2,138 matches
-
cerut să-i reproduc primele reacții, mi-a mărturisit însă cât îl incomodează obligația de a-și structura și completa volumul al doilea al istoriei, întrucât singurul imbold interior pe care îl mai are e acela de a-și scrie Autobiografia, a cărei noutate va consta, spunea el, în netrucarea ei și în intenția decisă de a se dezvălui fără rețineri, fără nici un fel de restricții mentale: „Așa ceva nu s-a mai scris la noi“, exclama el, cu o satisfacție copilărească
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de restricții mentale: „Așa ceva nu s-a mai scris la noi“, exclama el, cu o satisfacție copilărească, acompaniată de râsul lui sacadat-gâlgâitor, atât de aparte. Regăsesc, de altfel, această afirmație și în interviul acordat Martei Petreu în revista Apostrof: „În Autobiografie, voi spune totul despre mine, chiar și cele mai inconfortabile lucruri.“ Pentru oricine l-a cunoscut este absolut clar că I. Negoițescu s-ar fi ținut de cuvânt până la capăt, dacă Parcele i-ar fi îngăduit-o. Aceste promisiuni de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
un om în tot adevărul firii lui, și omul acesta voi fi eu“ sau „N-am trecut sub tăcere nimic urât, n-am adăugat nimic frumos“ sau iarăși: „M-am arătat așa cum am fost.“ La rândul ei, Straja dragonilor constituie autobiografia unui spirit care se apropie treptat de înțelegerea singularității sale, fapt trăit și simțit ca o fatalitate și de Rousseau: „Nu sunt făcut ca nici unul dintre cei pe care i-am văzut; cutez să cred că nu sunt făcut ca
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Sibiu, I. Negoițescu. Nu știu ce va face. Presimt că e «altfel», că e un tânăr «excepțional», pe care îl așteaptă un destin singular. Prea e candid și prea arde.“ Criticul a avut tot timpul o mare atracție pentru genul memorialist, savurând autobiografiile lui Cellini, Rousseau (apreciat pentru „linia adevărului“ pe care a instaurat-o), Casanova sau Goethe; de altfel, incipitul Strajei dragonilor, simplu și direct, cu comentarea semnificației temporale a momentului nașterii, provine chiar din Poezie și adevăr). O atracție specială a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
trup, cu o sinceritate menită a face și pe alții să se rușineze împreună cu mine de cele în ea însemnate“. Cum Straja dragonilor a rămas doar în stadiul incipient, de la copilărie până la sfârșitul adolescenței, ea devine, postum, o Bildungsautobiographie, o autobiografie a formării sale spirituale, de la revelarea primelor produse ale inconștientului, văzut ca prag originar al psihicului său, până la cristalizarea unei conștiințe proprii prin cunoașterea de sine. În Straja dragonilor, punctul de plecare este abisal, fiind dezgropat ultimul strat al biografiei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
prag originar al psihicului său, până la cristalizarea unei conștiințe proprii prin cunoașterea de sine. În Straja dragonilor, punctul de plecare este abisal, fiind dezgropat ultimul strat al biografiei din perspectiva prezentă, inocent-conștientă, a evocării. Autenticitatea fermecătoare și profundă totodată a Autobiografiei provine din „colaborarea“ armonioasă dintre copil și adult, ambii la fel de candizi, chiar dacă la ultimul e activă o rafinată conștiință psihanalitică (cu semnale și în diverse interpretări ale criticului). Avem de a face, cu alte cuvinte, cu un proces firesc, spontan
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mea însoțitoare“). Fantasma galactică reprezintă „sora ideală“ a unei alte mătuși, care, la rândul ei, este sora de astă dată întru totul reală a mamei sale: așadar, prin succesive distilări, avem de a face cu un substitut matern (or, din Autobiografie aflăm în mai multe rânduri de drama unui copil traumatizat de răceala mamei, de neputința ei organică de a-și exterioriza afecțiunea, de altfel reală, față de fiul ei). Cum tot Jung observă, „anima are relații oculte cu «secretele», cu lumea
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
anima are relații oculte cu «secretele», cu lumea beznelor în genere și, din acest motiv, are adesea o nuanță religioasă“. Faptul se verifică în Straja dragonilor și e încă o dovadă că silueta galactică este una imaginară; tot în debutul Autobiografiei, el pomenește de o bunică a sa, Filofteia, care imediat capătă un contur ideal de Philothée, adică de femeie fictivă și reprezentare sacrală; procesul de irealizare simbolică pe care îl declanșează e mărturisit fără echivoc: „Că purtătoarea lui (a numelui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
prezența demonicului în ființa sa, ca un impuls misterios ce-l îndrumă „în marea aventură“. Reținând din această confesiune diversele referințe la aria demonicului (în legătură fie cu egeriile-surori, fie cu Blaga, fie cu el însuși), am avut revelația că Autobiografia ar fi trebuit să fie semnată cu numele „Damian Silvestru“, enigmaticul său pseudonim de tinerețe. Ori de câte ori mi-am amintit de acest pseudonim, am retrăit aceeași mirare față de numele curios pe care și l-a inventat I. Negoițescu. Îmi pare foarte
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mi-a trecut prin minte să-l întreb ce semnificație are combinația dintre cele două părți ale pseudonimului. Astăzi, sunt absolut sigur că pseudonimul nu era ales întâmplător și că el reprezintă un ieroglif. Și cheia se află, probabil, în Autobiografie. Damian înseamnă, etimologic vorbind, „domesticitul“, „îmblânzitul“, iar Silvestru, „sălbaticul“, „pădurețul“. Cele două părți ale pseudonimului reflectă, de fapt, ființa lui primordială, naturală, supusă civilizării sau, cum el însuși o spune în Autobiografie, acea „sălbăticiune de domesticit“, căzută în mâinile celor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
un ieroglif. Și cheia se află, probabil, în Autobiografie. Damian înseamnă, etimologic vorbind, „domesticitul“, „îmblânzitul“, iar Silvestru, „sălbaticul“, „pădurețul“. Cele două părți ale pseudonimului reflectă, de fapt, ființa lui primordială, naturală, supusă civilizării sau, cum el însuși o spune în Autobiografie, acea „sălbăticiune de domesticit“, căzută în mâinile celor adulți. Dar așa-zisul prenume al pseudonimului are și o altă explicație, complementară. Și, pentru că I. Negoițescu era un mare cititor al lui Hermann Hesse, am căutat și am găsit explicația în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
tot de Goethe (în poemul Străvechi cuvinte orfice) și preluat de Hesse - Daimonion te împinge să respecți sentința „Așa ți-e scris să fii, nu scapi de tine“, așadar: „scufundă-te în tine însuți, fă ceea ce corespunde profundei tale ființe.“ Autobiografia reflectă treptata limpezire de sine, descoperirea naturii proprii și supunerea față de ea. „Mă mâna, mărturisește I. Negoițescu, un teribil demon vital, un nemaipomenit impuls de afirmare, un individualism acut.“ A te supune demonicului din tine înseamnă a te supune până la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
răsfoit din nou Lumea ca labirint a lui Hocke, descoperind, spre surprinderea mea, că un paragraf al cărții poartă chiar titlul „Problema lui «a spune totul»“. Or, am amintit deja de satisfacția copilărească a lui Negoițescu la ideea că, în Autobiografie, va „spune totul“ despre sine, savurând, cu anticipație, surpriza și chiar șocul produse de confesiunea sa. Din perspectiva Strajei dragonilor, foarte semnificative devin aforismele sale din Viața particulară; iată unul dintre ele, de-acum plin de miez: „Acum, nu suport
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
topografic, „«Straja Dragonilor» [este] ca o insulă la întâlnirea râurilor de străzi ce curg neliniștite printre casele înghesuite“ din Orașul de Jos sibian).1 O primă aproximare a apucat să ne-o dea încă Negoițescu. În capitolul al doilea al Autobiografiei, el vorbește anticipativ de „perioada strajei dragonilor, cu Cercul Literar“, deci de epoca universitară a vieții sale, când se cristalizează programul ideologic, estetic și existențial al cerchiștilor și când, în biografia lui intelectuală, devine fertil contactul cu E. Lovinescu, Lucian
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și inspirație. De altfel, conform calendarului chinezesc, anul 1940 - ce deschide magica epocă a Cercului Literar de la Sibiu - a fost chiar un an al Dragonului! Sunt însă convins că Negoițescu ar fi revenit, pe parcurs, asupra „dragonilor“ ce-i străjuiesc Autobiografia. Căci sugestii ținând de simbolismul universal planează peste întreaga lui confesiune. Un cuplu de dragoni care se mușcă reciproc ori un dragon ce își devorează coada simbolizează conflictul, urmat de conciliere, dintre două impulsuri contrare ale inconștientului. Iar pentru Jung
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
luându-mă după dicționarele de simboluri ce sintetizează sugestiile jungiene, a te lupta cu dragonul înseamnă a lua cunoștință de propriile impulsuri inconștiente, controlându-le și devenind, din acel moment, adult cu adevărat. Descoperim astfel o dublă intenționalitate psihanalitică a Autobiografiei. Cum am mai spus, în ultimul său an de viață, I. Negoițescu nu mai voia decât să și scrie și să-și încheie spovedania. Ea avea, pentru el, în momentul respectiv, o importanță capitală, poate și din cauza unor impulsuri obscure
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și neștiind în același timp, el se întoarce cu totul înspre trecutul său, către rădăcinile biologice și psihice ale ființei: căutându-și copilăria și „originea maternă“, își caută, de fapt, un ultim adăpost, o ultimă protecție. E direcția regresivă a Autobiografiei sale. Cealaltă, a doua, iese la suprafață, chiar prin actul propriuzis de a-și sonda trecutul, scufundându-se până în inconștient. Ajuns acolo, acum, la capăt, el se ia în stăpânire cu tot cu pulsiunile sale conștientizate. Profilul lui se întregește într-un
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
actul propriuzis de a-și sonda trecutul, scufundându-se până în inconștient. Ajuns acolo, acum, la capăt, el se ia în stăpânire cu tot cu pulsiunile sale conștientizate. Profilul lui se întregește într-un paradox: copilul și adultul din sine se întâlnesc în Autobiografie. De aici „cumințenia“ cu care și-a primit sfârșitul, seninătatea adultă cu care a acceptat-o. Și, pentru că și-a început Autobiografia plonjând decis în plasma inconștientului său, el și-a întâlnit „dragonii“, descoperind, la fel ca Rilke, că „toți
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pulsiunile sale conștientizate. Profilul lui se întregește într-un paradox: copilul și adultul din sine se întâlnesc în Autobiografie. De aici „cumințenia“ cu care și-a primit sfârșitul, seninătatea adultă cu care a acceptat-o. Și, pentru că și-a început Autobiografia plonjând decis în plasma inconștientului său, el și-a întâlnit „dragonii“, descoperind, la fel ca Rilke, că „toți dragonii vieții noastre sunt prințese care nu așteaptă decât să ne vadă frumoși și îndrăzneți“. Și frumos, și îndrăzneț, I. Negoițescu a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
prințeselor. Străjuit, din copilărie, de acea făptură galactică, steaua-înger, își încheie existența sub același semn al animei. În penultima noapte a vieții sale pământești, în clinică, el o visează pe sora Rafaella, călugărița-infirmieră, sub chip de înger. Farmecul neobișnuit al Autobiografiei sale vine dintr-o naivitate programată, datorită căreia țâșnește, firesc, fluxul discursului retrospectiv și care intră în aliaj cu naivitatea reală a naratorului cu suflet de copil. Fraza e cel mai adesea amplă, natural proustiană, uimind meandrele rememorării și înghițind
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
din „ziua morților“, definind, în linia lui Max Weber, burghezia transilvană și urmărindu-i ascendența până la preoții, notarii și învățătorii de țară etc. El are o memorie minuțioasă, temeinică, ardelenească (așa cum numai Mircea Zaciu mai are). Pe de altă parte, Autobiografia e învăluită, nu de puține ori, într-o tentă crepusculară, grotesc thomasmanniană, cu o semnificație axiologică implicită, sugerând cât de rapid s-a maturizat literatura transilvană după apariția lui Blaga, intrând chiar în consonanță cu decadentismul european: „...eu mă integram
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
cu asemenea introspecții de profunzime, faptul că ea s-a întrerupt brusc. Abia părți disparate vor putea fi, oarecum, înlocuite de câteva dintre „engrame“ ori de unele dintre pasajele cenzurate din Romanul epistolar. Oricum, chiar și prin atâta câtă este, Autobiografia lui I. Negoițescu va marca, în mod sigur, maniera de a scrie proză subiectivă la noi. PREFAȚĂ Notă asupra ediției I. Negoițescu a transmis pe cale testamentară revistei Apostrof dreptul de publicare în țară a Autobiografiei (Straja dragonilor): în foileton în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și prin atâta câtă este, Autobiografia lui I. Negoițescu va marca, în mod sigur, maniera de a scrie proză subiectivă la noi. PREFAȚĂ Notă asupra ediției I. Negoițescu a transmis pe cale testamentară revistei Apostrof dreptul de publicare în țară a Autobiografiei (Straja dragonilor): în foileton în numerele revistei și, separat, în volum editat de „Biblioteca Apostrof“. Din nefericire, scriitorul a reușit să termine doar primele două capitole ale Autobiografiei: „Rochia de bal“ și „Convocat la director“. Aceste capitole au fost publicate
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a transmis pe cale testamentară revistei Apostrof dreptul de publicare în țară a Autobiografiei (Straja dragonilor): în foileton în numerele revistei și, separat, în volum editat de „Biblioteca Apostrof“. Din nefericire, scriitorul a reușit să termine doar primele două capitole ale Autobiografiei: „Rochia de bal“ și „Convocat la director“. Aceste capitole au fost publicate de autor, mai întâi, în Caietul de literatură (coordonat de el însuși) al revistei „Dialog“ de la Dietzenbach (redactor responsabil: dr. Ion Solacolu): capitolul 2, „Convocat la director“, în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
al drepturilor de editare a acestuia -, am inclus la sfârșitul volumului un fragment din Jurnal (4 ianuarie 1949), revelator atât pentru sensul Strajei dragonilor, cât și pentru felul în care s-a amplificat, ulterior, drama interioară a scriitorului, dramă căreia Autobiografia, rămasă în stadiul ei incipient, îi circumscrie doar premisele. În fine, prezenta ediție Humanitas a Strajei dragonilor conține și schița capitolului 3, „O amintire“: este ultimul semn lăsat de autor - învins în lupta cu timpul -, înainte „de a fi fost
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]