1,536 matches
-
picior pe altul. — Nu știu, răspunse Elizabeth cu dinții Încleștați. De ce l-a adus pe scenă? Poate că nu durase mai mult de două sau trei minute, dar prietenilor li se păru că Henry James stătea de un ceas acolo, asediat de salva de zgomote, până când, ridicând din umeri cu un fel de resemnare, se răsuci pe călcâie și se refugie În culise, urmat cuminte de Alexander. Galeria continuă să huiduie, stalurile continuară să aplaude. Philip Burne-Jones se ridică În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
costum de tergal alb, cu dungi verticale. Același costum pe care l-am văzut la Șchiopu Iulian, un personaj memorabil din vremea copilăriei. Băieții Îl porecleau “Mutulică” și-l luau deseori peste picior. Asta poate și din pricina bâlbâielii care-l asedia mereu când se emoționa. Îl vedeai mai tot timpul În aceleași haine decolorate, cu țesătura rarefiată de prea multe spălaturi. Dar mersul său drept și apăsat trăda la el un soi de mândrie care, nu știu de ce, Îmi plăcea. Cei
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Închiși tot timpul, coniță, mai puțin când m-ai rugat să-ți scot lentilele de contact. Ochiul stâng e mai verde. Când m-am Întors acasă, era Butch Cassidy la televizor. Kate, Îți amintești sfârșitul, când Sundance și Butch sunt asediați de armata mexicană care-i așteaptă afară? Știu că nu fac bine, dar Își descarcă pistoalele oricum. Pentru o clipă, am crezut că am pățit-o. Jack Să nu uit Copii, castel săltăreț, jeleu În formă de iepure, soț. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a însurat cu el. Oamenii care pot înlocui atât de ușor un adevăr cu altul sunt ori nebuni ori aproape zel.. Dar și ceilalți ne străduim... ― Nu putem fi, totuși, atât de cinici ca acea contesă Sforza care, în vreme ce rebelii asediau cetatea și amenințau să-i ucidă pe cei trei fii ai ei, luați prizonieri, s-a urcat pe ziduri și le-a arătat rebelilor pântecul, strigînd: Am cu ce face alții"... ― Nu cunoșteam întîmplarea. ― Era povestită prin taverne cu ani
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un mod nou, regrupându-se În spatele unui discurs ce are ca origine o «ideologie a pedigriului» și permite fiecăruia să scoată În evidență calitatea și, În consecință, valoarea Înaintașilor săi? Un grup care s-a crezut destul de puternic pentru a asedia din nou câmpul politic și a spera să-l recucerească Începând cu 1775? Un grup care, la urma urmelor, și-a ascuns contradicțiile interne În favoarea unei neînțelegeri Întreținute cu pricepere și ținând locul discursului politic? Un grup care nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
îndepărtat de la putere. Revolta a avut loc în ziua de 27 a lunii jumada-ula, adică 14 iulie 1482. Ferdinand se afla, chiar în ziua aceea, în fruntea oastei regești pe malul râului Genil, sub zidurile orașului Loja pe care-l asedia de cinci zile, când se pomeni luat cu asaltat de un detașament musulman sub comanda lui Ali al-Attar, unul dintre ofițerii cei mai iscusiți din Granada. A fost o zi demnă de a fi ținută minte și cu care Abu-l-Hassan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a cărui populație era alcătuită în totalitate sau aproape în totalitate din refugiați andaluzi. Barbă Roșie își instalase tabăra în orășelul portuar Jijil, pe care-l smulsese genovezilor în anul precedent. Totuși, înainte de a ajunge acolo, am aflat că tocmai asedia garnizoana castiliană din Bougie. Cum acest oraș se afla pe drumul meu, am hotărât să mă duc într-acolo, lăsându-i pe ai mei la câteva mile distanță, alături de imamul unei mici moschei de țară, și făgăduindu-mi să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu-și facă din acest lucru o plăcere, cum s-a întâmplat cu bătrânul sultan. Soliman este cu adevărat din rasa otomanilor și, în materie de războaie, nu e cu nimic mai prejos decât tatăl lui. De două luni, îi asediază pe cavalerii din insula Rhodos, folosindu-se de cea mai mare flotă pe care a avut-o vreodată islamul. Printre ofițerii din preajma lui se află Harun, cumnatul tău, iar alături de el este fiul lui cel mare, cel care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-lea sarcina unei misiuni de bune oficii. Lunile din urmă fuseseră sângeroase. Trupele împăratului încercaseră să cucerească Marsilia, făcând să cadă asupra orașului sute de ghiulele de tun. Fără succes. Regele Francisc ripostase venind să se înstăpânească peste Milano, apoi asediind Pavia. Cele două armate amenințau să se înfrunte în Lombardia și era de datoria papei să prevină o luptă devastatoare. Era de datoria sa, mi-a explicat Guicciardini, dar nu și în interesul său, deoarece doar rivalitatea dintre cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
va continua? Harun a părut plictisit de naivitatea mea. — Dacă i-am ataca pe maghiari, al căror suveran nu e altul decât cumnatul împăratului Carol, regele Franței nu s-ar gândi nicidecum să ne-o reproșeze. Tot astfel, dacă vom asedia Viena, pe care o cârmuiește propriul frate al împăratului. — Oare regelui Franței nu i s-ar aduce critici de către pairii săi dacă ar lăsa să fie astfel cucerite pământuri creștine? — Fără îndoială, dar stăpânul meu este gata să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și el, și spune că este gata să vă escorteze el însuși departe de aici. Dacă totul se petrece cu bine, dacă toată oastea află mâine că preotul militar al pedestrașilor din Saxonia l-a eliberat pe unul dintre cei asediați la Sant’Angelo, ne va fi mai puțin greu să propunem, peste câteva zile sau câteva săptămâni, eliberarea altor persoane, poate chiar a Sanctității Sale, în condiții de demnitate și de siguranță. Clement al VII-lea a intervenit iarăși: — Repet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Eveline, nu foarte convinsă că acesta era răspunsul pe care Îl așteptam, dar incapabilă să găsească unul mai plauzibil și mai la obiect, probabil... Plecaserăm amândoi din biroul lui Roger, iar În drum Îi Împărtășisem câte ceva din gândurile care mă asediau. Finalul discuției tripartite mă găsise pe mine mai bogat cu câteva confirmări, dar și mai frământat de Întrebări noi, iar pe ei, mai Întunecați la față și mai Îngrijorați. Howard, cel puțin, adunase atâta neliniște În ochii lui ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sunt de-ajuns ca s-o atace, s-o scufunde în parte și să captureze restul, pentru că Napier era englez, dinamic și însuflețit de un mare spirit de aventură. Cu câteva zile înaintea bătăliei navale, o parte din forțele rebele asediate în Porto plecaseră în sudul țării și ocupaseră Algarve. Începuse seria de lovituri curajoase, în puncte mult depărtate între ele, ceea ce dezorganiza apărarea armatei guvernamentale - destul de deprimată de reaua conducere a războiului, de asediul ineficient de la Porto și de neînțelegerea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mârâi Scarlat. Desenați... ― Ei și? Dar există! Și-am să-mi cumpăr și un om de zăpadă la Oslo. ― Nu se prea asortează. ― Depinde! Oricum, mai am timp să mă gândesc. Ionescu îl examină lung: "Nefericitul e imbecil". Se simțea asediat de curiozitatea aceea amestecată cu repulsie pe care o stârnește anormalul. ― Unde ai învățat meserie? ― Care meserie? Știu mai multe. ― Asta cu spartul cutiuțelor. ― Am învățat singur, behăi Dascălu. Am fost un tip dibaci de mic. Cu o bucată de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Lupu l-a convins să iasă din casă. ― Ce? Cristescu îl privi fix: ― Nu știu, dragul meu. Încă nu știu... Să mergem. A început slujba. Se îndreptară spre capelă. * Ultimii bulgări de pământ căzură peste sicriul lui Panaitescu. Melania Lupu, asediată de mâini întinse, începu să împartă pomenile... Porții generoase de colivă în farfurii de lut, căni umplute cu vin, prosoape ieftine. Vecinii se împrăștiară. Fusese o înmormîntare fără jale, o simplă convenție extrem de tristă, tocmai pentru că nu cursese o singură
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nevoie să răspundeți, cu toții știm că asediu înseamnă încercuire, nu-i așa, Așa cum până azi doi și cu doi au tot făcut patru, Ei bine, când declarăm starea de asediu e ca și cum am spune că orașul capitală a țării este asediat, încercuit de un inamic, când adevărul este că acest inamic, fie-mi permis să-l numesc așa, nu se află afară, ci înăuntru. Miniștrii se uitară unii la alții, șeful guvernului făcu o figură de om nelămurit și se apucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
apărării avea să triumfe în bătălia semasiologică. Există un alt mod de a vedea lucrurile, Care, Că locuitorii capitalei, când au dezlănțuit rebeliunea, presupun că nu exagerez dând numele de rebeliune la ceea ce se întâmplă, exact pentru asta au fost asediați, sau încercuiți, alegeți termenul care vă place mai mult, mie îmi este total indiferent, Cer permisiunea să amintesc stimatului nostru coleg și consiliului, spuse ministrul justiției, că cetățenii care au hotărât să voteze în alb n-au făcut decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
sau De Acum Încolo Nimic Nu Va Mai Fi La Fel, alarmiste precum Anarhia la Pândă sau Mișcări Suspecte la Graniță, retorice precum Un Discurs Istoric pentru Un Moment Istoric, lingușitoare precum Demnitatea Președintelui Desfide Iresponsabilitatea Capitalei, belicoase precum Armata Asediază Capitala, obiective precum Retragerea Organelor Puterii s-a Făcut Fără Incidente, radicale precum Primăria Trebuie Să-și Asume Toată Autoritatea, tactice precum Soluția Stă în Tradiția de Municipalitate. Referirile la steaua minunată, cea cu douăzeci și șapte de brațe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mă toarne celor din înalta lume muzicală, nu numai pentru că nu era cuvântătoare de limbă umană, ci pur și simplu din cauza faptului că dăduse ortul popii ei canin, din câte auzisem. Mărturisesc însă că, uneori, acolo lângă sau în poala asediată de levănțică a Ninetei -, ignoram discursul muzical al lui Jojo și ciuleam urechile la sporovăiala ninetistelor. Mă impresiona faptul că ninetistele vorbeau ca și cum nu eram prezent sau poate că mă considerau, cel mult, un fel de obiect ciudat, însuflețit, bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o mișcare ciudată, cu aceeași mână, și mormăiturile încetau. Mormăia apoi el singur, înceta, relua mormăitul, după care întreba scurt: "Înțeles?" Nu răspundea nimeni. Când, într-un târziu, începeau să cânte ceva despre o înălțare la cer, unele negrese erau asediate de tuse, pe altele le apuca strănutul, moment în care domnul în negru zicea ceva urât, urmat imediat de o cruce, de o întoarcere cu fața către altar, și de un iartă-mă, Doamne. Orice melodie era cântată mereu altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Însoțit pe tot periplul acestei cărți nu se lasă povestit, vîndut În cuvinte? De ce Îmi alunecă el de fiecare dată din mînă Într-o baie de spumă și se topește acolo Încet În insubstanțialitatea unei revelații? El e lumina care asediază cu nonșalantă toate capcanele și nu poate fi prinsă. E poezia. Iată, nu mă mai interesează ce așteptați voi de la mine. Nu mă mai interesează ce ați vrea să știți. Îmi permit libertatea de a-mi testa sub ochii voștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
urmat de Anna. — Ce-ai de gînd să-i spui? Îl Întrebă ea. — Nu știu. O să improvizez ceva, după inspirație. Ridică receptorul și-l duse la ureche. Cred că nu funcționează, zise el după ce așteptă tonul vreo două minute. — SÎntem asediați, spuse Anna Hilfe. Mă Întreb ce-au de gînd să facă. Nici unul dintre ei nu băgase de seamă că se țineau de mînă, ca și cum și-ar fi căutat drumul, orbește, prin noaptea ce-i surprinsese... — Nu prea avem cu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tânărul acela nu prea tânăr, clovnul candid, cu fruntea înaltă și sprâncele stufoase și privirea de copil, deslușesc prin ochiul zgâriat cu unghia în gheața geamului o gară ninsă și pitică, cearceaful fără sfârșit al câmpiei, ritmul vântului care o asediază. Trenul se urnește, își dezmorțește articulațiile, bătrânește, fără grabă. Ar trebui să încerc câțiva pași pe culoarul traversat acum de o largă pelerină pestriță. Lipesc palmele de sticla rece, îmi frec pleoapele cu palma, rotesc mâna, văd părul cânepiu, roșcat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
parcă în gol. Lucian nu ridică privirea de pe hârtii. Se deplasează din când în când până la planșeta din spate, unde lungana cea sâsâită îi desenează planurile. Se reașază, răspunde scurt, fără chef, mereu aplecat peste birou, cu rigla în mână, asediat de hârtii. Chemat la telefon, vorbește puțin, precis. Alături, colegul A.P. încearcă și el să se piardă, lucrând, să vină, cu încetineală, la suprafața zilei. Calculează secțiunea transversală a conductei principale, ramificațiile, coala groasă miroase a amoniac, abia scoasă de la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Berceni și aș fi ratat prima tranșă de câștiguri de la Caritas. Printre două tomberoane zăresc, cam la trei sute de metri, blocul cu tencuială verde, mișcătoare. Deasupra lui clănțănesc crăcile ronțăite ale mestecenilor. Acolo stă Sabina, îngrețoșată, umplută cu slănină și asediată de omizi. C XVIII Neputând să adoarmă, Cosmin se răsucește în pat. Ce fix a avut și Leo ăsta cu Adelina! Cum nu-i convenea ceva, imediat fugea la Adelina. Cred că a înșelat-o pe Sabina în felul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]