4,147 matches
-
nou echilibru în Oceanul Atlantic și încercând să împiedice orice altă putere europeană să-și extindă sfera de influență în emisfera vestică. În schimb Japonia urmărea obținerea hegemoniei în Asia de Răsărit, de unde și constantele confruntări cu Rusia și China, care aspirau la acest statut deopotrivă. Colonialismul nu este un proces nou al secolului al XIX-lea, el existând încă din secolul al XV-lea, din vremea marilor descoperiri geografice. Însă după Congresul de la Viena, capătă o anvergură mondială, achizițiile de noi
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
stat independent. Or, un stat s-ar putea simți în siguranță numai dacă ocupă un teritoriu bine delimitat geografic, în care bariere fizice solide îl separă de posibila agresiune a unui alt grup etnic. Ca urmare, statele-națiune sunt îndrituite să aspire la niște frontiere naturale. Așa apare, în esență, teoria după care Franța are dreptul natural la o frontieră situată pe malul stâng al Rinului, că grupul etnic român trebuie să domine o arie bazată pe reduta carpatică și limitată de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
capitalist. Sistemul mondial cuprinde, potrivit lui Wallerstein, trei zone: între centru și periferie se află o regiune intermediară - semiperiferia. În semiperiferie își au locul statele care cunosc o schimbare de statut (cele care decad din poziția de mare putere sau, dimpotrivă, aspiră la această recunoaștere) sau care nu pot deveni jucători globali din diverse motive. Regiunile sunt legate între ele în relațiile mondiale: spre deosebire de statele din periferie, care de cele mai multe ori sunt doar furnizoare de materii prime și importatoare de produse finite
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Așa cum afirma Senge (1990, apud. Guthrie,1996), este vorba despre o structură în care „oamenii își manifestă continuu capacitatea de a crea rezultatele pe care le doresc, unde sunt stimulate noi modalități de gândire, unde fiecare are libertatea de a aspira și unde fiecare învață cum să învețe alături de celălalt”. Învățarea organizațională poate fi considerată o sarcină la fel de importantă ca producerea și oferta de bunuri și servicii, contribuind la îmbunătățirea performanțelor și eficienței sistemului. Investiția în învățare - prin intermediul training-urilor, proiectelor
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
individuale sau de grup evaluate, fie față de un nivel ideal sau unul de bază. Nivelul ideal este reprezentat de optimul de cunoștințe, deprinderi și abilități de a reuși pe care o persoană trebuie să-l stăpânească sau la care să aspire într-un domeniu, în timp ce nivelul de bază reprezintă minimul de cunoștințe, deprinderi și abilități de a reuși necesare pentru a funcționa într-o manieră eficientă în aria respectivă, adeseori descris ca fiind nivelul de debut într-o profesie. c. Gama
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
în ceea ce privește integrarea persoanei într-o slujbă obișnuită. De altfel, literatura include în categoria „persoanelor calificate, cu anumite disabilități” acei indivizi „care, cu sau fără o acomodare rezonabilă, pot îndeplini funcțiile esențiale ale profesiei pe care o dețin sau la care aspiră” (Mashaw, 1994). Atât persoanele cu disabilități, cât și cele fără, intră pe piața muncii cu anumite cunoștințe, deprinderi sau competențe, ajungând de-a lungul timpului la diferite niveluri ale capitalului personal. Discriminările privind accesul la un loc de muncă pot
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
se singulariza: „A vorbi la pereți”; „A predica În deșert”. Dar singularizarea aceasta se plătește: „Cine nu vrea să asculte sfatul nimănui va Învăța pe seama lui”.) Conviețuirea socială ne pretinde o libertate asumată, adică o libertate cu răspundere: „Toți oamenii aspiră la libertate În chip necondiționat; nimeni nu vrea să știe că avem un drept doar la libertatea pentru care ne putem lua răspunderea” (L. Blaga). Tot omul e dator să ție o dată satul de vorbă. (Desigur, nu printr-o faptă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sens. În 1968 el a publicat cartea Personality and assessment, în care, pentru prima oară în istoria psihologiei personalității, aceste asumpții implicite aveau să fie „detronate”, fiind mai degrabă transformate în simple ipoteze care trebuiau însă confirmate, atâta timp cât personalitatea mai aspira la dobândirea statutului de știință. În urma prezentării unor dovezi extensive și robuste la acea dată, Mischel avea să propună renunțarea la tradiția instituită de cantonare și derulare a demersurilor de cercetare a consistenței strict în perimetrul granițelor individuale și o
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de prestigiu, de manifestare (stimulente în egală măsură individuale și de grup) și umilință, care este un beneficiu ideal opus (Barnard, 2003, pp. 171-172). Se înțelege că aderenții trebuie să îndeplinească unele criterii în acord cu doctrinele organizației la care aspiră, nefiind acceptați, de exemplu, nici „cei nemântuiți, nici creștinii carnali care umblă prin lume, indiferent cât de talentați... sunt” (Jackson, 1999, p. 104). 7. Marketingul religios Orice mișcare religioasă este atentă la creșterea sau scăderea ratei de simpatizanți și aderenți
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
schimbării și inovației. Motivații: să facă lucrurile cu seriozitate și după reguli; Scop: exactitate, predictibilitate, nevoia de a înțelege; Îi judecă pe ceilalți pentru: funcționarea lor mentală; Îi influențează pe ceilalți prin: argumente logice, date factuale; Valoarea pentru organizație: conștiincioși, aspiră către calitate, fără „dispoziții sufletești”, caută soluții logice, evaluează; Tendința de a abuza de: analize și teste, metode vechi; Sub presiune, devine: îngrijorat, perfecționist, prea prudent; Se teme de: ridicol, schimbări bruște, dezorganizare; Ar fi mai eficace cu un plus
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
pipete cu gradații intermediare, care pot măsura și volume mai mici decât cel înscris și sunt gradate în mililitri și în fracțiuni de mililitru. Pentru a măsura cu pipeta un anumit volum, se introduce vârful pipetei în lichid și se aspiră până când lichidul depășește gradația. Se astupă repede, cu degetul arătător umezit în prealabil, se șterge vârful pipetei cu hârtie de filtru și apoi se lasă să se scurgă lichidul până când marginea inferioară a meniscului este tangentă la semn. Se aduce
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
1971-1982). În 1990 devine președinte-fondator al Mișcării Ecologiste din România, membru în Consiliul Provizoriu al Unității Naționale, iar mai târziu, deputat. Editează, din 1990, în calitate de director, săptămânalele „Eco” și „Eco magazin”, iar mai târziu, lunarul „Ecosofia”. Preocupat de problemele ecologismului, aspiră să fundamenteze o disciplină nouă, desemnată ca „ecosofie”. Desfășoară activitate didactică în cadrul Universității Ecologice din București, ca titular al Catedrei de ecosofie. A debutat în presă în 1945, iar prima carte, placheta Lespezi pe un veac apus, i-a apărut
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
limită, ar fi cel puțin atâtea coduri câte comunități. Din punct de vedere administrativ, multitudinea de regulamente locale privind proprietatea ar fi un coșmar, Însă nu pentru cei ale căror practici sunt reflectate În documente, ci pentru reprezentanții statului care aspiră la un cod administrativ național uniform și omogen. Ca și unitățile de măsură „exotice”, practica locală În materie de proprietate funciară este perfect lizibilă celor care au de-a face zi de zi cu ea. Deseori, anumite detalii ale ei
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
este descifrabil decât de către cei care au suficientă pregătire și cunosc legile. Relativa sa simplitate dispare În ochii celor care nu pot sparge codul, tot așa cum și cutuma este obscură pentru cei din afara comunității. Obiectivul fiscal sau administrativ spre care aspiră toate statele moderne este acela de a măsura, codifica și simplifica proprietatea funciară cam În același fel În care silvicultura științifică a remodelat pădurea. Acomodarea la varietatea luxuriantă de cutume În materie de proprietate funciară era de neconceput. Soluția istorică
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
era doar una din tehnicile din panoplia În plină expansiune a statului utilitarist modern. și, dacă statul premodern se mulțumise să știe doar atât cât să mențină ordinea, să perceapă impozitele și să strângă armata, cel modern a Început să aspire tot mai mult la „preluarea răspunderii” asupra resurselor naturale și umane ale națiunii spre a le face mai productive. Aceste obiective pozitive ale statului necesitau o mai bună cunoaștere a societății, iar, pentru aceasta, cel mai logic punct de pornire
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și comunicare interconectate”. Așa cum adeptul silviculturii științifice visa la o pădure perfect inteligibilă, cu arbori uniformi, de aceeași tip și vârstă, aliniați În șiruri drepte pe un teren dreptunghiular curățat de tot subarboretul și fără braconieri, meticulosul funcționar al statului aspira la o populație perfect lizibilă: locuitori cu nume unice Înregistrate și adrese ușor de găsit În așezări de tip grilă, care să aibă câte o singură ocupație ușor identificabilă și ale căror tranzacții să fie toate Înscrise În acte conform
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cartografia zona de activitate conform acestei logici și va folosi puterea pe care o are pentru a se asigura că logica hărții sale este cea care se va impune. Statul nu are monopolul asupra simplificărilor utilitariste. Totuși, el cel puțin aspiră la dreptul exclusiv de folosire legitimă a forței și, cu siguranță, acesta este motivul pentru care, Începând cu secolul al XVII-lea și până acum, hărțile care au determinat cele mai mari transformări au fost cele inventate și aplicate de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
puțin controlabilă și mai refractară, pentru că se umple un gol ce altfel ar da naștere la disperare. Elitele care pun la punct aceste proiecte se reprezintă implicit ca modele de Învățare și viziune progresistă la care compatrioții lor să poată aspira. Având În vedere avantajele ideologice ale modernismului extrem, nu este deloc surprinzător că el a fost Îmbrățișat de atât de multe elite postcoloniale. Totuși, dintr-un punct de vedere foarte important, descrierea a posteriori făcută Îndrăznelii modernismului extrem este puternic
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
istoriei și materialismul dialectic Îi permit să stabilească „scopurile de război” adecvate ale luptei de clasă. Autoritatea sa se bazează pe inteligența științifică. Lenin cita „frazele importante și profund adevărate ale lui Karl Kautsky”, care spunea că proletariatul nu poate aspira la „conștiința socialistă modernă” de unul singur, deoarece Îi lipsește „cunoașterea științifică temeinică” necesară: „Vectorul științei nu e proletariatul, ci intelighenția burgheză”. Iată esența pledoariei pe care o face Lenin Împotriva spontaneității. Există doar două ideologii: cea burgheză și cea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
demonstrațiile publice de acest tip compatibile cu ideologia lor organizațională. Lenin era mult prea realist pentru a-și imagina că social-democrații vor fi vreodată la fel de coerenți și disciplinați, Însă e limpede că acesta era modelul de coordonare centralizată la care aspira, și deci etalonul la care Își raporta realizările. În ciuda diferenței substanțiale de pregătire și de obiective, Lenin și Le Corbusier aveau În comun câteva caracteristici de bază, specifice modernismului extrem. Chiar dacă pretențiile lor științifice nouă ni se pare neverosimile, ei
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
planificate au funcționat rareori așa cum se anticipase - observații valabile și pentru Malaezia, și pentru alte zone. Ca și În cazul pădurii științifice și al orașelor cu structură de tip grilă, obiectivele de dezvoltare au scăpat de sub controlul amănunțit la care aspirau creatorii lor. Însă nu trebuie să trecem niciodată cu vederea faptul că efectul acestor planuri, oricât de marcat de practica locală, se măsoară și În funcție de ce Înlocuiesc ele, și de măsura În care se ridică la Înălțimea promisiunilor făcute. Concentrarea
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ochiul unic centrul lumii vizibile. Totul converge către ochi, ca spre punctul de fugă de la infinit. Lumea vizibilă se ordonează pentru privitor, așa cum universul a fost cândva gândit să fie ordonat pentru Dumnezeu”. Imaginea coordonării și autorității la care se aspira aici ne trimite cu gândul la exercițiile de masă - mii de corpuri mișcându-se perfect la unison, conform unui scenariu atent repetat. Când se obține o asemenea sincronizare, spectacolul poate avea diverse efecte. Demonstrația de coordonare În masă, speră creatorii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
fără de care orașul oficial ar Înceta să funcționeze. Orașul aflat În afara legii este În același raport cu cel oficial ca și practicile reale ale taximetriștilor parizieni cu Codul rutier. Într-o notă mai speculativă, Îmi imaginez că, cu cât se aspiră și se insistă mai mult asupra unei micro-ordini decretate oficial, cu atât va crește amploarea practicilor neconforme necesare susținerii acelei ficțiuni. Cele mai rigid planificate economii tind să fie Însoțite de o economie „subterană, «griș, informală” importantă, care găsește mii
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
trimiși la muncă forțată pe mult-temutele plantații de sisal. Pentru o analiză extrem de detaliată și de cuprinzătoare, vezi Allen Isaacman, Cotton Is the Mother of Poverty: Peasants, Work, and Rural Struggle in Colonial Mozambique, 1938-1961, N.H., Heinemann, Portsmouth, 1996. Autoritățile aspirau să controleze nu doar producția, ci și consumul. De exemplu, la mijlocul anului 1974, În regiunea Dodoma, a fost interzisă vânzarea privată cu amănuntul de produse alimentare de bază, În favoarea monopolului format de cooperativele de consum ale statului și magazinele ujamaa
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
în teatru, bazat pe principiul ambiguității, al lipsei de unitate și consistență a personajului, a timpului și a spațiului dramatic. La lectură, piesa pare totuși destul de firavă ca structură dramatică, lipsindu-i autentica forță beckettiană a absurdului, spre care doar aspiră. Trei cărți ale lui I. ar putea foarte bine să aparțină oricăreia dintre literaturile central ori est-europene: Povestiri din Medio Monte (2000), Casa din Piața Gorky (2001) și Vacek (2002). Ele sunt legate de destinul orășelului Medio Monte, situat în
ILEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287511_a_288840]