunami pe lacul Herăstrău. Casandra trecea drept o persoană glacială și arogantă, singurele momente în care-și permitea să fie fierbinte și prietenoasă fiind, cum spuneam, vinerea de la zece la douăsprezece. În alte zile nu-i permiteau funcția, locul 12 în broșura Cele mai de succes 50 de femei de afaceri, doctoratul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
neostoite, transformat În iubire pentru această doctrină, a cărei esență n-o cuprinsese niciodată, dar a cărei traducere, „pîine pentru săraci“, era ceva ce Înțelegea și, mai ales, Îl umplea de speranță. Odată ajunși acolo, șefii, manageri blonzi, eficienți și aroganți, ne-au spus, Într-o spaniolă stricată: „Acesta nu e un oraș turistic. Vă găsesc un ghid să vă facă un tur de juma’ de oră prin instalațiile din mină, apoi fiți buni și lăsați-ne În pace, că avem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de blană. În creștet, amândurora părul li se zbârlea în sus. Creierul le ridicase părul în cap ca să-și poată părăsi lăcașul - am văzut bine, creierul li se ghemuise în căptușeala de mătase. Cei doi securiști aveau un aer disprețuitor, arogant, dar se dovedeau jalnic de neputincioși în fața căptușelii albe de mătase. Strălucirea ei albă mă făcea să mă simt invulnerabilă. Astfel mintea mea a scăpat de sub controlul lor, mi-au venit tot felul de idei agere, impertinente, iar cei doi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
polcă pe furate și experți rurali în virtute; iar ceilalți - funcționarii și lacheii dictaturii. Patria rurală ca teutomanie și patria de stat ca supunere fără crâcnire și ca frică oarbă de represiune. Ambele noțiuni de patrie erau provinciale, xenofobe și arogante, adulmecând pretutindeni trădarea. Ambele aveau nevoie de dușmani și stabileau, pline de ură, judecăți globale de nezdruncinat. Ambele nu se coborau până-ntr-atât încât să-și mai revizuiască vreodată o judecată greșită. și ambele se întemeiau, colectiv, pe legea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se părea că întreg satul trăia într-o înfricoșătoare lipsă de complicații, că trăia, prin superstiții și Dumnezeu, nu doar într-o învoială gheboasă cu propria-i insignifianță, ci și într-o lingușitoare complicitate cu pământul - de fapt, într-o arogantă slugărnicie în fața destinului, nu doar primind ca pe ceva inevitabil orice moarte, ci de-a dreptul cerând-o stăruitor. În sat se spunea: „Der Himmel läuft“ ștextual: „Cerul aleargă, sau gonește“ț. Că doar zi de zi cerul era într-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]