6,930 matches
-
de povești cu prinți și zmei (p.87); Pe poteca îngustă dintre dealuri: / Miroseai a coasă,/ Miroseam a fân...(p.70); În vatră, cărbunii de mult s-au răcit,/ Mai stăruie-n aer scântei colorate,/ Din margini de lume, un aspru vânt bate...(p.81); Ninge peste oraș,/ Ninge antarctic,/ Iar în suflet se face frig...(p.115). Un evident ton elegiac revede decrepit iubirea de demult, rememorându-i senzualul: Gând de magică iubire viscolește-n iarna mea (p.138); Din
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
paltonaș în carouri și căciulița albă. Se plimba, cu bunicul de mână până la capătul satului. Acolo, realitatea devenea nesigură, zidurile caselor se prăbușeau în ele însele și totul era învăluit într-o ceata albă, de diamant. Palma lui mare și aspră mă ținea stins. - Dode, cine stă acolo? Și copilul arăta cu degetul către o casă cu etaj, una din puținele case cu etaj din sat. Ochii lui se dilatau a zâmbet, zâmbet cald și bun. - Dode, hai mai repede acasă
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
pe o puncție pleurală chinuitoare, din care a ieșit un strop de întuneric. Ochii bătrânului cerșesc mila. Îi iau tensiunea: 180/90 mmHg. Îi ascult plămânul, îi iau pulsul. - Vreo infecție respiratorie recentă? Îi întreb încet. Apoi, imediat, cu glas aspru: - Doua fiole, am spus! Nitroglicerină pe injectomat! Cearșaful alb, ca hârtia se strânge spasmodic între degetele albe și îmbătrânite. Ecranul monitorului se desparte în cărări fosforescente. - Ați avut și durere în piept? Bătrânul dă din cap, afirmativ. Se luptă pentru
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
cinci frați, el fiind cel mai mare. Mergea la scoală urcat pe locomotivă și sărea la o curbă, unde trenul își încetinea viteza. Erau păduri nesfârșite și doar un sat cu case albe. Și o fântână cu ciutură. O mamă aspră, care a învățat odată cu ei, cei cinci copii să citească. O mamă care a vândut porumbul și grâul ca să-l dea la școală. O copilărie desculță vara. Un bunic care mă privea cu atâta dragoste. Moș Martin învață alfabetul. A
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
ea învățase și tatăl meu cântecul și îl cânta numai atunci când era supărat. În acele clipe, trebuia să eviți să fii, cumva, motivul descătușării furiei sale, stârnite din cauza cine știe cărei pricini. Tata era un om înalt, cu fața roșcovană și părul aspru tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa. Înainte de a fi obligat să intre în G.A.C., atunci când s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns la lotul nostru
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360882_a_362211]
-
Luca Cipolla Publicat în: Ediția nr. 935 din 23 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Sunt urzica dintr-o recolta unde o durere lânceda nu mă cuprinde; sunt nisip pe dalele pe care un car îl brăzdează în trecerea să; piele aspră la întoarcere unde soarele este fiere și pedepsește membrele mele; dar mă gândesc la acea piatră smulgându-se contrastului din cauza vântului, pentru marele astru. Sono ortica tra le messi ove un peso languido non mi cinge; sono sabbia sul selciato
SUNT URZICA DINTR-O RECOLTĂ de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364180_a_365509]
-
scoarțe, cum azi doar la muzee țărănești se-arată. La masă, de când mă știu, eram doar șase. Pe cel din fața mea îl luase Dumnezeu. Cu siguranță îi lipsea un înger și fără el, probabil, se descurca mai greu. Pe geruri aspre și zăpezi ca-n basme ne lăfăiam ca-n stup; era multă căldură ... Dormeam toți într-un pat; - eram micuți - însăilat de tata, din scânduri, pe măsură. Vara-n amurg - în tindă la povești, că mama Floarea ne povestea cu
POEZII DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364208_a_365537]
-
sale este delicat, este grațios, și este minunat, adică toate lucrurile sale, fie că e vorba de un munte, fie că e vorba de o ramură de copac, de o floare, sau mâna unui bărbat oricât ar fi ea de aspră și grea! Ucenicul se opri o clipă părând că vrea să-și aducă aminte ceva apoi spuse: -Iar dacă tot ce a făcut El,... chiar dacă te lovește... e de fapt o binecuvântare! continuă el. Baraba păru să priceapă totuși că
ANCHETA 12 (FRAGMENT DIN ROMAN) COMOARA de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364105_a_365434]
-
Simplu că un abandon, ademenitor că o chemare, muză cântecelor de vecernie, nobilă certitudine, elementară vremelnicie, spic de grâu în mai, trandafir purpuriu, floare de lotus, rezonanță armonioasă a celestului par de cal blond-carmaz... Cerul se stinge, pământul zace în aspră savoare a sfârșitului de zi și tu, legănata de vraja, visezi, amica mea. Semplice come un abbandono, allettante come un richiamo, musa di cânți vespertini, nobile certezza, elementare transitorietà, spiga di grano a maggio, roșa purpurea,fiore di loto, risonanza
APUS de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364279_a_365608]
-
deschis cu António de Sousa Lara, pe atunci secretar de stat la Ministerul Culturii, și care considera cartea lui Saramago o „blasfemie”, o insultă de neiertat la adresa unui popor în majoritate catolic. Această lectură mi-a dezvăluit a doua fațetă aspră a omului, în acea seară de pomină: radicalismul său antireligios, manifestat printr-o înțelegere exclusiv „realistă” a Noului Testament. Aș împrumuta cuvintele unui scriitor și prieten, Baptista-Bastos, pentru a închide portretul, în pace cu mine însumi, după un răstimp de
VIAŢA ŞI OPINIILE LUI JOSÉ SARAMAGO de DAN CARAGEA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364263_a_365592]
-
modestie ieșite din comun, care mi-au inspirat foarte multă încredere, confort sufletesc și dragoste față de valorile perene ale spiritualității și culturii noastre autentice!... Totodată, sfinția sa a fost unul dintre cei mai luminoși și mai învățați călugări ai noștri, duhovnic aspru cu păcatul dar mereu blînd cu păcătosul, plin de harul păcii și al bucuriei. Chiar dacă avea și unele păreri pe care nu i le puteam împărtăși, l-am apreciat mereu pentru felul în care știa să-și argumenteze opiniile și
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie [Corola-blog/BlogPost/363067_a_364396]
-
înc'aievea îmi răsună, Răspunsul ce mi-ai dat, duducă: - Tu, chiar mă vrei? *** Dacă mă vrei ... Dacă mă vrei, cum pământeanul marea o caută, să-l preschimbe în năier, Mă cheamă și la toată tulburarea, Eu voi veghea ca aspru temnicer. Dacă mă vrei, cum însetatul cată izvorul printre dune risipite, Pârâu mă fac, să ostoiesc pe dată dorințele de arșiți toropite. Dacă mă vrei, cum orbul vrea lumină deși n-o are, dintr-un moft lumesc, Îți vei schimba
VĂ ERA DOR DE DRAGOSTE? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368321_a_369650]
-
scăldat uneori de valuri, sărutat de mine, pe nesaturate, mângâiat de vânt, străbătut de lacrimi și mai apoi, de zâmbetul, ce mă-nfioară, mă-ntreb, când l-am văzut ultima oară ? Mi-e teamă, să-l ating, cu mâinile-mi prea aspre, mai bine îți cuprind, sufletul în brațe și-l învelesc în sentimente, ce vin, pentru tine. Mă-ntreb apoi, când ne-am iubit ultima oară ? Timpul trecut peste noi, ne-a schimbat, lăsându-și amprente, ce le retușam, cu încercări
CÂND NE-AM IUBIT ULTIMA OARĂ ? de COSTI POP în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368419_a_369748]
-
arta poetului, de a schița în câteva versuri, o lume, o viață, un destin care merită să fie știut de toți oamenii. Prototipul țăranului, muncind pământul și făcând pâinea, este surprins admirabil și emoționant în poezia „Eroii pâinii”: „Din brazda aspră și trudită, / Din bob rotund, din frământare, / Din mâna mamei, obosită, / Iese franzela, cu sudoare. // Hambarele au obosit / Sub greul lanului cu rod; / Încet, încet au putrezit / Și scândurile lor de pod. Cuptorul cere îngrijire / Spre-a coace fața lui
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
furtuni, creste, prăpăstii, au căpătat formă și au putut să-și strige grandoarea și speranța. Și iată ce ne mărturisește poeta Irina Lucia Mihalca: „Cuvintele au început să zboare/ spre cer și înspre soare.” După ce au înțeles „jocul”, în lumina aspră a amiezii, după ca au cunoscut zborul, mirajul și prăbușirea... „treptat cuvintele s-au stins/ prin gări, în spitale,/ pe fronturi, în războaie./ dar, dar... au mai rămas amintiri/ și umbrele lor/ în inimi/ în cânturi,/ în povești, în balade
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
Părinții Andrei Scrima, Gheorghe Calciu-Dumitreasa și Mina Dobzeu și pentru capra neagră, floarea de colț și cocoșul de munte, pentru mitropoliții Andrei Șaguna, Antim Ivireanu, Dosoftei și Varlaam, episcopul Ioan Inocențiu Micu Klein, diaconul Coresi și Vasile Goldiș, pentru gerul aspru al Harghitei și pentru cuptorul de lut ars al țăranului, pentru Stela și Arșinel, Jean și Dem, pentru Dacia lui Burebista și Dacia Pitești, pentru Peleș, Bran și Castelul Huniazilor, pentru surâsul surorii mele și râsetele prietenilor mei din copilărie
RUGĂCIUNE DE MULŢUMIRE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368464_a_369793]
-
de specii florale: nuferi, stânjenei, bujori, lalele, trandafiri, gladiole, crăițe, salvie, moțul curcanului, begonii, fucsia, noroc, levănțică, busuioc, anemone, într-o diversitate de culori: alb, mov, lila, roz, portocaliu, roșu, galben, crem și de mirosuri fine, mai dulci sau mai aspre, cu iz local sau exotic. Vilele modeste comparativ cu măreția naturii sunt plasate în diferite locuri ale dealurilor terasate, printre copaci și grădini, majoritatea însă în partea dreaptă a aleii principale, unde se spune că se află partea materială a
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
un partid, punându-te să furi de la stat ca să cotizezi la el. Regret și mă opresc aici pentru a nu mai comenta mizeriile ultrarecente din interiorul PSD, de care Victor Ponta nu a știut să se delimiteze nici după lecția aspră primită din partea electoratului care, tocmai pentru acele alifii prin care încearcă să acopere lipsa de transparență, l-a sancționat. Fiindcă, iată, eu încă n-am terminat de comentat termenul de „derogare” care se referă cu multe semne de întrebare la
PE CAII NĂRĂVIŢI DE ALŢII de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367803_a_369132]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > TORICA LU" IONICĂ Autor: Ion I. Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1553 din 02 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului IN MEMORIAM TORICA LU’ IONICĂ (n. 1 apr. 1920 - d. 4 sept. 2005) În cămașa de cânepă aspră, că n-a fost bătută bine de meliță, că timpu-i mușcase din limbă, stam ziua întreagă la cap de uliță și priveam cum lumea se plimbă. Căutam prin colbul din drum urmele-ți pierdute cu noaptea în cap și nu
TORICA LU IONICĂ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367970_a_369299]
-
carte care s-a coagulat prin aceasta rubrică- Secolul acesta din care, iată, o duzină de ani s-au scurs în tot mai adâncă decădere și criză, ni se arătă atât de tehnic și atât de bântuit „pragmatisme” pe cât de aspre pe atât de cinice și de imorale, încât nu lasă loc pentru nimic sentimental și nici nu pune preț pe ceva cu adevărat rațional. Vrea cifre și existență numerică în loc de inspirație; vrea funcționari ai democratismului birocratic în loc de lideri convingători, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
o carte care s-a coagulat prin aceasta rubrică-Secolul acesta din care, iată, o duzină de ani s-au scurs în tot mai adâncă decădere și criză, ni se arătă atât de tehnic și atât de bântuit „pragmatisme” pe cât de aspre pe atât de cinice și de imorale, încât nu lasă loc pentru nimic sentimental și nici nu pune preț pe ceva cu adevărat rațional. Vrea cifre și existență numerică în loc de inspirație; vrea funcționari ai democratismului birocratic în loc de lideri convingători, cu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
Profesorul scrie pe tablă subiectul, Eu?... Ronțăi semințe în spatele său. Cândva am ucis o emblemă în mine, Cândva am făcut dintr-un zece un mit... În bănci, eram toți, și la rău și la bine, Construind risipirea unui timp fericit. Aspri, tineri, frumoși și mai limpezi ca cerul, În ziua a șaptea umblam nicăieri, În toamnă prăjeam pe la colțuri castane, Iar luni?... Ne gândeam doar la ziua de ieri. Ce aspru e timpul... O clipă-l cuprinde!... La o cană cu
LICEALĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368059_a_369388]
-
ea învățase și tatăl meu cântecul și îl cânta numai atunci când era supărat. În acele clipe, trebuia să eviți să fii, cumva, motivul descătușării furiei sale, stârnite din cauza cine știe cărei pricini. Tata era un om înalt, cu fața roșcovană și părul aspru tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa. Înainte de a fi obligat să intre în G.A.C., atunci când s-a făcut colectivizarea Dobrogei cu forța, a stat ascuns la lotul nostru
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
piatra de hotar a erminiei Sfintelor Scripturi, din momemnt ce a interpretat și a comentat toată Sfânta Scriptură, slujind Biserica în scrieri și cuvinte, în atitudini și fapte, în lucrări și exemple ascetice, scriindu-și el însuși viața, în asceză aspră, cu frică de Dumnezeu, în opere de filantropie și caritate socială, cu o fidelitate și o abnegație absolută în Biserică și în demnitatea lui, asumându-și fără rezerve exilul impus pe nedrept, în care a și adormit întru Domnul. Din
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]
-
și mărturia Bisericii! Cuvântul lui, învățătura, sfaturile și îndemnurile sale au fost întâi de toate viața lui proprie. Cuvântul a fost viața lui și viața sa a fost cuvântul lui, cu dăruire până la capăt și cu consecințe dintre cele mai aspre pentru el. Pentru aceasta, Sfântul Ioan Hrisostom s-a remarcat și evidențiat ca următor al lui Hristos în toate, încununându-și viața sa cu martiriul exilului său, și cu o moarte nedreaptă și nemeritată. În încheiere, vreau să afirm și
PARINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367329_a_368658]