8,316 matches
-
oră, timp în care Săndica nu mai avea răbdare să afle care este situația mamei și cât de grav este afectată de această comoție cerebrală. La serviciu de Urgență când a intrat, o întreagă echipă condusă de medicul de gardă, asistente și infirmiere, se învârteau pe lângă mama ei. Văzându-și mama pe patul de spital, parcă era și mai mică decât în realitate. O mână de om aflat într-o stare inertă. Medicul de gardă se chinuia să o stabilizeze, însă
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
te aștepți pe viitor. - Desigur domnule doctor. Vă mulțumesc din suflet. Doctorul de gardă de la Urgență, era un bărbat bine legat la vreo treizeci - treizeci și cinci ani, brunet și cu un început de încărunțire timpurie pe la tâmple însă arăta destul de șarmant. Asistentele se învârteau în jurul său că albinele în jurul reginei. El a rămas plăcut impresionat de frumusețea Săndicăi și de aceea i-a propus să mai poarte o discuție în cabinetul său la terminarea orelor de program, pe teme "medicale" și despre
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
ale județului sau prin capitală. Se întâlneau întâmplător sau datorită conjuncturilor, mai ales la necazuri cum era și acesta. Nu se putea baza pe rude, ci doar pe ea singură și pe puterea ei de a face față situației. O asistentă o atinse ușor pe umăr, în timp ce plângea. Stătea pe capătul patului în care îi era mama și o privea în tăcere, cu ochii scăldați de lacrimi. - Vă așteaptă domnul doctor Radu în cabinetul său. A treia ușă pe dreapta, pe
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
am revenit era trecut de ora zece și mă aflam întins pe un pat alb legat la niște aparate care piuiau din când în când. Lângă mine, fratele meu, terminat de durere, prietenul meu Sergiu, doi veri, o mătușă, o asistentă și un medic, care verificau rezultatele unei radiografii și, cu mâna dreaptă în mâna ei, prietena mea, de doar o lună, Ela. Am întors privirea obosită spre fratele meu și i-am zis cu o voce scăzută: - Ia-mă acasă
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
văzut pământul cu gropile lui și la una se lucra așa de repede. Într-o altă secvență a visului am văzut catalogul școlii noastre, îl strigam eu și ea răspundea...absent! Și i-am spus visul Costinei-Agnes, de față cu asistenta: „Mâine vei merge pe drumul Crucii, iar Duminică vei primi Lumina Înviereii”. Și așa a fost. Era Vinerea răstignirii Domnului Iisus, când Costina a făcut a doua operație. Înainte m-a întrebat: „Doru, ne mai vedem !?”. I-am zis: „Ne
AGNES-COSTINA SAU PECETEA IUBIRII ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365826_a_367155]
-
mi-a mai zis:”Doru, ne mai vedem?”. Fusese pusă la un aparat pentru măsurarea și aducerea parametrilor într-o marjă de supraviețuire, apoi am văzut-o pe Agnes veselă și frumoasă într-o lumină nefirească. Seara i-am spus asistentei că Agnes-Costina va muri, mi se arătase starea cea mai înaltă a ei învăluită într-o tăcere stranie, avea ochiul stâng ușor deschis ca să mă poată vedea, cu o lacrimă în el iar sufletul i l-am simțit ca pe
AGNES-COSTINA SAU PECETEA IUBIRII ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365826_a_367155]
-
ochii. Azi am găsit-o pe Iulia la „alienați”, cum a spus chiar ea, într-un pat rabatabil, ca de spital, înconjurată de icoane, superbe, ce parcă vorbeau din perete. Era la fel de slabă, aproape o umbră, și părea adormită. O asistentă spunea că nu doarme, ci vegetează. Nici nu avea ochii deschiși când vorbea cu noi, așa că la un moment dat mama o întreabă: „Dar tu știi cu cine vorbești?” Iulia credea, în mod incorect, că vorbea cu fata ei, când
ALIENARE ŞI DRAGOSTE de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365933_a_367262]
-
zootehnică erau din ce în ce mai dese, soția crezând că marea lor dragoste, ce dăinuia din timpul studenției, îi poartă pașii așa de frecvent prin curtea fermei. Nici nu-i trecea prin cap că motivul ar fi interesul lui subit pentru tânăra sa asistentă. Viorel s-a îndrăgostit nebunește de Săndica, iar dragostea aceasta subită a devenit chiar o obsesie. Cum trebuia să plece la oraș să contracteze cantitatea de îngrășământ necesară pregătirii solului pentru însămânțările de toamnă, i-a propus inginerului-șef să
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
dar, că te doare în pistil, ți-ar trebui o-nțepătură c-un ac mai gros și mai... viril! strirpea noastră hoțomană te taie, scumpă țară, în felii, stirpea noastră hoțomană, ca bomboană să devii pe coliva de pomană! unei asistente mi-ai spus că ești doar asistentă; asiști pe doctori când iau spagă și taci chitic, dar ești atentă, când plicu-n buzunar îl bagă. unui român americanizat mândru-n țară, băietan, rupeai inimi la femei... nu știu, azi, în Michigan
HEPIGRAME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365032_a_366361]
-
ar trebui o-nțepătură c-un ac mai gros și mai... viril! strirpea noastră hoțomană te taie, scumpă țară, în felii, stirpea noastră hoțomană, ca bomboană să devii pe coliva de pomană! unei asistente mi-ai spus că ești doar asistentă; asiști pe doctori când iau spagă și taci chitic, dar ești atentă, când plicu-n buzunar îl bagă. unui român americanizat mândru-n țară, băietan, rupeai inimi la femei... nu știu, azi, în Michigan, ce le faci tu la... yanchey!? recunoaștere
HEPIGRAME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365032_a_366361]
-
depuși la C.E.C. , drepturi de autor, expediați de avocatul Romeo Drăghici, prietenul său. Patul de suferință nu i-l veghează Maruca Constantinescu, soția sa, cu care îi era valabilă căsătoria doar în Elveția, din motive de procedură neîndeplinită, ci o asistentă socială. Marea sa iubire îl lăsase singur în ghearele suferinței. A bolii. Proprietățile din țară îi fuseseră confiscate, direct sau cu oarecare... perdea. Apartamentul din Rue Clichy din Paris, ca și vila de la Bellevue, lângă Paris, fuseseră vândute în ultimii
GEORGE ENESCU, CINCIZECIŞIOPT DE ANI DE LA MOARTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 993 din 19 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365071_a_366400]
-
a deschis ochii, nu a clipit. Când medicii au scos-o de pe mașina respiratorie, părinții ei, Marcie și Barton Lee, au stat cu respirația tăiată. S-au rugat cu toții și apoi Nira a respirat pentru prima dată singură. "Medicii și asistentele au spus atunci că este o luptătoare și iată că a ajuns să devină soldat în armată" - confirmă Marcie Lee, mama Nirei. Tatăl, Barton Lee, este rabin la „ASU Hillel Jewish Student Center" din anul 1972. Având în vedere că
DIN ARIZONA ÎN ARMATA ISRAELIANĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365147_a_366476]
-
timp de atunci. Numai el știa cât de chinuitor era gândul că îl înșeală și că nici măcar nu era în stare să perceapă cel mai mic semn. Acum îi venea să urle de furie și de bucurie în același timp. Asistenta medicală îl cunoștea bine, dar n-ar fi bănuit niciodată că s-ar putea să-l vadă în această stare. Mașinal a deschis ușa cabinetului Brătescu, părândui-se parcă normal nici să fie salutată, nici să-l anunțe. Surprins, la rândul
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
timp de atunci. Numai el știa cât de chinuitor era gândul că îl înșeală și că nici măcar nu era în stare să perceapă cel mai mic semn. Acum îi venea să urle de furie și de bucurie în același timp. Asistenta medicală îl cunoștea bine, dar n-ar fi bănuit niciodată că s-ar putea să-l vadă în această stare. Mașinal a deschis ușa cabinetului Brătescu, părândui-se parcă normal nici să fie salutată, nici să-l anunțe. Surprins, la rândul
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
la bancă și mai nou, cealaltă datorie. A dorit s-o protejeze. El făcuse de la bun început împrumutul la bancă pentru casă și-i spusese: Delia, este domeniul meu, am grijă de toate problemele noastre financiare. — Ana, îi spuse el asistentei medicale. Încerc să ațipesc nițel, păpușa nu m-a lăsat să dorm noaptea trecută. Ana dădu din cap, că a înțeles, dar îi spuse: — Doctore, ai auzit vestea formidabilă? — Ce veste, dragă? Informează-mă, de când sunt soț și tătic nu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366359_a_367688]
-
frumoase, dar îi dădeau o anumită notă de vulgaritate, de altfel, se îmbrăcase provocator, tocmai pentru a le demonstra tuturor că nu hainele o defineau, ci ea, prin felul ei de a fi, spunea cine este. Cum a văzut-o, asistenta s-a grăbit, să o informeze, că este convocată de urgență în biroul patronului. -Bine ai venit Olga, te rog să iei loc , cu mâna i-a indicat o mică măsuță, așezată într-un colț retras al biroului, în jurul ei
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
care se atesta numirea ei în funcție de director-general, iar cea de-a doua era o coală de hârtie pe care scria doar atât : ”Ești împuternicită să aduci societatea pe profit, pentru asta vei lua toate măsurile”. Ajunsă la birou a întrebat asistentele dacă a venit inginerul Zambilă. -Da, este în birou, te așteaptă. -Cine i-a permis să intre ? -Am crezut...Mariana începuse să se bâlbâie -Altădată să nu mai crezi nimic, clar? Nimeni nu are voie, să mă aștepte în birou
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
a deveni competitivă. Sprâncenele femeii se încruntaseră, gurița mică cu buze cărnoase, șuierau cuvintele care loveau în Sonia ca un bici cu plumb în vârf. Te rog să scoți toate comenzile pe care le ai, oricât ar fi de vechi, asistentele să ia legătura cu beneficiarii, să vedem care mai sunt de actualitate și cât timp ne mai acordă. Revin peste două ore, atunci continuăm discuția pe situația concretă. Una din asistente a băgat capul pe ușă când a auzit soneria
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
pe care le ai, oricât ar fi de vechi, asistentele să ia legătura cu beneficiarii, să vedem care mai sunt de actualitate și cât timp ne mai acordă. Revin peste două ore, atunci continuăm discuția pe situația concretă. Una din asistente a băgat capul pe ușă când a auzit soneria. -M-ați căutat șefa? A întrebat asistenta, ignorând-o intenționat pe Olga. -Eu te-am căutat, de acum întâi mie mi te subordonezi, apoi Soniei, vocea Olgăi era caldă, te rog să
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
să vedem care mai sunt de actualitate și cât timp ne mai acordă. Revin peste două ore, atunci continuăm discuția pe situația concretă. Una din asistente a băgat capul pe ușă când a auzit soneria. -M-ați căutat șefa? A întrebat asistenta, ignorând-o intenționat pe Olga. -Eu te-am căutat, de acum întâi mie mi te subordonezi, apoi Soniei, vocea Olgăi era caldă, te rog să execuții ordinele pe care le vei primi cu maximă responsabilitate și urgență, veți lăsa deoparte
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
Acum, taci! Gata! Îi vorbi el cu blândețe, apropiindu-și două degete de buze, în semn că-i interzice să mai spună ceva! În scurt timp, în salonul de terapie intensivă au intrat, în mare grabă, medicul de gardă și asistenta. - Domnule profesor!? S-a întâmplat... ceva ? - Nu!... Adică..., da! Unde este Vlad? Pacienta..., Maria..., și-a revenit. Îl voi suna eu... Cei doi au început primele investigații de verificare ale pacientei, asistenta notând cu repeziciune și mare atenție fiecare informație
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
intrat, în mare grabă, medicul de gardă și asistenta. - Domnule profesor!? S-a întâmplat... ceva ? - Nu!... Adică..., da! Unde este Vlad? Pacienta..., Maria..., și-a revenit. Îl voi suna eu... Cei doi au început primele investigații de verificare ale pacientei, asistenta notând cu repeziciune și mare atenție fiecare informație indicată pe monitoare. Medicul se ocupa de partea de consultație. Reflexe la stimuli externi și alte proceduri medicale, comunicându-i asistentei datele pentru a le consemna în fișă. - Alo?... Vlad?... Dragoș la
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
eu... Cei doi au început primele investigații de verificare ale pacientei, asistenta notând cu repeziciune și mare atenție fiecare informație indicată pe monitoare. Medicul se ocupa de partea de consultație. Reflexe la stimuli externi și alte proceduri medicale, comunicându-i asistentei datele pentru a le consemna în fișă. - Alo?... Vlad?... Dragoș la telefon. Unde ești? Am vești excelente... Da, Maria s-a trezit. Ok! Te aștept. Vlad a ajuns destul de repede, semn că nu era foarte departe. A întins mâna la
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
Cunoașteți foarte bine faptul că avem nevoie de medici. Noi nu ne permitem să ne îmbolnăvim..., pacienții au nevoie de noi, vorbi el pe ton de glumă, făcând sugestiv cu ochiul și cercetând, în același timp, parametrii medicali notați de asistentă și de medicul rezident. După expresia feței, Dragoș a înțeles că prietenul său era mulțumit. Profesorul doctor Vlad Lăcătușu a mai făcut câteva verificări, personal, dând și alte indicații celor doi. Mulțumit de constatările făcute, a recomandat pacientei odihnă și
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
să poți constata și tu ori de câte ori vei auzi strigătul de disperare, care se repetă la nesfârșit, al Cascadelor, condamnate și ele la însingurare.” Intrăm și în culisele unei afaceri oneroase pe care, un om de afaceri, însoțit de tânăra lui asistentă, i-o propune tânărului Elizeu. Un amănunt interesant este simbioza dintre om și natură, (și aici se trădează silvicultorul) - pusă în evidență în mai multe ipostaze, când Elizeu (el însuși cu numele mitic) - privește munții din depărtare, cu înduioșare și
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366051_a_367380]