1,688 matches
-
lunei. Aerul era blond * și văratec, iar razele lunei, pătrunzând în camera lui Toma, izbeau fața sa, cu care era el culcat în sus. Ea era mai palidă decât altă dată și mi se părea că două raze ale lunei aureau două mici lăcrimioare pătrunse din ochii lui închiși. - Plîngi? zisei încet și mișcat și eu, căci sufletul meu era plin de lacrimi. - Iubit de-un asemenea înger, fără să-l poți iubi, șopti el încet, cu o voce seacă și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cărora se frământă câte puțin foc ceresc, sunt cu deosebire două clase - cu toate că amândouă au un punt în care nu diferesc: lipsa. {EminescuOpVII 188} Numai că la unii e voluntară, la alții e pentru că într-adevăr sunt lipsiți. Cei dendîi auresc până și prundul stradelor cu banii lor, până ce, rămași fără, beau păharul mizeriei până la drojdii, cei din urmă îl beau mereu, fără întrerupere. Intre cei patru păreți gălbui a unei mansarde scunde și lungărețe, osândite de-a sta în veci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mort și trist, flacăra luminei tremura ca suflată de-un spirit nevăzut. Era toți muți ca morți, privirea bătrânului devenise fixă și disperată, când deodată mînele celei de lângă piano se mișcară. Electric inspirate, zburau ca nevăzute asupra clapelor, aerul se auri de note divine, cerești: bătrânul se plecă ca pentru a îngenunchea, ochii murindei se deschiseră și ea începu să cânte. Cântecul unei murinde. Notele zburau când puternic, când încet, abia auzite, ca suspinele arpelor îngerești - era unul din acele cântece
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
plante, omul în animale; minerale în om, plante în minerale, {EminescuOpVII 248} animale în plante, omul în animale, și pin toate aceste forme tremura cercul roșu și făcea să joace formele negre pe firul ei roșu... - Am înțeles... Oglinda se auri... și cerul se adânci în infinitul ei... Regele se văzu iar... o clipă suspendată... - O, Rodope! Rodope, murmură el trist. Ce am numit eu Rodope [? ]... o umbră. Regele ieși și trânti ușa după sine... Oglinda singura. se-ncreți ca suprafața
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prispă {EminescuOpVII 305} și moșnegii adunați la crâșmă își petrec restul vieței lor bând și povestind. Abia sara, când satul devine centrul vieței pământului ce-l înconjură, se începe acea duioasă armonie câmpenească, idilică și împăciuitoare. Stelele izvorăsc umede și aurite pe jumalțul cel adânc și albastru al cerului, buciumul s-aude pe dealuri, un fum de un miros adormitor împle satul, carile vin cu boii osteniți, scârțiind, din lanuri, oamenii vin cu coasele de-a umăr, vorbind tare în tăcerea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Porfiri de a o privi. Pe moment, vru să o tragă afară din trăsură și să o ducă la locul unde știa că zăcea mortul. În schimb, se înclină simplu și se uită la balzonul familiei încrustat într-o frunză aurită pe ușa trăsurii. Se întoarse și, în sfârșit, trecu peste creasta podului. Cu o hotărâre bruscă, pentru a evidenția independența mișcărilor sale, privi în jos. Inevitabil, văzu capul, spart ca un fruct tocat. Zăpada din jurul adunăturii de carne, oase, păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Gertrude Stein. Dintr‑un motiv sau altul, discutam despre ei cu Ravelstein acum, la „Café de Flore”. În zilele foarte agreabile, eu trec printr‑o ușoară depresie la Început de după‑amiază - și vremea frumoasă Îmi Înrăutățește starea. Strălucirea solară care aurește Împrejurimile - triumful vieții, ca să spun așa, Înflorirea a tot ce‑i În jur Îmi iscă un soi de disperare. Eu nu voi fi niciodată În stare să țin pasul cu această amasare de ceasuri triumfale. Nu‑i vorbisem niciodată lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Avem Însă birouri mai moderne la Rouen și la Strasbourg, dar am ținut să păstrez vechiul sediu social de pe bulevardul Voltaire. Pentru el, toate acestea erau de domeniul trecutului. Peste câteva minute, În seara aceea, În timp ce un comisionar cu fireturi aurii lua ascensorul și urca cu un bilet În mână, o Întreagă parte a vieții sale Înceta să mai existe. Știa și poate de aceea vorbea acum. Sunteți căsătorit de mult timp? — De treizeci de ani. — Ați avut, mai demult, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
om și univers, precum și între univers și divinitate. Este interesant de remarcat faptul că Blake descrie legătură stelelor cu destinul însuși în cuvinte similare cu cele ale lui Eminescu: Blake: [omul] "spre Soare se înalță / [...] și către stelele ce Zodiacu-l/ Auresc"257; Eminescu: "Stelele-n cer mișcă auritele zodii". Este, așadar, o trecere "de la vizibil la invizibil"258, de la înalt la și mai înalt. Mai tîrziu, Blake va spune: "fiindcă-așa cum e Persoană, deopotrivă viața sa e rînduita"259 (destinul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-o cămară-n amintire; el rînduiește chipurile Tuturor celor de dedesubt și ale celor de deasupra, și-n blîndu-Apus 565 Se odihnește unde căldură Soarelui se áflă; spre Soare se înalță Și spre Planeții Nopții, și către stelele ce Zodiacu-l Auresc, și stelele care-mbufnate stau la miazănoapte și la miazăzi. El cel mai depărtat pol îl atinge, și-n centru plînge Că Omul trebuie să sufere și să Trudească, să-nvețe și să uite, si sa se-ntoarcă 570 La
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Întuneric-Lumină, Om-Dumnezeu, Materie-Spirit). În fine floarea albastră că Flos sapientum (lat. "Floarea înțelepciunii") amintește de ceea ce chinezii numeau "Floarea de aur", de ceea ce hindușii numeau "Embrionul de aur" (hiranyagarbha), si de ceea ce Leonardo da Vinci numea "Secțiunea de aur" (secțio aurea). Aceasta este și cea mai misterioasă și are în dreptul ei simbolul stelar: sugerează atingerea cunoașterii cosmice integrale ca urmare a parcurgerii fazelor alchimice esențiale (albedo-rubedo). Altfel spus, "floarea albastră", asociată cu "floarea roșie" și noțiunea de "ev de aur", semnifică
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ceresc, Poetul, Fata cu mâini de vată, Comoara, suntem transportați, dintr-un salt, departe de Paris și de aceste timpuri. Indicațiile de regie sunt de o precizie minuțioasă, făcând din fiecare pagină un tablou vin de scene rustice; în câmpurile aurite de grâne înalte, țiganii fac viorile să plângă, iar lăutarii fac naiurile să râdă; mica biserică își înalță cupolele verzi și roșii; țăranii sunt așezați sub galeria acoperită din fața căsuței și trec preoți cu potcap negru, fără boruri, călugărițe, evrei
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
clișee convenționale, precum broderiile și nestematele din prea faimosul rondel al lui Charles d'Orléans. Cu totul altul este limbajul vechilor aezi români, interpreți ai plugarilor, care dau muncilor câmpenești măreția unui rit inconștient. Munții, crestele înzăpezite, pădurile fremătânde, câmpiile aurite de grâne sau întărite de îngheț, florile plăcute ochiului îi încântă, îi inspiră. Folclorul lor este o suită de acuarele fermecătoare, delicioase, de un simbolism admirabil: "Frunză verde de alună, Mă dusei noaptea pe lună, Să găsesc o floricică Care
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Vâlcii, purtând pe cap o coroană înaltă având în vârful fleuroanelor mănunchiuri de fir și pandelocuri din lanțuri subțiri de aur, precum purtaseră și înaintașele ei de pe tronul sârbesc. Doamna etalează o rochie roșie cu poalele plisate și cu semicercuri aurite pe piept, pe sub care are o ie cu mânecile cusute cu râuri. Peste rochie - un caftan de catifea (șubă din postav de Veneția? - Al. Alexianu) cu motive țesute cu aur323 și cu „douăzeci și șase de chiotori și toți atâția
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
a dreptul impresionantă, multe piese aparținând unui „vestimentar” privat: două cămăși de femeie având perle la guler, unsprezece cămăși cu gulere aurite și cu nasturi auriți, o scufie, cinci marame (pentru purtat în zilele obișnuite), patruzeci și nouă de nasturi auriți cu perle și nestemate, o cataramă de argint, șase inele de aur. Apoi: trei cămăși cu gulere aurite și cu nasturi de argint, două cămăși noi aurite, o broboadă de catifea aurită; o tichie cu perle, un guler cu mărgăritare
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
roșu cu jupă înădită și plisată, cu galoane circulare duble, pe piept, cu gulerul roșu răsfrânt în afară”, încinsă cu brâu de mătase albastră și afișând o cabaniță elegantă îmblănită cu samur și împodobită cu chiotori și sponciuri de argint aurite 340) a devenit - prin ianuarie 1526 - soția lui Radu de la Afumați (fiul lui Radu cel Mare) și Doamnă a țării Românești. Când a pețit-o pe Ruxandra, Radu de la Afumați era văduv de o bucată de vreme. Fusese însurat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
precedă subiectul și alți constituenți argumentali, ordinea SOV fiind deci alterată. Ledgeway (2012: 150-151) propune reprezentarea simplificată (fără scindarea nodului C) din (133) pentru derivarea structurilor V1 (131) și a structurilor XP + V (132). (131) Miserati enim ei Pharnaces coronam auream ti 'Pharnaces îi trimisese într-adevăr o coroană de aur' (latină; de Bello Alexandrino; Ledgeway 2012: 150) (132) IdemifacitjCaesar ti tj ' Cezar face același lucru' (latină; Cezar, de Bello Gallico; Ledgeway 2012: 151) (133) CP qp Spec C' qp C
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
că ea este prezentă la oameni de diferite tipuri și condiții, în toate epocile, în toate țările lumii, pretutindeni unde pentru această dorință a existat și există, într-un fel sau altul posibilitatea obiectivă» (Max Weber). Ei bine, spune Weber, auri sacra fames «nu este deloc identică cu capitalismul, și cu atât mai puțin corespunde spiritului „acestuia”». «Capitalismul poate fi, ce-i drept, identic cu înfrânarea sau cel puțin cu o temperare rațională a acestei porniri iraționale. Capitalismul este într-adevăr
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
legende despre Balkis: ea ar fi fost fiica unui șeic, Aber Shaih, și a unei femei paria; cruciații au adus, printre alte bunuri, în Europa și legende despre acest celebru cuplu - Solomon și Balkis; una dintre ele figurează în Legenda aurea, antologia din secolul al XIII-lea a lui Jakobus de Voragine. Imaginea noastră despre țara urmașilor lui Ismael este aceea a unui deșert imens. Dar atunci de ce au numit-o romanii Arabia Felix? Că aici s-a dezvoltat o civilizație
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
spunea ea, când își amintea nopțile de după întâlnirea cu Bălănică. După trei zile au pătruns în casă polițiștii ucraineni. Au prezentat ordinul de arestare, au trecut la percheziție, au luat fotografiile de când absolvise facultatea și cadoul de la Mihail Semionovici - tabachera aurită de malahit. I-au pus cătușele și au plimbat-o prin tot orașul „prin Piața mare, unde erau spânzurați de nemți doi partizani. S-au oprit lângă spânzurătoare și unul dintre ei i-a spus: „În rând cu ăștia o să
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
Midas e că nu gîndește. Și că nu se domină, cînd crede că e copleșit de zei. În plus, eu cred că lui Midas numai i se pare că tot ce atinge se transformă în aur. Numai mediocritatea lui e aurită. Zeii nu i-au dat lui Midas aur, ci inteligență, dar el n-a știut ce e aceea, nici cum se mănîncă; prin urmare... Știm sfîrșitul. Fiindcă pentru el doar aurul contează, Midas percepe drept aur darul hărăzit de zei
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
și mi se păru că asta se potrivea oarecum cu ce spunea în general sagacele Pipoton... în carnet scria așa: că dacă vrei să trăiești mult și bine, ca la carte, atunci trebuia musai să ții mereu calea de mijloc... aurea mediocritas... nu ca Sfântul Pavel, care adora extremele, aruncând din gură tot ce era căldicel. Ceea ce, la iezuit, explica tactul, înțelegerea slăbiciunilor omenești din motive prudente, civice, morale, politice, mă rog să nu forțezi! Cum voia Pavel extremistul. Așa cum spunea
Pipoton vorbindu-le lingviștilor idealiști by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9544_a_10869]
-
trăim, pe care trebuie să o luăm așa cum este și în care scopul ultim al politicii nu poate fi decât limitarea răului. Intransigent cu sine însuși (a preferat să stea cinci ani în temnițele comunismului, deși avea alternativa unui exil aurit pe Coasta de Azur), vechiul disident este foarte înțelegător și nuanțat atunci când îi judecă pe ceilalți. A făcut un interviu istoric cu generalul Wojciech Jaruzelski, fiind acuzat de anticomuniștii post-bellum din Polonia și de aiurea că are nostalgii comuniste. Ca
Disidentul cu față umană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10169_a_11494]
-
veștmântului străveziu, ziua și noaptea... - Lasă-mă! Lasă-mă! M-am rânduit lui Dumnezeu și mă duc să-l întâlnesc în pustiu! strigă și porni la drum. Trecu de plop, se întinse înaintea lui Cana - case joase văruite, terase pătrate, aurite de grânele întinse la uscat și dovlecii mari. Cu picioarele goale atârnând, copilele treceau printr-o ață de bumbac ardeii aprinși și-i puneau salbe caselor. Trecu, cu ochii plecați, de cursa aceasta a Satanei și se grăbea să nu
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
Trebuie să-ți lași nările în strujeni ca să simți cum miros îngerii după-masă. Trebuie să bați cuie în zid, și zidul trebuie să fie roșu ca zahărul din copilărie, ca să auzi cum cade o unghie de crin. Trebuie să-ți aurești manșetele cămășii cu fîntîni ca să atingi inocența" (Testamentul detectivului Arthur). E pururi prezentă tentativa poetului de-a evada din sine în ambientul proxim chemat în ajutor ca un alibi, de-a se reifica făcînd inventarul acestuia. Seducătoarea înfățișare calină a
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]