5,821 matches
-
și prin lecturi. Manifestă un talent poetic precoce, lăudat și încurajat de Titu Maiorescu și de Vasile Alecsandri, care îi îndeamnă pe părinți să-i ofere posibilitatea unei educații serioase în această direcție. Din 1879 își desăvârșește studiile la Paris, audiind, la Sorbona, cursuri de literatură, filosofie, estetică, istorie, ținute de Gaston Paris, Ernest Renan, Paul Janet, Gaston Boissier ș.a., iar în arta prozodiei îi are ca maeștri pe poeții parnasieni Sully Prudhomme, Leconte de Lisle și José-Maria de Hérédia. Debutează
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
Cernăuți, unde în 1930 se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie, absolvită în 1935, cu o teză despre G. Bogdan-Duică. Frecventează și Seminarul Pedagogic Universitar, condus de Leca Morariu (1935-1936). Profesor la Fălticeni, dar locuind cu intermitențe în București, audiază cursurile lui Nicolae Iorga, Mihail Dragomirescu ș.a. Își continuă studiile la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses și la Sorbona (1938-1941), preocupat de literatura comparată și lingvistică, îndeosebi de lingvistica romanică. În 1940 îi prezintă lui N. Iorga teza de doctorat în
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
Urmează școala primară și liceul în orașul natal, apoi Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, luându-și licența în 1908, cu Titu Maiorescu. În 1909 pleacă la Paris în vederea pregătirii doctoratului, și de aici la Leipzig, unde audiază cursurile lui Theodor Lipps și ale lui Johannes Volkelt. În primăvara lui 1911 frecventează la Marburg cursurile lui Hermann Cohen, reprezentant de seamă al școlii neokantiene, iar în 1913 își susține la Sorbona teza de doctorat, intitulată L’Interprétation de la
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
se află la Iași pentru a-și continua studiile, tot în particular, dând examenul de promovare la Liceul Național, secția destinată refugiaților. Trece în iarna aceluiași an la Gimnaziul „Ștefan cel Mare”. În 1918 ia lecții de istoria filosofiei și audiază la Universitatea ieșeană pe N. Iorga și pe alți profesori. Își susține examenul de capacitate în iunie 1918 la gimnaziul din Tecuci, iar în toamnă se înscrie în clasa a V-a la liceul din Galați, secția reală. Revine după
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
și recunoaștere, mecanismul psihologic al recunoașterii, conștiința națională la români. Nu ignora nici creația literară: compune acum poemul Spânzurătoarea. Își prepară studiile tot în particular, în 1920 promovând clasele a VI-a și a VII-a la Liceul „Matei Basarab”. Audiază la Universitate cursurile lui Vasile Pârvan și Nae Ionescu. Sub influența acestuia din urmă, concepe deja o „teorie a criteriilor”. Examenul de bacalaureat îl susține în 1921 la Liceul „Mihai Viteazul”, ultim popas al unui agitat itinerar preuniversitar. În toamna
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
apoi urmează ciclul secundar la Liceul „Mihai Eminescu” din Satu Mare, dar în 1925 optează pentru Școala de Poduri și Șosele din Cluj. În 1927-1928 este salariat al municipalității Clujului, într-o funcție obscură. Face parte din boema literară a tinerilor, audiază cu asiduitate, la Universitate, cursuri de estetică, filosofie, istoria artei etc., iar în 1928 animează, alături de Ion Th. Ilea, Miron Radu Paraschivescu ș.a., un cenaclu literar. Debutează cu versuri la „Societatea de mâine”, în 1931, este prezent în revistele „O
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
le-a trezit conținutul acestuia (cadranul II), legătura dintre conținutul povestirii și experiența lor de viață (cadranul III) și morala, învățătura desprinsă (cadranul IV). Pornind de la aceasta, elevii au fost solicitați să găsească și un titlu potrivit pentru ceea ce au audiat. Termenii - cheie inițiali este o tehnică menită să stimuleze elevii să reactualizeze unele dintre cunoștințele anterioare ce au o anumită legătură cu tema. Astfel, la istorie, la lecția ,,Răscoala de la 1848”, am ales 5 noțiuni - cheie dintr un text: ,,petiții
Metode moderne de predare-învăţare-evaluare din ciclul primar. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Curelea Anica-Adriana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1146]
-
tematic Sistemul Solar (la nivelul clasei a II-a) Competențe vizate: “*” citirea de „imagini”, poezii, povestiri despre Sistemul Solar; “*” utilizarea de cuvinte și expresii artistice (specifice temei abordate) în contexte noi; “*” perceperea sensului global al lecturilor citite; “*” reproducerea textelor citite/ audiate prin repovestire; “*” compunerea de scurte fișe informative; “*” utilizarea de tabele, grafice, simboluri pentru a reda distanțe din Sistemul Solar; “*” observarea, înregistrarea și prelucrarea diverselor informații referitoare la trăsăturile specifice corpurilor cerești; “*” conlucrarea cu colegii pentru obținerea rezultatului cerut; “*” redarea Universului
Studiul tematic – metodă de predare bazată pe ideea conexiunilor informaţionale. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Mihaela Ritter, Camelia Beşliu () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1221]
-
politicii externe românești după 1894-1895 este dezbătută În istoriografia de specialitate. Unele lucrări creditează diplomația austro-ungară pentru această voltafaccia a politicii externe românești, considerând-o un Aehrenthal dictum (ceea ce pare să confirme nimic altceva decât ideea că românii continuau să audieze benevol verbum-ul ce venea de la Viena). Noul plenipotențiar imperial și regal la București, Alois Lexa von Aehrenthal, ar fi fost cel care, În 1896, ar fi sugerat guvernului liberal orientarea atenției și energiilor spre Balcani, spre soarta românilor din Macedonia
DIPLOMAȚIA VECHIULUI REGAT, 1878-1914: MANAGEMENT, OBIECTIVE, EVOLUȚIE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by RUDOLF DINU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1260]
-
de cei doi oameni politici români: „pacea se va Încheia, dar În detrimentul statelor slabe și mai ales al României” <ref id="136">136 IRD, vol. IV, doc. nr. 138, p. 353-354. </ref>. Chiar Înainte cu câteva ore de a fi audiați În plenul Congresului, delegații români au reușit să obțină o audiență, anterior evitată, la lordul Beaconsfield, care, deși ascultase cu atenție opiniile acestora, aprecia cu cinism că „În politică ingratitudinea este adesea prețul celor mai bune servicii” <ref id="137
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
la prezenta ediție câteva capitole noi, revizuind și adăugind în egală măsură pe cele deja existente. La toate acestea am fost îndemnat de observațiile făcute asupra edițiilor anterioare și nu în ultimul rând de interesul manifestat de către studenții care au audiat cursurile predate și au participat la lecțiile și demonstrațiile clinice din spitalele de psihiatrie, dictate de necesitățile însușirii și utilizării cunoștințelor de psihopatologie în viitoarea lor activitate ca psihologi. Cerințele generate de interesul lor științific și profesional au constituit, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fi realizat într-o direcție pozitivă, conformă cu intențiile noastre, dar și cu rigorile disciplinei psihopatologiei. Ca și prima ediție, prezenta versiune a Tratatului de psihopatologie este dedicată studenților mei de la Facultatea de psihologie a Universității din București, care au audiat cursurile predate și au participat la dezbaterile teoretice și a analizei cazurilor clinice din Spitalele de Psihiatrie „Prof. dr. Al. Obreja” și „Bălăceanca”. Acestor tineri studioși și entuziaști le închin lucrarea ca îndemn pentru studiile viitoare de cunoaștere a persoanei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fost anul cel mai greu. A trebuit să mă bag sergent de oraș ca să pot trăi... În scurtă vreme am reușit însă ca să intru pedagog la o școală de meserii din același oraș, devenită mai târziu școală industrială. Între timp audiam aproape regulat cursurile liceului. Profesorii mă aveau în nume de bine, fiindcă vedeau tragere de inimă la învățătură. Mulțumită acestui fapt, am ajuns, recomandat de ei, meditator în familia muzicianului Tiberiu Brediceanu. Tot aci și tot la același liceu am
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Doar 3 persoane (13,6%) au legat relații de prietenie cu noi colegi de muncă sau cu alte noi cunoștinte. (l) Preocupări politice. 10 foști deținuți politici (45,5%) purtau frecvent discuții pe teme politice cu prietenii, 12 (54,5%) audiau postul de radio „Europa Liberă”, dintre care 9 persoane făceau acest lucru doar acasă (40,1%), iar 3 (13,6%) audiau acest post de radio la serviciu, comentând cu colegii știrile difuzate. În aceste cazuri, exista la locul de muncă
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Preocupări politice. 10 foști deținuți politici (45,5%) purtau frecvent discuții pe teme politice cu prietenii, 12 (54,5%) audiau postul de radio „Europa Liberă”, dintre care 9 persoane făceau acest lucru doar acasă (40,1%), iar 3 (13,6%) audiau acest post de radio la serviciu, comentând cu colegii știrile difuzate. În aceste cazuri, exista la locul de muncă un grup informal în interiorul căruia erau permise glume la adresa regimului aflat la putere și în care erau uneori incluse chiar și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
fi împărțite în două forme: - forma activă, denumită după unii autori și directă, constă în diverse activități muzicale desfășurate, individual sau în grup, de subiecții înșiși (muzică instrumentală sau vocală); - forma receptivă sau indirectă - este acea formă în care subiecții audiază muzica; în acest caz, pasivitatea subiecților nu este totală, deoarece activitatea de receptare solicită prin ea însăși un anumit grad de participare din partea acestora. În cazul activităților de meloterapie desfășurate în școală de către educatori, logopezi, psihologi școlari etc., este util
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
timpul războiului, a rămas tot în stadiul de manuscris. O activitate mai bogată a desfășurat P. în spațiul eseisticii literar-filosofice, prin intermediul căreia încearcă să-și contureze crezul existențialist. De fapt, independent de Nae Ionescu - ale cărui cursuri nu le-a audiat - și în bună măsură pe un drum paralel cu D.D. Roșca, el se definește drept cel mai fervent susținător, la noi, al existențialismului. Fascinat încă din anii studenției de sociologia lui Georg Simmel, promotor al „filosofiei vieții”, P. își dedică
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
-Ț. a făcut școală primară în satul natal și la Breaza, apoi a urmat Liceul „Sf. Petru și Pavel” din Ploiești. Între 1909 și 1913 a fost student al Facultății de Filosofie și Litere a Universității bucureștene. Câteva luni a audiat prelegeri de specialitate la universități din Italia (Florența) și Franța (Montpellier). Din 1919 va fi profesor la Colegiul Național „Carol I” din Craiova. Își susține doctoratul în litere cu o teza despre receptarea lui Cervantes în Italia (1931). Ca urmare
POPESCU-TELEGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288954_a_290283]
-
Băjescu Oardă, profesoară, și a lui Constantin Băjescu Oardă, medic. Își va alcătui pseudonimul pornind de la Tanaquil, numele soției lui Tarquiniu cel Bătrân. Tânăra urmează tradiția familiei pe linie maternă și începe studii de filologie romanică și filosofie la București, audiază cursuri și la Universitatea din Iași, ca studentă refugiată în anii războiului, dar revine în capitală, unde susține examenul de licență cu Ovid Densusianu, Mihail Dragomirescu și Ion Bianu. În perioada ieșeană drumul i se intersectează cu al lui Ion
QUIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
eseist. Este fiul Saftei (n. Codru-Gherman) și al lui Marin Radu, crescător de cai de rasă. Face școala primară în satul natal (1937-1942), urmează Liceul „Știrbei Vodă” din Călărași (1942-1950) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1951-1955). Paralel, audiază cursuri la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” și la Facultatea de Arte Plastice. După absolvire devine cadru didactic la Catedra de literatură a Facultății de Ziaristică din București, iar între 1968 și 1970 conduce Direcția Bibliotecilor din Ministerul Culturii. Își susține doctoratul
RADU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289096_a_290425]
-
cu cărturarii Iosif și Ilarion Pușcariu. După ce a urmat școala primară în comuna natală, s-a înscris, în 1834, la școala normală germană din Brașov, trecând, peste trei ani, la gimnaziul catolic. Din 1841 s-a mutat la Sibiu, unde audiază cursuri de teologie. Între 1843 și 1846 urmează și termină liceul la Cluj, înscriindu-se apoi la Academia de Drept din Sibiu (1846-1848). Participă la evenimentele de la 1848 (acum își schimbă numele din Pușcașiu în Pușcariu), fiind membru în Comitetul
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
Capu-Satului” (Punte peste ani), frecventează cursurile Liceului „Dragoș Vodă” din localitatea natală (1923-1931), având ca profesor de muzică pe filosoful Alexandru Bogza. Din 1931 până în 1935 este student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași, unde audiază cursuri ale profesorilor A. Philippide, G. Ibrăileanu, I. Petrovici. Inițiază și editează, împreună cu Ghedeon Coca și Victor Măgură, revista „Alfa” (1933) și este redactor responsabil la revista „Manifest” (1934-1936). Lucrează ca profesor de română, franceză și latină la licee din
MOROSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288255_a_289584]
-
1918, va susține examenul de licență abia în 1919. Numit profesor la Brăila, apoi la Râmnicu Sărat și Cernăuți, funcționar o vreme în Ministerul Muncii, între 1921 și 1926 N. se află mai mult în concedii pentru continuarea studiilor în străinătate. Audiază cursuri de filosofie și mai ales de pedagogie la Berlin și Göttingen, unde în 1924 obține doctoratul în filosofie cu teza Die soziale Schichtung Rumäniens. Întors în țară, este asistent la Catedra de pedagogie a Universității ieșene și, în urma concursului
NARLY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
Aspecte verbale în „Evangheliarul” slav de la Putna (1922). Reîntors în țară, funcționează pentru o scurtă perioadă ca profesor la Colegiul Pregătitor din Cernăuți. În toamna lui 1923 i se acordă o bursă de doi ani la Școala Română de la Fontenay-aux-Roses. Audiază cu acest prilej la École Pratique des Hautes Études și la École de Langues Orientales Vivantes din Paris cursurile profesorilor Antoine Meillet, A. Mazon și Mario Roques. În 1925 revine la Cernăuți, unde e profesor la Școala Normală, iar în
NANDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
mediteze școlari. În 1893 intră la Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad, fiind de două ori premiat la concursurile de istorie ale Societății „Tinerimea română”. În septembrie 1900 devine student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, audiind și cursuri de drept. Cu sprijinul lui N. Iorga, obține o mică bursă, dar lucrează ca pedagog, succesiv, la un pension și la un institut particular. Debutează în 1897 la „Tinerimea română”. Din 1902 colaborează la „Convorbiri literare”, din 1903
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]