2,645 matches
-
interimar al statului major al Armatei de Sud. După terminarea campaniei, a preluat pe 26 septembrie 1866 comanda Școlii de Război și a Școlii de Administrație, până când a fost promovat ca șef al departamentului nr.5 din Ministerul de Război austro-ungar la 3 ianuarie 1869. El a deținut acest post până la 31 octombrie 1872. La 1 noiembrie 1872 a devenit pentru aproape patru ani comandant al Brigăzii I din divizia VI de infanterie și director al Secției de Topografie din Croația
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
anul 1876 generalul Guran a fost numit de împăratul Franz Joseph în funcția de director superior al Institutului Geografic Militar din Viena. În această calitate a participat într-un mod remarcabil în publicarea nouă a marii hărți speciale a Imperiului Austro-Ungar, precum și în numeroase alte lucrări cartografice. Împotriva plângerilor formulate de comitetul tehnic militar, cu privire la metodele de preparare ale hărților noi în 1877, a fost apărat de șeful Statului Major General, locotenent-mareșalului Anton Maria Baron von Schönfeld, care a lăudat explicit
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
sănătate, Guran a cerut retragerea s-a din serviciu. Pensionarea lui a fost aprobată la 1 noiembrie 1879. În cercurile militare a fost numărat încă din timpul vieții ca unul dintre cei mai inteligenți și stimați generali din toată armata austro-ungară. Generalul a murit necăsătorit, departe de Banat, la Viena, unde a fost înmormântat cu onoruri militare. În necrologuri a fost descris drept un om foarte educat, corect și precis, care s-a bucurat de cea mai mare cinstire în armată
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
I cât și de prietenia Mocioneștilor, a episcopului Ioan Popasu și a lui Vicențiu Babeș. Recunoscut pentru simțul său artistic, el a fost delegat al Austriei la expoziția mondială de pictură de la Paris din anul 1878, precum și președinte al comisiei austro-ungare la această expoziție. A fost ales de trei ori consecutiv președinte de onoare al Expoziției europene de pictura de la Paris. Ofițerul a primit multe distincții, intre altele:
Alexandru Guran () [Corola-website/Science/307431_a_308760]
-
dezafectată și transformată în muzeu. În prezent ea adăpostește muzeul Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, fiind declarată monument istoric, cu codul . Închisoarea din Sighetu Marmației (numită și "") a fost construită în 1897, când Transilvania încă făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. După 1945, românii deportați sau prizonieri de război în Uniunea Sovietică, la repatriere, treceau prin Sighet. În 1948, după ce regimul comunist s-a consolidat, Sighetul a devenit o închisoare pentru oponenții regimului. La început aici au fost încarcerați elevi, studenți
Închisoarea Sighet () [Corola-website/Science/303037_a_304366]
-
religia ortodoxă și alfabetul chirilic. Astfel de atitudini extremiste au făcut ca mai vechi sprijinitori ai ideii panslave să se delimiteze de abordarea rusească, sau să o denunțe ca pe o simplă tentativă de rusificare. În timpul primului război mondial, soldații austro-ungari de naționalitate slavă au fost îndemnați să lupte împotriva "opresiunii din Imperiul Austro-Ungar". Astfel s-au format, de exemplu, legiunile cehoslovace. Întemeierea Cehoslovaciei independente au făcut vechile idei panslave anacronice. Relațiile dintre statele slave au avut suișuri și coborâșuri, apărând
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
vechi sprijinitori ai ideii panslave să se delimiteze de abordarea rusească, sau să o denunțe ca pe o simplă tentativă de rusificare. În timpul primului război mondial, soldații austro-ungari de naționalitate slavă au fost îndemnați să lupte împotriva "opresiunii din Imperiul Austro-Ungar". Astfel s-au format, de exemplu, legiunile cehoslovace. Întemeierea Cehoslovaciei independente au făcut vechile idei panslave anacronice. Relațiile dintre statele slave au avut suișuri și coborâșuri, apărând chiar și tensiuni între slovaci și cehi. Apariția așa-numitului bloc răsăritean după
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
Armata Roșie în 1968, au aruncat în ridicol ideea panslavă. Panslavismul din Balcani a fost total diferit de cel din Europa Centrală, orientându-se fără echivoc către obținerea sprijinului Rusiei. Mișcarea panslavă sudică era apărătoarea obținerii independenței de sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar și a Imperiului Otoman. Sârbii căutau să-i unească pe toți slavii balcanici sub conducerea lor. Serbia, imediat după cucerirea independenței, era un stat mic și, în ciuda instabilității Imperiului Austro-Ungar, acesta din urmă era un adversar redutabila al Serbiei. În
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
Mișcarea panslavă sudică era apărătoarea obținerii independenței de sub stăpânirea Imperiului Austro-Ungar și a Imperiului Otoman. Sârbii căutau să-i unească pe toți slavii balcanici sub conducerea lor. Serbia, imediat după cucerirea independenței, era un stat mic și, în ciuda instabilității Imperiului Austro-Ungar, acesta din urmă era un adversar redutabila al Serbiei. În această situație, ideea implicării în conflict a Rusiei a părut o alegere bună. Slavii sudici au fost printre primii care s-au răsculat împotriva Imperiului Otoman aflat în plin proces
Panslavism () [Corola-website/Science/303076_a_304405]
-
20 de luni. Revenit în țară la 29 iulie 1911, a fost timp de mai mulți ani profesor de religie la Liceul „Sf. Iosif” din București și a activat ca administrator parohial la Tulcea. Pentru simplul motiv că era cetățean austro-ungar a fost arestat de ziua intrării României în Primul Război Mondial, în data de 27 august 1916, și închis împreună cu ați preoți catolici, între care s-a numărat și Ioan Bălan, într-un lagăr din Moldova. Ulterior a fost eliberat
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
(n. 14 martie 1892 ca "Mátyás Rosenfeld", Ada, Imperiul Austro-Ungar, acum în Voivodina, Serbia - d. 5 februarie 1971, Gorki, URSS, acum Rusia) a fost un politician comunist ungar, de origine evreiască, conducător "de facto" al Ungariei în perioada 1945-1949 și oficial între 1949-1956, în calitate de secretar general al Partidului Comunist Ungar
Mátyás Rákosi () [Corola-website/Science/303143_a_304472]
-
Ungar ("Magyar Kommunista Párt"-MKP) și apoi al continuării acestuia, Partidul Muncitorilor Ungari ("Magyar Dolgozók Pártja"-MDP). Rákosi s-a născut la Ada, în județul Bács-Bodrog, ca al patrulea fiu al unui băcan. În cursul Primului Război Mondial a servit în armata austro-ungară până ce a fost capturat pe frontul de est, apoi s-a întors în Ungaria și, ca militant comunist, a făcut parte din guvernul lui Béla Kun. După căderea regimului lui Kun, a fugit în exil în Uniunea Sovietică. Întors în
Mátyás Rákosi () [Corola-website/Science/303143_a_304472]
-
de italieni sau germani catolici și creșterea mai redusă a ortodocșilor, datorată sporului natural și unui număr redus de imigranți din Muntenegru sau din regiunea Novi Pazar (cunoscută în prezent sub numele de Sandjak). Trebuie subliniat că, în perioada stăpânirii austro-ungare, populațiile creștine se identifică în mod ireversibil cu sârbii (ortodocșii) și croații (catolicii), în ciuda încercărilor administrației de a promova ideea unei identități bosniace. Această auto-identificare persistă până în prezent, deși în timpul comunismului s-a încercat promovarea identității "iugoslave", iar administrația internațională
Demografia Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/303135_a_304464]
-
fondator și promovator al Mișcării de Nealiniere și primul secretar general. Astfel, susținea politică de nealiniere dintre cele două blocuri ostile în timpul Războiului Rece. Iosip Broz s-a născut în Kumrovec a Regatului Croația-Slovenia, în acea vreme parte din Imperiul Austro-Ungar. (Croația modernă). A fost al șaptelea copil al lui Franjo și Marijiei Broz. Tatăl său, Franjo Broz, a fost de origine croată, în timp ce mama sa, Marijia (născută în Javerșek), era slovenă. După și-a petrecut anii copilăriei alături de bunicul său
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
Kamnik, Cenkovo, Munich și Mannheim, unde a muncit pentru fabrica de automobile Benz; apoi s-a dus în Wiener Neustadt, Austria și a muncit ca șofer de teste pentru Daimler. În toamna anului 1913, a fost înrolat în Armată Imperiala Austro-Ungară. A fost trimis la o școală de subofițeri și a devenit sergent, slujind în Regimentul 25 Croat cu sediul în Zagreb. În mai 1914, Broz a câștigat o medalie de argint la o competiție de scrima din armată în Budapesta
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
pentru propagandă anti-război și închis în Fortăreața Petrovaradin. În ianuarie 1915, a fost trimis pe Frontul de răsărit în Galiția să lupte împotriva Rusiei. S-a distins ca fiind un soldat destoinic, devenind cel mai tânăr sergent major în Armată Austro-Ungară. Pentru curajul sau în fața inamicului, i-a fost recomandată Medalia de Argint pentru Vitejie (în ), dar a fost luat prizonier de război înainte de a fi recunoscut oficial. Pe 25 martie 1915, de Paste, în timp ce se află în Bucovina, a fost
Iosip Broz Tito () [Corola-website/Science/303150_a_304479]
-
precum Franța, au susținut pozițiile antirevizioniste. În ziua de azi, opinia publică din Ungaria consideră că Tratatul de la Trianon ar fi fost nedrept, fiind văzut ca o soluție nu tocmai bună pentru naționalitatea maghiară care a trăit în statul multinațional austro-ungar creat în 1867. Naționalismul maghiar este exprimat acum prin grupuri de etnie maghiară, dar și prin partide politice ce activează legal în țările vecine, unele fiind implicate și la guvernare. Unii maghiari din România doresc autonomie regională, la fel maghiarii
Ungaria Mare () [Corola-website/Science/303161_a_304490]
-
(, , ) a fost un stat proclamat la Timișoara pe 31 octombrie, 1918, odată cu destrămarea Imperiului Austro-Ungar. Republica era o tentativă de a menține integritatea Banatului multietnic, în fața pretențiilor teritoriale ale națiunilor interesate. Durata sa de viață a fost foarte scurtă, Republica încetând să mai existe pe 15 noiembrie 1918, odată cu intrarea forțelor armate sârbe în Banat
Republica bănățeană () [Corola-website/Science/302373_a_303702]
-
configurează un univers dominat de război și pândit de perspectiva morții prin spânzurare, prezentată chiar din primele scene ale romanului. Acțiunea romanului se petrece în timpul Primului Război Mondial. Romanul prezintă dilema morală a lui Apostol Bologa, un tânăr ofițer român din Armata Austro-Ungară, ce este trimis să lupte pe Frontul Românesc împotriva conaționalilor săi. Personaj șovăielnic, înclinat spre meditații filozofice și predispus la crize mistice, el suferă o dramă sufletească cauzată de conflictul între datoria sa de ofițer și sentimentul de apartenență la
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
o educație religioasă, dar își pierde credința în Dumnezeu după moartea tatălui său. Deși era student la Facultatea de Filozofie a Universității din Budapesta și nici nu urmase stagiul militar deoarece era fiu de văduvă, el se înrolează în Armata Austro-Ungară la începutul Primului Război Mondial atât din ambiția juvenilă de a-și dovedi vitejia în fața logodnicei sale, Marta Domșa, ce era fermecată de uniformele militare ale ofițerilor unguri, cât și dintr-o suprastructură socială pe care o dobândise în școlile ungurești. După ce
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Revenit la Lunca, Apostol Bologa se logodește cu Ilona, dându-și seama că o iubește. Deoarece este folosit la munca de cancelarie, el consideră că situația sa este încă acceptabilă. În zilele de dinaintea Paștelui, mai mulți ostași români din Armata Austro-Ungară încep să dezerteze, iar comandanții militari dispun arestarea și spânzurarea țăranilor surprinși în apropierea frontului, acuzându-i pe nedrept de spionaj. Bologa este chemat într-o seară la sediul comandamentului de divizie din Făget și numit de generalul Karg în
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
potrivit caietului de creație, câte o idee dominantă și anume: Contradicțiile naționale din Austro-Ungaria au răscolit puternic conștiința lui Liviu Rebreanu în anii Primului Război Mondial. Scriitorul rămăsese în zona ocupată a României, fiind arestat de autoritățile germane ca dezertor din Armata Austro-Ungară și nevoit să se ascundă după ce reușise să evadeze. A reușit să ajungă în final în Moldova, unde a fost întâmpinat cu suspiciune. Peripețiile sale au fost descrise în nuvela „Calvarul” (1919), al cărei personaj principal, poetul și gazetarul ardelean
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
Ideea scrierii acestui roman datează de la sfârșitul anului 1918, când un prieten i-a arătat lui Liviu Rebreanu o fotografie ce reprezenta o pădure plină cu cehi spânzurați în spatele frontului austriac din Italia. Militarii cehi spânzurați făceau parte din Armata Austro-Ungară și refuzaseră să lupte pe frontul din Boemia, fiind considerați „trădători de patrie” ("Landesverräter"). Prietenul său urma să o prezinte ca document fotografic în dosarele delegației române la Conferința de Pace de la Paris pentru a demonstra cum au fost tratați
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
pe frontul din Boemia, fiind considerați „trădători de patrie” ("Landesverräter"). Prietenul său urma să o prezinte ca document fotografic în dosarele delegației române la Conferința de Pace de la Paris pentru a demonstra cum au fost tratați cehoslovacii de către conducătorii monarhiei austro-ungare. „Fotografia m-a impresionat puternic și m-a urmărit multă vreme. Auzisem că execuții similare ar fi suferit și mulți români. Mi se povestise că chiar la Bistrița, deci în țara mea, au fost spânzurați mai mulți preoți și țărani
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
judecat și spânzurat. Ulterior, scriitorul se răzgândește și decide să scrie un roman. Câteva luni mai târziu, în primăvara anului 1919, Liviu Rebreanu a aflat de la un prieten din copilărie (învățătorul Dariu Pop, ce fusese ofițer în rezervă în armata austro-ungară) că fratele său mai mic, Emil (1891-1917), care lupta ca ofițer artilerist în armata austro-ungară și fusese adus pe frontul românesc pentru a lupta împotriva românilor, a încercat să treacă la români, dar a fost prins, condamnat și executat încă
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]