1,947 matches
-
-mbătrânește în noi valul de sânge, nici inima cât bate, nici patima, nici spiritul, nici răsunetul în urechi, numai lacrima. Omul bătrân plânge cu lacrimi vechi. Ce frumoasă (și ambiguă) idee poetică! A spune că numai lacrima îmbătrânește este o aserțiune voluntar aproximativă - dar rămânând plină de sens. Lacrimile bătrânilor nu sunt diferite de cele ale adulților și tinerilor, ele tind chiar să le amintească pe cele ale copilăriei. Or, Blaga răspunde indirect la orice opoziție logică de acest gen afirmând
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
Probabil că articolele publicate de dl Gallagher în ?Ziua? și celelalte publicații dâmbovițene sunt scrise direct în românește ? doar astfel se explică numeroasele stângăcii stilistice și tendința de acoperi prin aglutinarea de adjective lipsa evidentă de sensuri a multora din aserțiuni. Nu-mi închipui că publicându-și într-o engleză la fel de aproximativă textele ar fi ajuns la pozițiile academice actuale. Dat fiind, însă, conținutul lor de regulă plin de ardoare și pasiune politică, am trecut de fiecare dată peste astfel de
Tismăneanu trebuie dărâmat! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10695_a_12020]
-
atotvalabilă, deși, între timp, s-au mai schimbat și reperele culturale, și gusturile, și tehnicile de analiză". Din care motiv criticul disjunge o "actualitate" de gradul unu, "pur literală", a venerației mecanice care presupune o aprobare sută la sută a aserțiunilor izvorîte din pana maeștrilor, și o "actualitate" de gradul doi, mai adîncă deși mai discretă, bizuită pe "strategiile lor mai generale de lectură", pe doctrina lor intelectuală, pe maniera raportării lor caracteristice la sistemul de valori: "Mă interesează la el
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
sau cel puțin închistat în convenții. Dacă „Baletele Ruse” au reprezentat - de la Pasărea de foc de Stravinski (1910) și Daphnis et Chloé de Ravel (1912) la Fiul risipitor de Prokofiev (1929) - un evident catalizator pentru muzica secolului al XX-lea, aserțiunea nu este neapărat adevărată pentru pictură sau desen. Pentru majoritatea artiștilor plastici care au jucat un rol în producțiile lui Diaghilev, asocierea cu creația scenografică a fost ocazională și neesențială pentru reputația lor chiar dacă unele exponate, precum o uriașă draperie
Miraculoasa lume a lui Serghei Diaghilev by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2547_a_3872]
-
de a-i stimula siguranța și liniștea prin fenomenele optice ale artei plastice, de a-i îndruma simțul estetic, prin frumusețe, către viața interioară. ....................................................... Sufletul în artă se bazează pe simțire. Sufletul în artă se bazează pe rațiune." Toate aceste aserțiuni, făcute cu un amestec de siguranță și de precauție, pregătesc, de fapt, un amplu exercițiu al continuității în opera lui Mattis-Teutsch, așa cum și din punct de vedere teoretic se poate observa o continuitate perfectă cu spiritul și, uneori, chiar cu
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
cred că ai vrea să știi...". Așa cum circulă în prezent, formula nu vrei să știi are, mi se pare, un mare defect: utilizează forme verbale care în română produc în mod normal alte implicații decît cele dorite de vorbitor. O aserțiune categorică despre ceea ce vrea, dorește, crede etc. interlocutorul sună ciudat și are în orice caz un aer ofensiv, conflictual. O posibilă reacție la această formulă ar fi: "da' de unde știi tu ce vreau eu?". De aceea e nevoie întotdeauna de
Nu vrei să știi... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9081_a_10406]
-
în egală măsură Eul liric (fundament al oricărui romantism) și Realul obiectiv (fundament al oricărui clasicism)". Poet și comentator al poeziei, Ștefan Aug. Doinaș ilustrează, în cele două domenii, o egală aspirație spre clasicitate, spre rigoare formală, spre echilibru al aserțiunilor, niciodată stridente, întotdeauna având alături calmul valorilor și ritmul măsurat și amplu al erudiției decomplexate, care face din referința livrescă o a doua natură a cărturarului. Temele eseurilor lui Ștefan Aug. Doinaș sunt de o diversitate elcoventă pentru deschiderea culturală
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
sau despre starea de grație și starea de criză, Ștefan Aug. Doinaș păstrează, în ton și în maniera de a scrie, aceeași disciplină austeră și același spirit grav al cărturarului atașat de valorile umaniste ale culturii universale. Extrem de relevante sunt aserțiunile eseistului din textul cu caracter programatic intitulat Poezia - expresie a condiției umane. Viziunea poetică e percepută aici ca "un fel de geometrie neeuclidiană", iar aventura poeziei e "o aventură a spiritului care luptă cu sine însuși". Eseistul recunoaște fragilitatea cuvântului
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
doar prezentul, efemerul... Chiar dacă amintirea raiului ne-a fost voalată, parțial, de păcatele noastre, de căderile noastre repetate, ea nu este mai puțin prețioasă, dimpotrivă. Poezia devine, astfel, prin natura sa ontologică, deschizătoare de orizonturi infinite, metafizice, deși azi aceste aserțiuni sună anacronic. Azi contează să fii «cool» în poezie, afirma un comentator, iar «vizionarii sunt ridicoli». Realitatea invizibilului rămâne totuși vie , pentru unii, pentru mine, ei neurmând linia preponderent postmodernistă, egalizatoare a criteriilor sau indiferentă la sensul ascuns sub crusta
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3437_a_4762]
-
în cauză nedatorându-se în nici un caz gazdelor, care au fost la înălțime, ca de obicei. S-a spus că festivalul “George Grigoriu” depășește lejer defunctul “Cerb de aur” și este un Eurovision în miniatură, nefiind nici o exagerare în aceste aserțiuni: e adevărat, la Brăila numărul finalistelor a fost jumătate ca la Malmö, în schimb aici a existat acompaniament cu orchestră, iar juriul nu a putut fi nicidecum acuzat de jocuri geo-politice și cu atât mai puțin de favorizarea gazdelor, din
Suprema?ia profesionalismului by Ana Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/84247_a_85572]
-
Citați atunci cuvintele lui Flaubert, cu referire la mizeria umană. Spuneați că "atunci când ai în față un model clar, scrii întotdeauna bine". Și adăugați: "unde poate fi mai evident adevărul, dacă nu în aceste frumoase descrieri ale mizeriei umane?!". Această aserțiune este valabilă și pentru autorul Sărbătorii Țapului? - În general, cred că da. Noi, scriitorii, nu scriem în mod gratuit sau accidental. Cred că subiectele despre care scriem se nasc din niște experiențe care ne marchează profund. De multe ori aceste
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
sunt cărți ce dovedesc deschidere spre valorile majore ale literaturii române, comprehensiune față de diverse stiluri și forme literare, dar și capacitatea de a surprinde esențialul din multitudinea de aspecte mai mult sau mai puțin accesorii ale unui text literar. Precizia aserțiunilor, echilibrul frazării și densitatea expunerii sunt, în aceste cărți, elemente constitutive. Ștefan Borbely surprinde, de altfel, timbrul acestei voci critice atrase mai ales de raportul inefabil dintre viață și text, de relația paradoxală dintre reverberațiile artei și reprezentările fenomenalității: „Decadent
Obsesia identității by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3288_a_4613]
-
S-a spus că ultimii ani ai scriitorului ar fi fost și cei mai triști: sărac, bolnav, obligat să „cadă în poligrafie” pentru a putea supraviețui. Conrad și Traianida, compuneri de adio, reprezintă însă cea mai spectaculoasă dezmințire a acestei aserțiuni, trecută automat de la un critic la altul. E adevărat că peste vasta producție de satire în versuri, articole de ziar versificate, e mai bine „să tragem un văl”, cum afirma pudic mentorul Junimii; dar cele două imense poeme epice la
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
o consideră nedreaptă, întrucât Voltaire însuși era adeptul grădinii englezești). Noul ideal nu mai era ca totul să fie universal valabil, ci cartea, ca și grădina, să reprezinte individualitatea autorului. Să fie "un individ frumos", spunea Tieck, și după el aserțiunea a fost repetată de mulți. În pedagogie, modelul grădinii semnaliza trecerea de la pedagogia de tip rousseauist, în care copilul de dezvoltă liber, nu "tuns" geometric ca în grădinile baroce. Capitolul despre femeie și modă prezintă, în contrast, doamna nobilă de
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
manipulată, care mai persistă între noi, nu e oare un copil nefast al terorii? În consecință, cum am putea aprecia decît impudic-fantaste asemenea cuvinte? "Imaginea unei națiuni îngenuncheate (între 1945-1965) în esență prin teroare este nerealistă" (A.-P.I.). O aserțiune antologică, în "antologia" pe care o înfățișăm! Și încă o părere strîmbă. Se susține că discursul anticomunist îi favorizează pe intelectualii care s-au apropiat de extrema dreaptă, cultivînd în relație cu ei "intenția disculpării", înțelegerea contextului istoric, marile deziluzii
O carte bizară (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7594_a_8919]
-
nu ca mișcare exclusiv poetică, se opune modernității". Citându-l pe Ion Pillat cu iluminantul său studiu "Tradiție și inovație" (1943) în care intuiește complementaritatea poeziei tradiționaliste și a spiritului modern, Mircea A. Diaconu nu uită să amintească aparent paradoxala aserțiune a lui N. Manolescu cfr. căreia avangarda ar avea afinități mai mari cu tradiționalismul decât cu modernitatea. Autorul are iscusința de a focaliza și reconsidera texte cunoscute, mai puțin cunoscute sau date uitării, aparținând colaboratorilor revistei în cauză antologați de
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
de români năpăstuiți (profesori, pensionari, angajați în domeniul public etc., cărora guvernanții le-au tăiat „fără milă” diverse drepturi bănești) și imediat trag concluzia că în România este de netrăit, s-a instalat iadul. Dar, în secvență următoare, uitând parcă aserțiunea dinainte, ne sunt prezentate imagini din stațiunile de pe litoral sau de la munte, unde românii care „stau să moară” dau navală, o țin tot într-un chef și-o veselie și declara veseli-tembeli ce sume astronomice cheltuiesc ei într-o zi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5324_a_6649]
-
posibilitatea unui dialog cu epoca prin propriile ei reviste și publicații și alcătuirea de grupări după afinități spirituale. Astfel de generații sînt obligate să ia forma vasului pe care li-l oferă istoria”. După cum se vădește de acord cu o aserțiune a Ilenei Vrancea, potrivit căreia „delimitările și opțiunile ideologice (citește: imixtiunile administrative în cultură) sparg unitatea grupurilor legate (virtual, n. ns.) prin afinități de generație, determinînd afinități și regrupări în funcție de aceste opțiuni”, și contrasemnînd cu suficient curaj punctul de vedere
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
Exponenții "noii generații" "preferă tencuielii raționaliste flacăra lirică. Formularea spontană și neînflorată ia locul potrivelii de cuvinte". Ei vor să ia cunoștință de viață "nu prin mediere livrescă, ci, conform principiului năist, la sursă". Ar fi de observat, în marginea aserțiunilor d-lui Dan Ciachir, că, în fond, "autonomia esteticului" a lui E. Lovinescu și a emulilor săi apare mai curînd dublată decît negată de plano, printr-o autonomie a funcției speculative, frecvent interferentă cu arta literară. Profesorul și gazetarul Nae
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15244_a_16569]
-
fac astfel de remarci - cineva i-a spus ambasadorului francez că nu știu care oficial român ar fi cerut ceva - suntem într-un registru ipotetic și cred că genul acesta de afirmații trebuie susținut prin eventuale probe. Altfel, rămânem în domeniul unor aserțiuni care, desigur, se pot dovedi false", a spus Baconschi, citat de . El a precizat că remarca referitoare la ambasadorul francez este valabilă și pentru cel american. În momentul în care se formulează o acuzație, ea trebuie demonstrată prin probe", a
Baconschi, despre reclamaţiile ambasadorilor privind cererile de mită: Să vină cu probe! () [Corola-journal/Journalistic/25770_a_27095]
-
este cea mai sinceră, mai înțeleaptă și mai obiectivă afirmație pe care o putem formula în legătură cu variația cotei de receptare pe care a înregistrat-o, în timp, imaginea prozatorului Petru Cimpoeșu. Mă feresc de o nesfârșită explicație teoretică a acestei aserțiuni, explicație plictisitoare și pentru cititori, și - cu atât mai mult - pentru mine. Chiar și așa, eu vorba nu mi-o iau înapoi. Ce e de înțeles, se va înțelege din discuția lejeră din jurul proaspetei grupări de texte coapte binișor din
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
comunism, care au modificat structura economiei naționale, ci și datorită procesului de mondializare. De fapt, publicistica lui Nae Ionescu, spre deosebire de cea eminesciană - cu care e adesea, abuziv, asemănată de zelatori -, nu rezistă ca proză de idei, ceea ce face ca și aserțiunile ei să fie și să rămână relegate în trecut. De pildă, în cele trei articole despre sistemul de alianțe al României (pp. 103-114 ale ediției de față), filosoful predică renunțarea la tradiționala orientare către Occident a politicii noastre și configurarea
Încă o ediție tendențioasă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5417_a_6742]
-
și mai larg pronunțată în SUA și care ma izbise, urmărindu-mă multă vreme, ajungînd să o rostesc și eu cîteodată în gînd, mai ales din pricina adevărului ei atît de surprinzător că și a frumuseții ei literare, avînd ceva din aserțiunea unui erou shakespearean. Frază, apărută pe vremea războiului din Vietnam și circulînd mult în epoca, îndeosebi în mediile intelectuale, refractare războiului, sună astfel: We have met the enemy and it is uș. Am întîlnit inamicul și el eram noi. Că
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
pentru orice vorbitor de română. Corectări, critici, ironii, parodii par să rămână fără efect: cu o viteză comparabilă cu aceea cu care a fost preluată construcția ca și, inovația sintactică pătrunde în uzul curent, în primul rând pentru a restrânge aserțiunea la un nominal - are decât o problemă -, dar și (mai rar) în fața unei propoziții: decât am băut o bere. Decât restrictiv, folosit în afara construcției negative, a fost înregistrat de mai multă vreme ca particularitate regională, ca muntenism. E totuși greu
Decât o negație by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5653_a_6978]
-
acest context, modernitatea nu desemnează un moment tranzitoriu, ci o epocă determinată. Totodată, aici modernitatea nu este abstractă, căci, bunăoară, muzica modernă are anumite însușiri determinate, de exemplu, opțiunea pentru disonanță și - cu puține excepții (Stravinski, Prokofiev) - renunțarea la tonalitate. Aserțiunea lui Adorno: „modernitatea nu este o categorie cronologică, ci calitativă” se confirmă aici. Baudelaire folosea și el, întrucâtva, două concepte ale modernității. Alături de modernitatea definită ca „tranzitoriul”, el numea modernă propria sa epocă, căreia îi aducea elogiul său: „Eroismul vieții
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]