2,578 matches
-
alături de Doman, Terova, ș.a., - în 1717 după 164 de ani de ocupație (ca și cea română) turcii sunt alungați, iar Banatul este păstrat ca perlă a coroanei Austriei, fără a fi cedat Ungariei. Atunci se face și primul recensământ de către austrieci: -Cuptoarea (Kuptora), cu 17 case; În timpul ultimei invazii turcești în Banat, din 1783, turcii după ce bat armatele austriece, care se retrag până la Lugoj; ocupa întreaga parte sudică a Banatului cu Orșova, Mehadia, Panciova, Biserica Albă, Vârșeț, Deta, nimicesc instalațiile miniere
Cuptoare (Reșița), Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301079_a_302408]
-
Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut ulterior sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Storojineț a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci, ca reședință a districtului Storojineț (în ). La începutul secolului al XVIII-lea, se produseseră mari schimbări prin sosirea masivă a populației de etnie germană. Germanii și-au deschis școli cu limbi de predare germană, română sau rusă. În a doua
Storojineț () [Corola-website/Science/301068_a_302397]
-
și a Băii de Aramă. Oltenii au construit casele lor mai la periferie pe uliți laterale. La început, după Passarevatz (1718), până la pacea de la Beograd (1739), când Oltenia făcea parte din teritoriul Austriei, oltenii au fost aduși în Banat de către austrieci pentru a întregi forța de muncă necesară, mai ales pentru despăduriri și prepararea mangalului, necesar topitoriilor. Apoi oltenii s-au refugiat aici și din cauza fiscalității crescute a regimului fanariot. Odată cu exploatarea aurului, în a doua jumătate a secolului al XVIII
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]
-
pe mulți dintre ei să apuce calea haiduciei, mișcare ce s-a amplificat foarte mult mai ales în perioada războaielor austro-turce dintre anii 1737-1739. Mai mult de atât, localnicii au preferat să treacă de partea turcilor în conflictul armat cu austriecii. Pentru a potoli populația, austriecii au constituit corpul așa numiților "plăieși", localnici semi-militarizati. Creșterea importanței corpului de plăieși a determinat pe împărăteasa Maria Tereza (1740-1780) să mărească numărul acestora și a dispus ca să se zidească la Bozovici o cazarmă cu
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
apuce calea haiduciei, mișcare ce s-a amplificat foarte mult mai ales în perioada războaielor austro-turce dintre anii 1737-1739. Mai mult de atât, localnicii au preferat să treacă de partea turcilor în conflictul armat cu austriecii. Pentru a potoli populația, austriecii au constituit corpul așa numiților "plăieși", localnici semi-militarizati. Creșterea importanței corpului de plăieși a determinat pe împărăteasa Maria Tereza (1740-1780) să mărească numărul acestora și a dispus ca să se zidească la Bozovici o cazarmă cu scopul ca să se cazeze plăieșii
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
spre zona respectivă. Din perioada năvălirii populațiilor migratoare aflăm că localnicii nu au fost influențați prea tare pentru că au găsit suficient refugiu în pădurile din apropiere, trăind în așa numitele "predii" din poieni. Dupa retragerea turcilor și cucerirea Banatului de către austrieci, în Bozovici apar primele populații străine, mai ales de origine germană, aduse de imperialii austrieci. Pe lângă coloniștii de origine germană au fost și cei de origine cehă, pemi cum sunt numiți în zonă. Dacă unii coloniști aduși de Habsburgi la
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
prea tare pentru că au găsit suficient refugiu în pădurile din apropiere, trăind în așa numitele "predii" din poieni. Dupa retragerea turcilor și cucerirea Banatului de către austrieci, în Bozovici apar primele populații străine, mai ales de origine germană, aduse de imperialii austrieci. Pe lângă coloniștii de origine germană au fost și cei de origine cehă, pemi cum sunt numiți în zonă. Dacă unii coloniști aduși de Habsburgi la Bozovici nu au rezistat din cauza climei, și au părăsit zona, acest fapt arată că adaptarea
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
când s-a făcut o nouă conscripție, la 27 decembrie, necesară datorită războaielor, situația demografică era de 1302 locuitori, din care 697 bărbați și 605 femei. Saltul numeric al populației între cele două recensăminte este urmarea politicii demografice duse de austrieci. În 1800 erau 212 comunioane la Bozovici. Un comunion era o comunitate familială dintr-o gospodărie și care grupa toate persoanele care munceau împreună și posedau în comun bunurile, ascultând de sfatul celui mai bătrân, care era considerat capul comunionului
Bozovici, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301073_a_302402]
-
proprie la calea ferată Timișoara-Buziaș-Lugoj. În Evul Mediu se numea "Képed" iar prima atestare documentară a satului datează din 1462, sub numele de "Kisképed". Sub ocupația otomană ea era locuită de români, fapt relevat și de recenământul general organizat de austrieci în 1717, după ce au cucerit Banatul. Satul s-a construit la marginea pădurii Dumbrava, care în trecut făcea parte din codrii de stejar ai Silagiului, ce acopereau, până spre sfârșitul secolului XVIII, mii de hectare. Acest lucru a facilitat construcțiile
Căpăt, Timiș () [Corola-website/Science/301348_a_302677]
-
vestigii române, pe aici trec urmele sântului român. Prima atestare documentara datează din 1470. În evul mediu, după cum reiese din documente, era denumită Cserneczhaza. Într-un defter otoman din 1554, este consemnat cu 18 case.[1] După cucerirea Banatului de austrieci, localitatea apare în documente ca fiind locuită, astfel că, recensământul de la 1717 atestă existența a 52 de case.[2] Pe Harta lui Mercy de la 1723-1725, apare cu numele Cernitkais și este inclusă în districtul Timișoara. Mai apoi, pe harta de la
Cerneteaz, Timiș () [Corola-website/Science/301350_a_302679]
-
satului reflectă o formă românească veche , întrucât toponimul "Werendin" este omonim cu toponimul din Caraș-Severin (azi satul Verendin), vechi sat românesc documentat de la 1439. Primele însemnări documentare mai detaliate se referă al Conscripția generală a Banatului, efectuată în 1717 de austrieci, după ce aceștia au cucerit Banatul de la turci. În aceste documente, satul este numit "Werendin" și are 30 de case de valahi (românești). Din punct de vedere administrativ aparținea de districtul Vârșeț. La scurt timp după această conscripție, între 1723-1725, contele
Ferendia, Timiș () [Corola-website/Science/301359_a_302688]
-
Mediu. Ea este amintită documentar pentru prima dată în documente maghiare de la 1341 și 1349, cu nume precum "Ffele" și "Fele". Din perioada otomană nu se cunosc date, insă firul istoric este reluat la finele acestei perioade. În 1717, după ce austriecii au cucerit Banatul,a fost organizat un recensământ general al Banatului în care apare menționată și Folea, ca sat locuit cu 20 de case, cu numele "Folle". Satul era unul "valah", adică românesc. De altfel, caracterul românesc s-a menținut
Folea, Timiș () [Corola-website/Science/301360_a_302689]
-
localității medievale. Sârbii care s-au așezat aici au impus numele Maligai (Gaiu Mic), pentru a-l deosebi de localitatea Gaiu Mare ("Veliki Gaj"), situată în imediata apropiere, peste graniță. Prima mențiune documentara o reprezintă conscripția de la 1717, efectuată de austrieci imediat după ce au cucerit Banatul. În această conscripție, Gaiu Mic este prezentat că un sat sârbo-valah, cu numele "Mâli Gaj", cu 30 de case și aparținând de districtul Ciacova. Hartă lui Mercy de la 1723-1725 o arată ca fiind nelocuita. În
Gaiu Mic, Timiș () [Corola-website/Science/301361_a_302690]
-
Evul Mediu a existat în acest loc o așezare care se numea "Ewcze" sau "Ocse", fapt dovedit de diplomele nobiliare medievale, dintre care cea de la 1467 este și cea mai veche atestare documentară. După 1500 și până la cucerirea Banatului de către austrieci, nu se mai cunosc alte date despre vechea așezare. Actuala localitate s-a întemeiat în 1769-1770, prin colonizarea cu germani, în cadrul celui de-al doilea val de colonizări ale Banatului, numit și Colonizarea Tereziană ("Theresianische Ansiedlung") deoarece a fost ideat
Iecea Mică, Timiș () [Corola-website/Science/301369_a_302698]
-
se refugiau prin păduri și pe țărmul apelor, unde se ocupau cu creșterea vitelor, vânătul și pescuitul. Din cetatea Timișoarei cete înarmate dădeau lovituri în satele din jurul cetății, luând oamenilor tot ce era mai de preț. După eliberarea Banatului de către austrieci, în timpuri mai liniștite, în timpul guvernării contelui Mercy (1720), se spune, după o tradiție a șocaților din Recaș, că există Recașul iliric și cel valahic, (Vlasnița de lângă gară Recaș (1716) de unde se pare că locuitorii au fost siliți (probabil din cauza
Izvin, Timiș () [Corola-website/Science/301371_a_302700]
-
ocupației otomane a Banatului. În 1471 existau 3 localități cu numele de Nadăș în zona actualei vetre a satului. Apoi a urmat perioadă otomană care nu a lăsat până acum dovezi despre existența și continuitatea satului. După cucerirea Banatului de către austrieci, Nadășul apare din nou locuit. Conform conscripției administrației habsburgice din 1717, avea 17 case și era locuit. Pe harta contelui Mercy din 1723-1725, apare cu numele "Buboki-Natasch". Hartă militară de la 1761 arată satul "Dubski Nadosch", aparținător districtului Lipova. Prima atestare
Nadăș, Timiș () [Corola-website/Science/301379_a_302708]
-
în extremitatea de vest sud-vest a județului Timiș, pe malul drept al Canalului Bega, la circa 25 km vest de municipiul Timișoara. Numele satului vechi a fost "Silaș". El apare pe harta lui Mercy din 1723-1725 cu numele de "Sillasch". Austriecii i-au mai dat și numele de "Rautendorf", traducere a numelui mai vechi "Răuți". Pe o hartă de la 1761 apare din nou satul valah "Silasch". După această dată nu mai există alte mărturii despre existența satului. Pe locul acesta s-
Răuți, Timiș () [Corola-website/Science/301390_a_302719]
-
1514-1516, ca proprietate a lui George de Brandeburg. Făcea parte din distrctul Mănăștur, județul Hunedoara. În 1597 aparținea lui Ștefan Török iar la 1620 este donată lui Stefan Bethlen. În perioada stăpânirii otomane și a marilor bătălii dintre turci și austrieci, a fost cel mai probabil pustiită. După cucerirea Banatului de austrieci, se face o conscripție generală în 1717, care include și localitatea Topla, cu 10 case, aparținând de districtul Făget. Austriecii au numit-o "Dobla". La începutul secolului XIX a
Topla, Timiș () [Corola-website/Science/301404_a_302733]
-
distrctul Mănăștur, județul Hunedoara. În 1597 aparținea lui Ștefan Török iar la 1620 este donată lui Stefan Bethlen. În perioada stăpânirii otomane și a marilor bătălii dintre turci și austrieci, a fost cel mai probabil pustiită. După cucerirea Banatului de austrieci, se face o conscripție generală în 1717, care include și localitatea Topla, cu 10 case, aparținând de districtul Făget. Austriecii au numit-o "Dobla". La începutul secolului XIX a intrat în proprietatea erariului (statului). Mai târziu este cumpărată de diferiți
Topla, Timiș () [Corola-website/Science/301404_a_302733]
-
stăpânirii otomane și a marilor bătălii dintre turci și austrieci, a fost cel mai probabil pustiită. După cucerirea Banatului de austrieci, se face o conscripție generală în 1717, care include și localitatea Topla, cu 10 case, aparținând de districtul Făget. Austriecii au numit-o "Dobla". La începutul secolului XIX a intrat în proprietatea erariului (statului). Mai târziu este cumpărată de diferiți nobili maghiari: mai întâi baronul Vecsez, apoi de familia contelui Karatsonyi, deținătoarea multor proprietăți în Banat. Maghiarii au numit-o
Topla, Timiș () [Corola-website/Science/301404_a_302733]
-
fost o localitate românească de-a lungul Evului Mediu și că s-a înființat cel mai probabil în perioada ocupației turcești a Banatului. Însemnările lui Marsigli din 1690-1700, vorbesc despre satul valah "Vucova", aparținător districtului Lugoj. După cucerirea Banatului de către austrieci, apar și primele scrieri documentare mai detaliate referitoare la Vucova. Astfel, conscripția din 1717 consemnează satul "Vukowo", cu 63 de case de lemn, aparținător districtului Ciacova. La scurt timp, în 1723-1725, apare harta contelui Mercy, care confirmă din nou existența
Vucova, Timiș () [Corola-website/Science/301411_a_302740]
-
în documente fiscale transilvănene, însă nu există multe informații detaliate despre soarta satului din această perioadă. S-a aflat însă în apropierea delimitării dintre zona otomană și cea imperială, ceea ce a avut repercusiuni asupra evoluției sale. După cucerirea Banatului de către austrieci, s-a ținut o conscripție de către noua administrație, în 1717. La această conscripție, apare și satul "Sillage", cu 60 de case, aparținând în districtul Ciacova. Biserica ortodoxă, din lemn, a fost construită în 1720, ceea ce atestă continuitatea și românitatea satului
Silagiu, Timiș () [Corola-website/Science/301397_a_302726]
-
este atestată în însemnările lui MARSIGLI, în care se menționează că MOSNITZA era o așezare aflată în părțile Timișoarei. Vatra satului era așezată pe locul numit azi "Satul Bătrân", loc supus inundațiilor pârâului Subuleasa. 1717 - Conscripția localităților Bănățene întocmită de austrieci, amintește de satul MOSCHNITZ cu 50 de case, ceea ce înseamna că, spre sfârșitul ocupației turcești era o așezare bine populată. 1718 - Ca urmare a cuceririi Banatuluide austrieci, Moschnitz ajunge proprietatea curții habsburgice, situația care se va menține până în a doua
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Satul Bătrân", loc supus inundațiilor pârâului Subuleasa. 1717 - Conscripția localităților Bănățene întocmită de austrieci, amintește de satul MOSCHNITZ cu 50 de case, ceea ce înseamna că, spre sfârșitul ocupației turcești era o așezare bine populată. 1718 - Ca urmare a cuceririi Banatuluide austrieci, Moschnitz ajunge proprietatea curții habsburgice, situația care se va menține până în a doua jumătate a sec. XVIII. 1723 - Pe harta Banatului-Timișan întocmită sub guvernământul lui FLORIMUND MERCY, satul Moschnitz figurează în districtul Timișoara cu simbolul de "sat locuit". 1743 - Conscripția
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
a fost ridicat în partea sudică a complexului înainte de secolul al XV-lea. Anterior anului 1470, între cele două turnuri au fost edificate spațiile de locuit și o capela. Cetatea a fost abandonată dupa 1703, cand a suferit distrugeri din partea austriecilor. În jurul anilor 1870, după un incendiu, s-au construit cunoscutele case albe, caracteristice zonei, care au fost frumos întreținute. Stilul arhitectonic al clădirilor sale a făcut ca o mare parte dintre acestea să fie declarate monumente de arhitectură. Casele au
Rimetea, Alba () [Corola-website/Science/300269_a_301598]